Datorita unei perioade mai incarcate, am luat o scurta si frustanta pauza de la activitatea jurnalistica…oricum intre timp am vazut ca o parte dintre colegii de microblogosfera au avut o intalnire mai mult decat placuta la Iasi, alt motiv de frustare peste care trebuie sa trec, dar ma bucur pentru intalnirea lor reusita..Maybe next time!

In ultima perioada se pare ca vara si-a intrat  in drepturi, ca sa folosesc o sintagma des auzita pe la stiri in lunile de iarna alaturi de celebra “iarna ne-a luat prin surpindere”…E, de data asta vara ne-a luat prin surprindere, cel putin pe mine, de cateva zile temperatura urcand constant peste 35 de grade…Se impun astfel  vinurile usoare, racoritoare, seci, putin „Frizzante”,  bine racite pentru a contracara cat de cat canicula. Dar bineinteles consumate cu moderatie si nu in mijlocul zilei; alcoolul si caldura nu fac casa buna…

Asadar in cautarea unui “hit” al verii asa cum se intampla pe vremuri in industria muzicala (presupun ca exista si acum, dar neurmarind  Taraf TV, nu sunt la curent cu “noutatile” decat cele din postul anterior despre Cotnari) gasesc in comertul capitalist (a se citi Hypermaket Auchan) una bucata sticla Garganega (soi traditional italian) cupaj cu Pinot Grigio (nu e traditional itlaian, doar asa se scrie Pinot Gris in italiana),  provenienta Italia, regiunea Veneto, la pretul bomba, soc, cado’ (ca sa citez un teleshopping celebru la “aneli de aur cu diamanti naturali” prezentat tot de un italian) de 7.5 lei/sticla.

Culmea ca vinul nu este produs de o societate necunoscuta de prin Italia, ci de un ditamai gigantul vini-viticol: Casa Vinicola Caldirola, furnizor oficial al AC Milan si Internazionale Milano, (sic!) prezent la Vinitaly cu stand de sute de mp, la Vinexpo Bordeaux 2011,etc. toate detaliile pe site.  Deci un comerciant mare, care imbuteliaza vinuri de prin toata Italia si trage tare cu marketingul (de luat exemplul de catre „granzii” de la noi).

Buunnn…riscand sa imi atrag oprobiul auditoriului in urma lungului sir de vinuri low-cost, imi insusesc in schimbul pretului de mai sus sticla de pe raft, o frapez la frigider, o scot sa se acomodeze nitel la temperatura mediului ambiant, o desfac (apropo dop de plastic, ca sa tinem costul redus) si:

Culoare: galben spre auriu, mai inchis decat un Pinot Grigio obisnuit, banuiesc ca din cauza cupajului

Nas: nu foarte pronuntat (poate si datorita alergiei cu care ma lupt in perioada asta si care imi atrofiaza simturile), parca ceva fan uscat, citrice, guma de mestecat si cu siguranta ceva chimicale

Gust: usor, fara corp, fara personalitate, aciditate medie-ridicata, alcool cam prost integrat care cam arde, ceva flori de camp, iarasi citrice si cu siguranta ceva chimicale  volatile.

Pe scurt, vin pentru mase. Sec intr-adevar dar fara personalitate si nici macar racoritor nu as spune ca ar fi datorita alcoolului prost integrat si a aromelor fade. Probabil datorita cupajului cu Garganega, care este un soi specific regiunii Veneto-Friulia (si Pinot Grigio se cultiva mult aici) cu productivitate mare si care da vinuri fara personalitate, plate daca nu este “strunit”. Cam asa este si cel de fata…probabil ca au incercat sa il mai invioreze cu Pinot Grigio-ul dar nu au reusit. In cazuri de genul acesta parca iti doresti sa aiba macar putin  zahar care sa il faca mai prietenos si déjà inteleg mai bine optiunea puternica a producatorilor autohtoni pentur zahar…

In concluzie, produsul de fata are in comun cu vinul cam ce are AC Milan cu Internazionale Milano, adica sunt amandoua din Milano. Si atat…In rest „diamanti naturali cado”…pentru cine crede.

P.S. De remarcat insa marketingul si prezentarea (sticla din magazin e mai ingrijita decat cea din poza, cu eticheta pe gat, mansonul dopului branduit etc..)…si de luat aminte.

Trackback URI | Comments RSS