Intotdeauna mi-a placut sintagma “Cel mai bun Merlot din Romania”. In conditiile in care cam tot mapamondul face Merlot, acest Chardonnay al vinurilor rosii, iar soiul in sine este destul de “pufos” si  nu cu o personalitate foarte bine definita, titlul de “cel mai bun Merlot din Romania” suna cumva ingenuu si fermecator.

Oricum la cat de celebru este cred ca ar putea exista cel mai bun Merlot din fiecare tara cultivatoare a acestui soi. Si sunt destul probabil. S-ar putea face un campionat mondial (cred ca exista deja). Si la urma sa se puna toti cuminti la coada dupa Bordeaux/Pomerol…:)

In fine, sa trec la subiect: in cadrul fericit si linistit/bucolic (da, din cauza donatiei de 100 lei de la intrare se pare ca s-au mai linistit lucrurile anul acesta, Doamne Ajuta) al clasicei vizite de 1 Mai de la Stirbey am participat la o degustare speciala cu vinuri mai vechi. Asa cum ne-a obisnuit Oliver Bauer in fiecare an.

De data aceasta a fost o verticala de Merlot Rezerva din 5 ani diferiti plus o proba de tanc a variantei 2016. Rezerva la Stirbey inseamna selectie draconica a materiei prime si invechire in jur de 18 luni in baric. Rezulta o productie minuscula, de vreo 6-7 baricuri. Adica vreo 1200-1500 de sticle si vreo 200 magnum-uri in functie de capriciile anului. Daca e prea capricios, nu e deloc.

Ca de exemplu in 2014 cand Stirbey nu o sa faca niciun vin rosu. Au vandut strugurii. Nu au vrut sa imi spuna cui…:) Oricum sunt un exemplu demn de urmat. De catre cine, asta ramane de vazut. Probabil de catre mai nimeni. La noi fie vremea cat de rea, primeaza rationamentul conform caruia si daca iese mai prost, il ciufulim nitel si ii dam drumul cu o explicatie savant-ezoterica cum ca pe noi ne-au ocolit stihiile naturii in 2014.  Si pe de o parte le dau dreptate, cine naiba sa isi dea seama ca nu prea sunt ce trebuie la cum arata consumatorii nostri. Aia mai rasariti rar mai beau vinuri romanesti, iar restul beau rose…:)))

Asta cu sa faci sau sa nu faci vin intr-un an prost este mai mult o chestiune de etica si principii personale, decat de optiune. Mai ales la noi. In plus daca Bordeaux a facut vin in 2013…Dar sa revenim!

Degustarea a o inceput cu cele doua extreme:un 2016 proba de baric, inca dominat de lemn si neterminat, dar in care se poate intui eleganta si puritatea fructului. Promitator.

A urmat 2007, un vin tocmai bun de baut acum, cu un melanj de note tertiare materializate in ciuperci, pielarie, “forest floor” plus un fruct confiat, spre dulceata de mure coapte si prune uscate. Gustativ este integrat, echilibrat, fin, cu fructul usor estompat si un final cu alcool cam nabadaios. Anul calduros isi spune cuvantul, vinul este de baut acum.

2008 vine  in schimb dintr-un an mai rece si parca e din alta galaxie. Un exemplar redutabil, vinul care mi-a placut cel mai mult din toata degustarea. Pe langa faptul ca este inca tanar si in evolutie, are clasa si atitudine de Bordeaux bun. Retinut, elegant, fin, cu un fruct perfect definit si expresiv asezat pe o structura de taninuri excelenta. Unul dintre cele mai bune Merlot-uri autohtone pe care le-am baut. Ne putem bucura de el acum, dar peste vreo 4-5 ani va fi probabil desavarsit in exprimare. Diferenta fata de 2007 este incredibila, bine aceasta si datorita formatului magnum din care a fost servit.

2009 este iarasi sub semnul unui an calduros, dar si cu precipitatii. Vinul este concentrat, aproape gemos, cu o exprimare rotunda, corpolenta, moale secondata de taninuri catifelate si suple, ascunse de extract si de un nivel al alcoolului deloc neglijabil (15 – 16%). Dupa ce citesti alcoolul iti dai seama ca aciditatea desi nu este evidenta, este acolo. A fost preferatul multora dintre participantii la degustare. Deh, e mai pe stilul nostru…

2011 Foarte bun de baut acum. Un Merlot scoala care are de toate in proportii corecte si singurul defect pe care i l-as gasi este ca este (doar) un Merlot. Cred ca impaca toate gusturile si daca vreti un Merlot bine facut si asezat cum trebuie in sticla este exact ce va trebuie.

2013 Inca mai integreaza lemnul si nici macar nu si-a inceput evolutia. Ma gandeam cate vinuri autohtone din anul respectiv sunt deja “over the top”. Desi este inchis si incapatanat mi-a placut definitia fructului, precizia si nu in ultimul rand prospetimea. Sunt curios sa il vad cum va evolua peste cativa ani.

Pe scurt, foarte bune vinuri, dintr-un soi care are cumva in acelasi timp atat capacitatea de a oglindi conditiile anului respectiv, cat si de a le netezi/imblanzi prin faldurile fructului generos si a taninurilor rotunjite. De aceea este destul de greu sa imprimi personalitate unui Merlot. Oliver se pare ca a reusit. Bine, lasand natura sa isi spuna cuvantul, diferenta dintre exemplarele de mai sus fiind evidenta, pe alocuri socanta.

De altfel nu este prima data cand ma intalnesc cu eticheta de fata si cu siguranta pe stilul lui, acela precis, definit, clar, cu un fruct expresiv plus un baric de calitate judicios dozat si pregatit de cursa lunga, este cel mai bun Merlot din Romania. De altfel in genul acesta nici nu prea exista exemplare autohtone comparabile.

Tags: Merlot, Prince Stirbey, Rezerva

Trackback URI | Comments RSS