Foarte des sunt intrebat, mai ales in ultima vreme de cand cu magazinul, ce caut la un vin? Care sunt atributele care imi confirma ca am in fata un “vin mare”, deosebit. Pe scurt, dupa ce criterii imi selectez vinurile care imi plac si ce standarde ar trebui sa indeplineasca.

In cazul meu discutia a trecut demult de clasicele “tasting sheet”-uri in care trebuie sa bifez aciditati, taninuri, fructe sau alte elemente descriptive. Da, sigur isi au si ele rolul lor mai ales in descrierea tehnica a vinului din pahar si cu siguranta sunt o etapa extrem de importanta in evolutia unui pasionat de vin. Trecerea cu usurinta peste aceasta abordare tehnica, care incearca sa sparga vinul in componente, nu este deloc recomandabila si duce la aparitia unui gen de forme fara fond cand vine vorba de discutii mai complexe.

Revenind, atunci cand iti trec prin fata sute de vinuri, genul acesta de abordare, in cazul meu, nu isi mai are rostul. In plus deja exista un standard de calitate la nivel mondial (si in ultimii ani si in Romania) care iti asigura o paleta larga de vinuri corecte, fara defecte evidente. Si care tind sa uniformizeze descrierile tehnice (si implicit notele acordate) spre un punct comun si celebrul interval de 85-90 puncte in care se complac majoritatea vinurilor corecte din piata.

Exista insa niste vinuri care ies din anonimat si nu o fac (numai) prin detaliile tehnice ale unei fise de degustare. O fac prin alte elemente mult mai greu de punctat si de identificat cu exactitate. Sunt genul de vinuri care “canta” si pentru mine sunt in general cel mai greu de descris/spart pe componente.

La inceput, la primele mele intalniri cu genul acesta de vinuri, imi era foarte greu sa le inscriu si descriu prin mijloacele traditionale ale fisei de degustari. In timp, dupa ce am inceput sa le caut cu insistenta si chiar cu febrilitate sub marea de vinuri corecte, dar lipsite de personalitate care mi se perindau prin fata, am incercat sa conturez cateva dintre caracteristicile care le fac deosebite si distincte de restul suratelor corecte, dar plictisitoare.

credit @vin-subtil.com

In plus efortul intelectual si de documentare pentru a intelege genul acesta de vinuri este unul dintre atributele care le fac speciale si dau cumva un sentiment de dependenta vis-a-vis de acestea. Pentru ca dincolo de bautura fizica in sine aceste vinuri ofera un fel de hrana spirituala asociata de fiecare data cu imensa satisfactie a descoperirii unui nou univers.

Nu o sa va mint, in tot acest demers este extrem de util sa descoperi oameni care iti impartasesc sentimentele si atitudinea fata de vin, care ca si tine cauta genul acesta de vinuri distincte si cu personalitate. Cu ajutorul lor e mult mai usor sa le afli si sa iti dai seama ce le face speciale, sa iti cristalizezi un set de parametri personali.

De fapt demersul de fata a fost mult mai facil dupa ce am citit un articol al lui Terry Theise (cu a carui viziune despre vin rezonez aproape perfect) intr-un numar mai vechi din The World of Fine Wine (o revista pe care v-o recomand cu caldura in locul pomelnicelor de puncte de prin piata). Postarea de fata este cumva o interpretare/adaptare a articolului respectiv prin ochii subsemnatului.

Dupa aceasta “scurta” introducere care recunosc, are in parte rolul sa piarda pe drum un anumit tip de cititori, celor care ati ramas sau care cititi pe diagonala va impartasesc mai jos trei din cele opt atribute pe care le caut la un vin deosebit. Restul de cinci in urmatoarea postare. Ca sa nu facem una de 3 ecrane de calculator…:) Asadar:

1. Puritate: un vin trebuie sa aibe arome clare, precise, pure, usor de identificat si inteles. Nimic greu, imbacsit, amorf. Problema ce fel de arome are este secundara aceleia a claritatii. Un vin fara claritate nu are orizont si adesea imi sugereaza si un stil de vinificare intruziv si abuziv.
   aaa
2. Personalitate: este ceea ce imi spune ca un vin vine de undeva si incorporeaza in el ceva din locul din care a venit. Englezii ii spun “a sense of place”, francezii o asociaza celebrei notiuni de “terroir”. In general aceasta caracteristica nu poate exista daca acel loc nu este definit si identificabil, nu are un etos al lui. Adica nu are un “sense”.Aceasta este marea problema a vinurilor bune romanesti: desi sunt bune tehnic nu invoca nimic. Pentru ca pur si simplu nu exista in realitate si in mentalul colectiv bine delimitat locul care sa le dea sensul. Si acest demers ne va lua timp, o groaza de timp.
   Personalitatea, caracterul, unicitatea iti arata ca un Chablis nu este doar un (alt) Chardonnay si un Chablis este diferit de un Burgundy, desi amandoua sunt de fapt Chardonnay.
   aaa
3. Eleganta Este o chestie pe care nu o asociez neaparat unui stil de vin. Un Primitivo sau Zinfandel poate fi elegant la fel ca un Volnay sau un Riesling de Rhin. Eleganta se judeca in context si este cumva asociata unei sentiment de retinere si de “less is more” in cazul vinurilor deosebite. Eleganta da vinului un sentiment aristocratic si uneori face deosebirea intre doua vinuri excelente. Este foarte greu de obtinut si am descoperit in timp ca un vin elegant spune foarte multe despre cel care l-a facut si despre filozofia lui de abordare a vinului.
   aaa

Tags: deosebit, memorabil, Vin bun

Trackback URI | Comments RSS