Ma tot chinui de cateva zile sa aleg cele mai bune vinuri baute in 2017. E perioada aceea a anului in care lumea trage linie, numara banii si scormoneste asiduu in memoria olfactiva si gustativa a sticlelor golite.

Sincer eu unul constat cu stupoare ca nici macar nu imi mai amintesc toate vinurile bune pe care le-am baut. Da, sigur, daca vad eticheta imi aduc aminte vinul si cum a fost. Dar daca ma intrebi sa le pun pe hartie naiba le mai stie. Si chiar de cand cu “topul” am tot felul de flash-back-uri ciudate de genul “Bai, da’ Chateau-ul ala a fost excelent…de ce naiba nu l-am trecut in top?”

Desi nu mi le aduc aminte pe toate stiu cu siguranta ca fiecare a avut ceva deosebit. Chiar daca deosebit de plictisitor in majoritatea cazurilor. Ma trezesc adesea degustand siruri de vinuri cu o voce care imi suna in cap “booring…booring…”

Chiar si cele proaste pe care le-am scuipat instant au avut ceva deosebit. De fapt cred ca acelea au fost cele mai bune.

Daca stau bine sa ma gandesc cele mai bune vinuri sunt de fapt cele care te educa, cele oribile care te invata sa le aprecizi cu adevarat pe cele bune. Si oricum e deja plina lumea de vinuri bune. Si ca sa repet sintagma devenita deja pleonasm: “greu mai gasesti un vin prost in ziua de azi.” Era pe undeva si un soi de bucurie cand descopereai o posirca in sticla. Acum deja te simti castigator la 6 din 49 cand mai dai de cate un dezastru oenologic. Inoxul, frigul si drojdiile selectionate au omorat pana si satisfactia de a da de un vin prost. Acum e mai rau…90% sunt la fel. Depresiv. Booring cumva spuneam.

Trecute sunt vremurile cand te otraveai cu jumatate din vinurile romanesti, cu restul vreo 40% te riscai sa gatesti si cand gaseai vreunul mai rasarit scriai trei pagini si dadeai share in 40 de grupuri. Ce vremuri…

credit @vin-subtil.com

Si apoi chestia asta cu “cele mai bune vinuri” e in mod evident subiectiva. Bune pentru cine? Ca daca insir aici vinurile care mi-au placut mie cel mai mult in 2017 (da, bomboanele exista) sunt cumva sigur ca voi fi lapidat la un moment dat de cineva care se va “otravi” cu vreunul dintre ele. Gusturile sunt personale, nu se discuta si am descoperit in timp ca ale mele nu se potrivesc cu ale majoritatii publicului autohton.

Asa ca o sa pastrez pentru mine topul cu cele mai bune vinuri baute in 2017. Care oricum nu exista si nu am nici cea mai mica intentie sa mai fac vreun efort cognitiv sa il alcatuiesc. De altfel nu cred ca o sa vaduvesc universul oneologic autohton de vreo informatie esentiala gen teoria relativitatii si nici nu cred ca nu o sa se mai coaca strugurii la vara ca nu a dat Micuda topul.

Fiecare bea ce ii place si trage concluziile pe care le crede de cuviinta. Fie se opreste la un stil pe care il bea toata viata aparandu-l feroce si fiind convins ca cele care nu se incadreaza in el sunt proaste. Si cei care le beau nu se pricep si sunt fraieri. Cand de fapt ele pur si simplu sunt altfel.

Fie sunt cei cauta tot timpul alte descoperiri si practic nu sunt niciodata multumiti. Cred ca sub acest aspect mult mai interesant ar fi topul celor mai deosebite vinuri pe care o sa le beau in 2018. Si Slava Domnului e ditamai lista. Si aceasta deoarece pentru mine cele mai bune vinuri sunt cele pe care nu le-am baut inca. Ele ma fac sa merg mai departe, sa descopar, sa incerc, sa explorez.

In plus, inca un fapt important, cele mai bune vinuri sunt cele pe care ti le permiti. Si mai binele este dusmanul binelui.

Si acestea fiind spuse cred ca am sintetizat cel mai bine conceptul de “cele mai bune vinuri baute in anul x” din perspectiva subsemnatului.

Asa ca pentru 2018 va doresc ca majoritatea vinurilor pe care le beti sa va placa!

P.S. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nici daca va plac prea multe nu cred ca e tocmai in regula…:) E un semn ca va plafonati sau ca nu aveti capacitate de selectie. Cum o dai nu e bine. Mai bine faceam naiba topul…

Tags: Cel mai bun vin, top vinuri, vinuri bune

Trackback URI | Comments RSS