Vine din Muntenegru…pe unde m-am perindat si eu in concediu vara asta. Este fabricat de un producator local, fosta intreprindere comunista, in fosta Iugoslavie dar care a supravietuit cu succes “trecerii la economiei de piata”.

Firma se cheama Plantaze si se ocupa, asa cum banuiti deja, cu producerea vinurilor, in special din soiul autohton si indigen Vranac. Via (Cernovsko) este un fost camp neroditor care acum este cea mai mare vie din Europa (daca ma intreba cineva puteam sa jur ca Spania sau  Italia gazduiau recorduri de genul asta) cu 2.310 Ha si peste 11 milioane de butasi de vita pe rod. In afara de Vranac (majoritar) mai exista Sauvginon Blanc, Grenache (folosit la Rose), Chadonnay, Merlot, Cabernet si Krstac soi alb, de asemenea specific zonei.

Site-ul companiei este chiar reusit, bine documentat si as spune « futurist » (sic!?!?) daca te gandesti ca vine dintr-o tara care are populatie cam cat a Judetului Arges si se ocupa mai mult cu agricultura, spargerea pietrei si mai nou turismul. De luat exemplu de vreo cativa dintre “gigantii” de la noi.

Productia se axeaza in principal pe soiul rosu autohton Vranac din care care produc cam 4-5 variante (Simplu, Pro Corde, Barrique, Reserva, Premier – seci si Medun – dulce). Exemplarul in carui posesie am intrat in urma vizitei la un supermarket local este varianta Vranac Pro Corde, sec, 2008, 13.5 % alcool. A costat pana in 15 ron si apoi mi-am dat seama si ce e cu Pro Corde ( o traducere libera din latina ar fi “pentru inima”): este un mic artificiu de marketing care sa ajuta vinul sa fie foarte cerut la export (in special Germania) bazandu-se pe asa numitul “french paradox” conform caruia vinurile rosii bogate in anumiti compusi chimici ajuta la sanatatea inimii. La ei pe site chiar scrie ca vinul este produs in acest sens, culmea: “printr-un proces tehnologic special”.

Asa ca s-au gandit sa traga si o denumire comerciala  care sa-l promoveze mai bine la export (de Vranac nu a auzit nimeni prin Germania, dar francezii din zona Bordeaux care traiesc peste media europeana pentru ca beau vin rosu sunt invidiati de la Rin pana la Dresda). De laudat miscare! In plus, ca sa fie totul clar, si sa inteleaga si neamtul au pus si un grafic EKG ideal pe eticheta, sub denumire. E tare, nu?

In fine sa trecem la produsul in sine care nu este nici el de lepadat:

Culoare: Rosu intens, visina putreda, opac

Nas: intens,curat, tanar, cu un mix de fructe de padure, ceva ciocolata, ceva piele si un miros de cerga de lana (cine a copilarit la munte cunoaste fenomenul)

Gust: Un atac destul de acid, cu aceleasi fructe de padure, temperat apoi de interventia alcoolului. Se simt afinele, ceva prune bine coapte, un pic de visina. In postgustul mediu spre lung se impun notele de visine, spre cirese amare si apare  vanilia si ciocolata (30 % este baricat minim 2 ani in French Oak) impreuna cu ceva mirodenii (piper, cuisoare). Tanini sunt destul de „soft”, nu as spune catifelati si bine integrati; predomina mai mult aciditatea ceea ce ii confera o nota de prospetime, tinerete. Lasat sa se aeriseasca jumatate de ora se dezvolta spre note de magiun de prune, cirese amare, zahar ars.

Per total un vin acceptabil,  chiar bun prin prisma pretului si a ce gasim pe la noi, corect lucrat, cu mult fruct, parca un pic prea acid (seamana cu un Pinot Noir de la noi doar ca e mai greu in corp si mai aromat).

In plus a luat o serie de medalii de aur pe la concursurile autohtone dau si de prin Germania, lucru care il face si mai “marketabil”. Iar daca ai si eticheta in fata si te gandesti ca te refaci dupa infarct cu fiecare pahar in plus baut, nu are cum sa nu fie un succes de piata. Intr-adevar, desi exista variante mult mai bine lucrate in portofoliul producatorului (am degustat un Reserve si e altceva ca nivel de complexitate si echilibru), Pro Corde este principalul produs de export in portofoliul Plantaze.

In incheiere numai cuvinte de lauda pentru un producator, care nu s-a “predat” soiurilor internationale din considerentul ca cele autohtone nu merg la export si care si-a creat singur piata pentru produsele sale. Exemplu care ar putea fi urmat si de unii de pe la noi care se reped sa scoata soiurile autohtone din vii, crezand ca vor putea concura vreodata cu succes pe piata internationala cu Chardonnay-uri si Merlot-uri.

Muntenegru a fost inca o surpriza placuta care m-a facut sa reconsider cliseele in care foarte adesea suntem fortati de diversele conjucturi socio-culturale sa gandim. La nivel de indicatori economici (PIB/locuitor, etc.) nu sunt departe de noi si incearca sa se dezvolte pe cateva directii clare: turism, agricultura, exploatare de piatra. La capitolul turism sunt inca mult sub Croatia, lucru vizibil si prin puzderia de turisti rusi (95%) cu venituri medii, dar peste noi, cu toate frunzele cu care ne acoperim. Mare diferenta fata de Romania nu este si iarasi ma intreb ca de atatea ori din 2007 incoace ce cautam noi in UE si ce cauta, de exemplu croatii, afara?  Dar asta deja este o discutie lunga si am avea nevoie de mult Vranac Pro Corde sa ne scape de un posibil infarct..:)  De inima rea!

Tags: Muntenegru, Plantaze, Pro Corde, Rosu, sec, Vranac

Trackback URI | Comments RSS