Oct 04 2017

Cum se naste un vin deosebit…

Published by at 1:27 AM under Opinii

 

Comentam acum cateva zile la postarea despre noul Sauvignon de la Bauer despre care ar fi in opinia mea ingredientele unui vin “mare”, care impresioneaza prin calitate si stil. Si argumentam de ce nu exista foarte multe astfel de exemplare pe la noi.

Ca sa nu se piarda in sinergia comentariilor ma autocitez partial in cele ce urmeaza cu mentiunea ca ideile de mai jos sunt “work in progress”; cand mai gasesc vreun factor o sa actualizez postarea. Dar ma indoiesc ca exista elemente mai importante ca cele trei de mai jos.

 

Asadar, dupa mine, conditiile absolut necesare (dar nu si suficiente) pentru nasterea unui vin deosebit ar fi asa (ordinea nu este aleatoare):

 

  1. Via si terroir-ul Ideal ar fi o vie batrana, ingrijita cum trebuie de-a lungul anilor, plantata pe o parcela propice pentru soiul in discutie. Daca nu ai asa ceva degeaba te chinui. De pe vii de 5-10 ani nu ies vinuri mari. Pot iesi exemplare bune si foarte bune, dar aici discutam de altceva. De abia de pe la anul zece incolo via si solul/zona/oamenii care o lucreaza incep sa se armonizeze/conlucreze deplin. Pe scurt, nu poti sa faci Pinot Noir (Burgundy style) pe nisip la Murfatlar si Chablis pe cernoziom prin Terasele Dunarii. O sa faci vinuri ok, dar nimic remarcabil.

 

  1. Cum tratezi via, cum o ingrijesti, cand o culegi, etc. Vinurile deosebite nu se fac toamna, dupa cules, asa cum majoritatea ar crede. Se fac de primavara, pe tot parcursul anului, mai ales in vie, nu in crama.
    In crama doar iau nastere, deja acolo 90% din munca e facuta si doar se trage linie la suma influentelor si deciziilor din timpul anului. Ca vinificator, daca totul a fost in regula de-a lungul sezonului si ai struguri sanatosi, trebuie doar sa te abtii sa intervii. Chestie foarte grea dealtfel pe la noi…:)

 

  1. Omul Debeaga ai vie si struguri buni daca esti genul de vinificator intruziv sau care se limiteaza sa urmeze reteta furnizorului de furnituri/drojdii. Care reteta e gandita pentru a fi aplicata la nivel international si nu pentru parceluta ta ingrijita cu drag in coltul uitat de lumea viticola numit Romania. Daca faci ce ai invatat la scoala/seminariile de training ale industriei vei sterge absolut tot ce este particular la strugurii respectivi in anul si pe terroir-ul respectiv.
    Pentru ca atat scoala cat si industria de profil lucreaza cu “numere mari” si de regula uniformizeaza si generalizeaza ignorand adesea particularul si individualitatea. Aplicand retetele clasice si ferindu-te de necunoscut va rezulta un vin bun, dar fara personalitate/international. Deci trebuie sa o iei cumva impotriva curentului…sau invers, sa revii la lucrurile simple.

 

 

Eu cam asa vad traseul…se observa ca sunt mult etape unde poti pierde personalitatea unui vin si multe capcane pe care un strugure trebuie sa le parcurga pana sa se transforme intr-un vin deosebit.

De aceea vinurile de genul acesta sunt foarte rare la noi (bine nici pe afara nu le gasesti pe toate drumurile)  si cand apar ma entuziasmeaza de-a dreptul. Genul acesta de bijuterii necesita rabdare, timp, maiestrie si pasiune dusa uneori la limita nebuniei.

Practic cand dai banii pe asa ceva nu cumperi vin, cumperi toate chestiile de mai sus aduse impreuna, un fel de “aliniere a planetelor” intr-un anumit context/an imbuteliata intr-o sticla de 0.75 ml. Care sticla tocmai de aceea isi merita adesea si ultimul banut dat pe ea. Plus macar cativa ani de rabdare ca vinul sa ajunga unde trebuie!

 

Pe de alta parte nu trebuie sa ignoram faptul ca publicul autohton pentru genul acesta de vinuri este in esenta limitat, o ultranisa de piata. Care (la noi?!?) nu permite un rezultat comercial pe masura eforturilor necesare pentru cine se inhama la genul acesta de intreprinderi riscante. Si ar fi aberant sa le ceri producatorilor (agenti economici pana la urma, nu organizatii non-profit) sa faca asa ceva.

Sunt mai mult vinuri de palmares/de autor, iar acesta este unul din motivele pentru care nu avem mai multe astfel de exemplare in Romania. Pentru ca nu exista (inca?!?!) public pentru ele si dealtfel si “autorii” sunt destul de putini pe la noi. Din fericire insa mai avem si “nebuni” prin piata, altfel vorba unui personaj celebru din etosul viti-vinicol autohton: “fara poezie, viata e pustiu”…:)

Si am bea toti Chardonnay, Merlot si Sauvignon Blanc facute “ca la carte”, dupa reteta…

 

 

4 responses so far

4 Responses to “Cum se naste un vin deosebit…”

  1. Gabrielon 18 Oct 2017 at 12:46 PM

    „Si ar fi aberant sa le ceri producatorilor (agenti economici pana la urma, nu organizatii non-profit) sa faca asa ceva.”
    Plecand de aici, nu putem ignora ca, aparent, problema peietei la noi este insa si cea preturilor mult prea ridicate. Sau, mai bine spus, a RPC prea scazut la unii producatori, incepand chiar cu segmentul entry-level. Exista si o ruptura intre prducatori si consumatori. Un exemplu personal : cum am spus, dupa multi ani de abstinenta sau rar consum de bere, incerc sa revin la vin.
    Drept urmare, iau lucrurile incet, de la baza catre varf, fara sa sar mai multe trepete odata: merg la hypermarket si iau o feteasca regala de la Budureasca, din ceea ce ei numesc pe site „gama standard”. Am folosit metoda de aerare de 2 zile, ca in articolul tradus de dvs. din „La revue du vin de France”, metoda care a dat anterior foarte bune rezultate in cazul meu, precum si ideea (tot la dvs. citita) „trust no one but your own palate”, sigur, avand totusi in vedere standarde generale prestabilite. Ca sa nu intru in prea multe amanunte, feteasca regala a fost un fiasco la 2 minute de la deschidere, la 30 minute, la o zi si la 2 zile. Pret de achizitie : 21 lei.
    Am baut vinuri sensibil mai bune (in acceptiunea mea), din aceeasi gama, de la Jidvei, pentru 16 lei. Nu mai spun de Recas, unde un Castel Huniade este cam tot 16 lei.
    Ca sa imi treaca acreala, am trecut de 2 ori pe la vinoteca dar de fiecare data dupa 7 seara deci nu am reusit sa iau nimic. Am ajuns tot la hypermarket, unde, pt 25 lei am luat un Vinul Cavalerului, pinot noir 2011 de la Serve (deci tot entry-level, conform site-ului producatorului). Un vin foarte bun pentru mine, cu un raport pret-calitate excelent. Stiu, nu compar o feteasca regala cu un pinot noir dar, totusi, diferentele de calitate sunt mari.
    Acum, nu mi se pare tocmai fair sa fac educatie doar pe cheltuiala mea, mai ales in cazul in care, daca as avea ocazia, as solicita banii inapoi pe vinul de la Budureasca.
    Ruptura dintre producatori si consumatori este deci vizibila. La vin nu merge cu articole pe bloguri si social media, pentru ca nu discutam de jeans sau pantofi. Vinul se (de)gusta. Iar daca o degustare este chiar atat de scumpa pentru producatori, pot face sampling, la sticle mici, de 100 – 125 ml (cât un pahar). Pare deci ca mingea este tot in terenul producatorilor, mai ales ca in cauza este vorba despre schimbarea mentalitatii consumatorului, fapt ce nu poate fi facut decat cu investitii bine gandite. Mai mult, sunt convins ca exisat disponibilitate in acest sens din partea consumatorilor dar acest fapt nu se poate realiza daca producatorii incearca sa se faca vizibili doar prin povesti.

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @Gabriel, e o discutie foarte lunga si eu unul o fac de cativa ani. De fapt m-am plictisit discutand despre RPC slab al vinurilor de la noi.
    Bine, in ultimii ani situatia s-a mai indreptat. Va astept pe la Vinoteca sa dezbatem pe larg..:) Dati un semn inainte…programul de iarna este de la 14 la 19, dar uneori mai intarziem…

    [Raspunde]

  2. Gabrielon 19 Oct 2017 at 10:32 AM

    Va multumesc pentru raspuns si pentru invitatie. O voi onora cu bucurie.

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    Cu placere. Da?i-mi un semn înainte sa trece?i!
    Dan@provin.ro sau numarul de la vinoteca… suna tot la mine.

    [Raspunde]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply