May 29 2011
Un punct de vedere despre punctarea unui (oricarui) vin…
Am stat sa ma gandesc o perioada inainte de a face pasul spre un demers extrem de subiectiv si delicat, acela de a acorda punctaje vinurilor pe care le incerc. Cu cat m-am gandit mai mult, cu atat am simtit mai acut analogia cu o a alta dilema extrem de prezenta in activitatea mea professionala: notarea cunostintelor studentilor la o anumita disciplina. Deci: cum putem cuantifica in termeni reali, concreti, un produs, in cazul de fata un vin, care genereaza experiente atat de variabile si aleatoare, atat de puternic legate de context si prin urmare extrem de subiective.
Dilemele care apar sunt asemanatoare celor notarii clasice a cunostintelor unui student: este o apreciere punctuala la un anumit moment din timp si spatiu a acumularii de cunostinte din partea acestuia. Atat. Nu poate surprinde decat partial abilitatile de a transpune in practica acele cunostinte care pot fi bine insusite, dar el sa fie incapabil sa le operationalizeze sau pot fi putine, dar compensate de o abilitate deosebita de a le folosi in realitate (abilitate care adesea deriva din aspecte ce nu pot fi deprinse in cadrul procesului clasic de invatare si care vin din experienta si personalitatea fiecaruia: nivel de comunicare, inteligenta emotionala, asertivitate, profil psihologic, etc.).
Dar poate contextul din ziua respectiva nu i-a fost favorabil, daca vine dupa o noapte de nesomn sau dupa o zi obositoare la servici sau pur si simplu o anumita situatie personala nu i-a permis sa se pregateasca sau nu il lasa sa se concentreze.
Iata variabile ce depind de subiectul ce trebuie notat, care sunt valabile si in cazul vinurilor: daca nu a fost corect depozitat si transportat, daca lotul din care face parte are o calitate mai slaba sau prezinta defecte (in cazul producatorilor romani se intampla destul de des), daca a stat la soare pe un raft de magazin sau in curtea distribuitorului, expus la variatii de temperatura care ii afecteaza calitatea? Daca…
Apoi intervin factorii subiectivi personali ai celui care noteaza…similari cu cei descrisi mai sus, plus altii: nivelul general de pregatire al celor care s-au prezentat la examen, influentele subiective ale subconstientului pe care incerci sa le elimini, dar pe care adesea nu le poti percepe in mod corect, dar care actioneaza cu siguranta intr-o anumita directie, atmosfera de examen din ziua respectiva, etc.
La fel de personal si subiectiv este si contextul in care te decizi, pe moment sau pregatit dinainte, sa notezi un vin. Un vin il asociezi cu o experienta, cu un context…doar cei cazuti in patima bauturii vad in consumul de vin doar un scop in sine, indiferent de situatie si in cazul acesta toata discutia despre calitatile unui vin nu isi mai are rostul, pentru ca rostul lui este doar unul singur: de a satisface o nevoie, indiferent de cat de bun sau prost este.
Cand vinul nu este baut pentru a satisface o nevoie, atunci iti trezeste in memorie amintiri, contexte, crampeie de viata, incerci sa il intelegi, sa vizualizezi de unde a pornit, cine i-a dat viata, intuiesti personalitatea creatorului sau, care a exprimat in el atat pe sine insusi cat si bucata de terroir, coltul de univers, microcosmosul, care a dat nastere produsului final.
De aceea, cand incerci sa combini toate aceste influente, proprii, personale, conjuncturale intr-o nota seaca, de doua cifre , aceasta vine adesea ca o sentitna nedreapta. Risti sa condamni fara sa cantaresti toate aspectele sau pur si simplu alegi sa le ignori. Desi sunt de formatie “reala” si cred ca cifrele au “muzica” si “armonia” lor, aceasta nu este in stare sa cuprinda si sa defineasca in mod corect un produs atata de strans legat de experientele si preferintele personale. Nu doua cifre care nu spun nimic, nu “suna”…87? Ce este 87? Asa mi se pare mie acum, ca arata un vin ..e cam de un 87… In plus care este diferenta intre un vin de 81 de puncte si unul de 83? Care este acel plus, aproape insesizabil pe care unul il are si celalalt nu? Poate sa vina dintr-o mie de motive subiective, descrise sau nu mai sus, perceptibile sau nu.
Poate ca as face dreptate daca pentru fiecare nota acordata as prezenta cate o teorema, o demonstratie, o insiruire eleganta de rationamente care ar putea sugera mai bine starea de spirit pe care ti-o poate provoca un vin, dar atunci as fi subiectiv, pentru ca nu toti percep aceste”armonii” reci, matematice si as risca sa nu fiu inteles decat partial…
Daca as vrea sa argumentez usor si trivial decizia de a nota vinurile degustate, as spune ca “asa cere publicul”. Lumea ar intelege, pentru ca, in fond, “lumea” reprezinta publicul si oricum motivatia de mai sus este baza democratiei: ”Asa vrea lumea, dom’le…cine sunt eu sa ma pun cu lumea”.
Dar inclinatia mea spre fapte reale, specifica cuiva care vrea sa dea sens universului prin numere, imi spune permanent in subcosntient ca in orice sistem trebuie sa existe o ordine, iar natura umana este inclinata automat spre clasificari, criterii, categorii, clasamente, etc. Asa cum fiecare sistem de invatamant are note sau calificative bine reglementate si in cazul industriei vinului exista sisteme de notare si clasificare menite a face ordine in haos. Dar o ordine subiectiva, o ordine particulara, individuala, a fiecaruia. La fel va fi si ordinea mea, doar a mea, a preferintelor mele, a trecutului meu, a personalitatii mele, a contextelor in care ma voi afla…
Astfel, am scapat, zic eu, elegant dintr-un impas: m-am autoconvins sa punctez vinurile incercate.
Acum mai ramane sa aleg un sistem de punctare…..
Intr-adevar, asta pare singurul mod in care o astfel de clasificare poate “functiona” – sa iti asumi complet subiectivitatea ei si sa nu fie cu titlu de sentinta definitiva. Vei puncta in functie de criterii clare (X puncte pentru culoare, Y puncte pentru nas …)?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 30th, 2011 at 9:54 PM
Buna Sorin!
Sa stii ca deocamdata ma mai gandesc cum o sa fac..tind sa dau o nota finala, decat sa ma complic cu punctaje pe fiecare componente…plus ca uneori se mai balanseaza intre ele.
Apoi o sa ajung ca Suckling, ahtiat dupa imparirea scorurilor…era un video pus de Ciprian Haret care era mai mult decat edificator in acest sens….
Cred ca o sa fac un review al sistemelor de notare si apoi sa ma hotarasc cum procedez.Oricum mi se pare cel mai putin important aspect cand vine vorba de experienta unui vin bun, dar toata lumea sta cu ochii pe scor..cat e scorul?
[Raspunde]
Scorul e 1-0 pentru dorinta de cuantificare. 🙂
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 31st, 2011 at 8:54 AM
@Sorin, 1-0 la pauza 😀 Sa vedem ce mai aflam in repriza a doua…
[Raspunde]
Hehe, multe “succesuri” atunci 🙂 Tocmai pentru ca lumea sta cu ochii pe scor, ma determina sa nu-mi notez vinurile degustate 😀 In plus, acea cifra trantita la final mi se pare complet aiurea, seaca si lipsita de noima. Fiind mai old school, as adopta sistemul de stele a lui Broadbent, daca voi simti nevoia sa fac ordine in haos. Asta e doar parerea mea si un principiu de la care nu voi abdica. Daca tata Suckling spune ca sistemul e infailibil, sa fie sanatos. Din pmdv, deja a cazut mult in penibil cu acele video-uri postate de el.
Oricum, iti recomand sistemul english, ala de 20 de pct. Mi se pare mai simplu si te poti misca mai in voie in cadrul sau. Nu prezinta atat de multe variabile ca cel de 100 pct.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 31st, 2011 at 8:56 AM
@Ciprian, corect…m-am uitat si pe sistemul cu 20 pct. Deja cred ca pot sa fac un review la sistemele de notare mai degraba decat la vinuri 😀
Am vazut postarea ta cu Suckling…si mie mi se pare aberant cum sta un om in vila lui din Italia (parca) si degusta vinurile unul dupa altul, notand tot pe o scala aberanta…
Mi se pare cam prea nemteasca metoda si prea facuta la norma…e un fel de “mass production” in notarea vinurilor…ceva de genu; “Dom’le daca tot sunt asa multe, hai sa mergem mai repede si automatizam nitel ca ne asteapta lumea cu cererea”…
[Raspunde]
In alta ordine de idei, pana si prietenu’ Parker a declarat odata ca lumea ar trebui sa citeasca in primul rand ceea ce spune el despre vin, si nu neaparat nota de la sfarsit. Din pacate, lucrurile stau pe dos. Cu ceva timp in urma, am avut o ampla discutie in contradictoriu cu un sef de marketing de la Winero. La un moment dat, ma intreaba care cred eu ca sunt vinurile romanesti la acelasi raport calitate/pret cu al lor Easy. I-am dat cateva exemple, si urmatorul lui raspuns a fost o lista a punctajelor acestora, acordate de vinul.ro :)) Evident, m-a pufnit rasul. I-am explicat omului ca pe mine nu ma intereseaza defel punctajele vinurilor si ca mi-am exprimat preferintele in functie de propriile mele moduri de a vedea un vin. El, nimic, a continuat sa-mi fluture punctaje. Mentionez ca acelasi tip mi-a spus ca el considera Caloian cel mai bun vin ca raport calitate/pret de la noi. Ca sa fiu rau, i-am bagat si eu punctele obtinute de aceasta gama in urma degustarilor vinul.ro. Toate fiind mai mici decat cel mai slab punctat exemplu al meu. Ceea ce ma duce la concluzia ca acest om nici macar nu bea vinurile respective, ci singurul lui criteriu este o cifra. Astfel de atitudini ma tin departe de notarea vinurilor…
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
May 31st, 2011 at 9:09 AM
@Ciprian, cam asta face sistemul de punctare…ajuta foarte mult la “mass marketing”. Pentru un producator (director de marketing) care are tinte de vanzari, punctajele ii simplifica job-ul. Scoate foaia si ti-o pune in fata…
Am vazut la un moment dat in Italia o chestie foarte tare: pe raftul cu vinuri dintr-o vinoteca de la ei ( de altfel foarte bine aprovizionata) scria pe eticheta: “93 pct in Decanter”, “x pct. Winenthusiast”, etc…lumea practic acum cumpara dupa etichete si scoruri…si paradoxal desi in mod normal nu ar prefera vinul respectiv, ajung chiar sa il considere foarte bun, doar datorita celor n puncte din revistele de specialitate….Aberant.
Totusi vina este producatorilor pentru ca ei incurajeaza sistemele acestea de notare din simplul motiv ca le vinde marfa mai repede…dar pe de alta parte “omoara” producatorii mici, elimina diversitatea si scopul tuturor este sa produca pentru”reviste” si pentru cei care degusta…
Pe scurt: globalizare si normalizare.
[Raspunde]