May 22 2017
ReVino Wine Fair 2017: targul si vinurile…
Pe 6 mai anul curent am revenit la cu voiosie la ReVino, a doua editie.
Daca nu stiti ce este Revino, este unul din targurile de vin autohtone, care se tine in fiecare primavara in foaierul fostului Teatru National, acum Hotel Novotel, in Bucuresti. Partea cu „fiecare” tine de fapt de doua primaveri, de abia prinse in buchetul vietii amintitului eveniment.
Desi tanar, pentru mine este evenimentul de/cu vin al primaverii care mi se potriveste cel mai bine.
Atat datorita selectiei producatorilor care participa, cat si locatiei, dar mai ales a organizarii. Este genul de eveniment organizat cu discretie, intr-o locatie intima, dar in acelasi timp potrivita, care lasa sa vorbeasca producatorii si vinurile lor.
Fara bling–bling, stele si lauda de sine, fara sa le spuna producatorilor ce fac si ce nu fac, ce ar trebui sa faca, cat de bine fac sau unde ar trebui sa cotizeze ca sa faca mai bine. Acestea raman la latitudinea si gusturile fiecarui vizitator si Slava Domnului am avut fiecare de unde alege si unde sa ne regasim gusturile printre vinurile cramelor participante. De altfel nici nu stiu cati vizitatori o stiu/au auzit de Alina Iancu, cat mai degraba de proiectele ei in domeniul vinului.
Eu o sa trec mai jos in revista cateva impresii de la standurile pe care le-am vizitat, cu mentiunea (eterna) ca as fi vrut sa incerc mai multe vinuri, dar timpul nu mi-a permis…
Incepem cu batalia spumantelor. Pe care o credeam castigata apriori de catre cei din Salaj, de la Carastelec care au avut rabdarea (si dotarile/know-how-ul) sa isi tina vinurile indeajuns de mult in sticla cat sa para acum niste mici capodopere. Carassia Classic-ul extrabrut seamana derutant de mult cu o Champagne in stil modern, bine slefuita. Blanc de blancs etaleaza aciditatea aspra specifica Chardonnay-ului in tinerete si eu l-as mai lasa un pic sa se aseze. Rose-ul este fin si lejer, perfect echipat pentru sezonul estival ce bate la usa. Foarte bune! Bine, cumva previzibil; ma asteptam la ei sa vina cu ceva deosebit dupa ce ne-au tinut atata timp in suspans.
Supriza pentru mine au fost spumantele celor de la Domeniile Panciu. Alta zona cu traditie si potential aflata insa in capatul opus al tarii a pus la bataie trei exemplare socant de bune. Sunt cele mai bune spumante pe care le-am baut de la ei pana acum si care au intrat in mod clar in topul preferintelor personale autohtone. Blanc de Blancs-ul desi calitativ nu este departe de Carastelec abordarea este in stilul unei Champagne Tradition cu notele de tarta de mere/mere batute mai pronuntate si cu un corp mai generos si pronuntat. Cel mai mult m-au impresionat Cuvee Prestige (care are si o nota autohtona data de Feteasca Regala din asamblaj) cu o eleganta si echilibru de invidiat si asul din maneca, un Blanc de Noir inca nelansat iarasi surprinzator de complex si structurat.
Una peste alta batalia spumantelor este departe de a fi transata si pentru mine s-a incheiat nedecis. Cert este ca avem acum pe piata niste exemplare foarte reusite, iar atat cei de la Carastelec, cat mai ales cei de la Panciu merita felicitari pentru ce au reusit sa obtina.
La Davino tin sa punctez schimbarea de filozofie in domeniul albelor care are loc de cateva recolte si care a dus vinurile intr-o zona noua de eleganta si rafinament, in detrimentul concentrarii si aromelor. E ca si cum vinificarea vinurilor albe s-a rupt ca stil de cea a celor rosii cu consecinte pozitive asupra primelor.
La capitolul rosii bineinteles ca Davino ramane pe locurile fruntase ale podiumului autohton, dar nu pot sa nu remarc tineretea vinurilor (mai ales a celor de top) care abia dupa cativa ani in sticla vor straluci la adevarata lor valoare. Dar intr-o piata imatura Davino este cumva victima propriului succes, vinurile terminandu-se repede si vocile ridicandu-se din ce in ce mai galagioase intru jertfirea viitoarei recolte. Nu pot decat sa sper ca majoritatea bautorilor de Flamboyant si DCR au ajuns la un nivel de cunostinte care sa le sugereze sa cumpere 2013 pentru viitor si sa bea acum vintage-uri ca 2008, 2009 sau 2010. Sau Iacob, ca nu e nicio rusine. Ba din contra, 2014 ofera mai multa placere la ora actuala decat vinurile de top din 2013. Care vor ce trebuie peste vreo 4-5 ani minim.
La Corcova am trecut peste un Sauvignon Blanc cuminte si comercial, un Chardonnay “simplu” tipic si unul baricat, reusit, dar care mai trebuie sa integreze lemnul. La capitolul rosii Cuvee Boheme este bun, acum asamblaj cu Syrah, dar eu plang dupa cel precedent. Pinot Noir-ul este un vin reusit, dar inca tinerel si dominat de lemn, in schimb Cuvee Racoveanu este excelent si se numara printre rosiile de top de pe la noi.
De Silva a venit cu (o parte din) portofoliul LVMH; vinuri impartite pe mai multe continente, dar cu un nivel de calitate de la care nu s-a facut rabat indiferent de sursa. Celebrul Cloudy Bay SB, vinul care a pornit legenda SB-ului in Noua Zeelanda ramane o referinta in materie. De remarcat si Pinot Noir-ul, stilistic singurul Pinot Noir de la targ.
Apoi Terrazas Chardonnay care este un exemplu scoala de cum se face un Chardonnay suprabaricat bun, cu aciditate si mineralitate care sa sustina tonele de lemn.
Mie sincer mi-au placut australienele de la Cape Mentelle, iarasi producator care a facut istorie in Margaret River si care a ajuns (inca) o perla in portofoliul LVMH. Asamblajul lor rosu, Cabernet/Merlot este atat de bordelez in exprimare si stil incat nu ii dau multe sanse in fata gusturilor autohtone. Dar pentru un australian pe mine unul m-a impresionat. De fapt Margaret River este printre regiunile mele preferate in materie de vin de la Antipozi. Ah si sa nu uit: albul, asamblaj intre Sauvignon si Semillon, ghiciti de ce imi aduce aminte? Excelent si acesta.
De la Crama Bauer am trecut in revista aceleasi vinuri cu personalitati distincte si bine definite. S.V.S 2014 la trei ani de recolta se tine foarte bine, Sauvignonasse 2016 e taios, electric si precis; Orange-ul este complex si intrigant, Cramposia este in stil Riesling nemtesc, Merlot-ul este fructat, tanar, impetuos si trebuie sa mai stea. Nu cred ca trebuie sa va mai spun ca imi plac atat filozofia cat si vinurile-experiment, debordand de personalitate la un nivel calitativ ridicat, de la crama boutique a lui Olivier Bauer.
La Vitis Metamorfosis am trecut prin doua albe reusite (un Sauvignon Blanc si un Chardonnay care le-a iesit foarte ok) pentru a ajunge la vinurile rosii pentru care zona este celebra. Adica la Negru de Dragasani (sic!) moale, concentrat, catifelat si onctuos facut fix pe gusturile publicului autohton. Este/va fi un hit.
Ceea ce mi-a placut mie in mod deosebit a fost Feteasca Neagra Cantus Primus 2013, una dintre cele mai reusite de pe la noi. Si bineinteles Cabernet-ul care la Fiorenzo Rista este deja o certitudine ca ii iese cum trebuie. Este pana la urma unul dintre cei mai experimentati si talentati oenologi autohtoni. Asadar Cantus Primus Cabernet Sauvignon 2012 nu face exceptie.
La Villa Vinea am remarcat ca de cand albele nu mai tind spre niveluri de alcool redutabile au devenit mai expresive si proaspete, exprimand mai bine zona din care provin. Era si pacat pentru ca este un teritoriu in care vinurile albe au potential exceptional, fapt confirmat si de cele prezente la stand. O Feteasca Regala foarte buna, un Sauvignon intr-un stil cum nu poti sa gasesti prin sud si care tinde stilistic Stiria sau Alto Adige. Apoi un asamblaj de Fetesti care sustine excelent un baric judicious aplicat rezultand un vin captivant ca stil si exprimare. Mai putin partea de onomastica/branding cu Diamant (?!?!), care nu prea ii face onoare. Da, e foarte bun, dar…Diamant?!?!
La SERVE am gasit doua asamblaje noi, propaspat lansate, care au intregit familia de Poix: Cuvee Clemence (CH+FA) un alb fin si elegant, in stilul casei si Guillaume (PN+FN) plin si suculent care trebuie sa mai stea un sticla. Nu cred insa ca vor apuca, sunt doar in jur de 5000 de sticle din fiecare.
La Licorna Winehouse Am incercat doua vinuri in stilul inconfundabil Gabi Lacureanu. Daca Merlot-ul Serafim 2014 este usor prea cremos, catifelat, onctuos si concentrat pentru gusturile mele, Bon Viveur rosu (CS+M 2014), desi respecta “stilul casei” in materie de putere si concentrare, vine cu o structura competenta si o evolutie ferma care ii confera seriozitate si caracter. Unul din vinurile rosii de referinta ale zonei care cu siguranta va prinde la public. Gabi se pare ca isi intra in mana la Licorna si ambitios cum il stiu cu siguranta vom mai avea surprize placute pe viitor de la el.
La Aurelia Visinescu am incercat Anima Trei Fete Negre varianta 005 (cu 2013,2014 si 2015 in asamblaj), care ramane cea mai completa, din punct de vedere international, Feteasca Neagra de pe la noi. Tinand cont de tehnica de vinificare (asamblaj din trei ani diferiti) cred ca asta spune multe si despre soi ca atare. Apoi un Anima Syrah 2012 foarte bun, slefuit de timp, care acum este la apogeu/intra pe platou. Interesant cum va evolua, desi daca il prindeti acum este delicios.
La Balla Geza am trecut printr-un Clarus 2015 spumant rose brut facut din Cadarca si Merlot pe metoda traditionala; reusit, echilibrat, cu un dosage care il face popular si savuros. Ah si celebrul Cabernet Franc 2011 unul dintre vinurile de top de la noi care arata putine semne de evolutie si cred ca mai are ani buni inainte.
La Avincis m-am pastrat pentru Rusalii dar nu am putut sa ma abtin sa trec prin rosii: un Negru de Dragasani carnos, copt, opulent dar care pastreaza structura, Un Pinot Noir bun dar care trebuie sa mai stea putin si un Cuvee Andrei Cabernet Sauvignon 2012 foarte bun, scoala, in stil frantuzesc, inca tanar dar cu viitor luminos.
Desi voi fi acuzat de partizanat (sic!) va spun doar ca vinurile vecinilor de la Casa de Vinuri Stefanesti sunt in crestere calitativa evidenta; Truda Fanny alb ajunsa deja la editia a doua, fiind evident mai fin si elegant decat la nastere. In plus, pentru ca vine vara, vedeti ca a aparut si Loungeitude Rose. Chiar si in Magnum!..:)
Cam acestea au fost impresiile de la Revino Wine Fair. Se pare ca targul si-a intrat „in mana”; fata de editia inaugurala lucrurile „curg” mult mai natural si de la sine. Ah si sa nu uit sa mentionez inca un lucru care mi se pare pozitiv: vizitatorilor le sunt aduse la cunostinta inainte, pe site, nu numai cramele participante, dar si vinurile pe care acestea le vor prezenta.
Thumbs up si ne vedem la anul!
Pacat totusi ca biletul este 60 de lei pe zi….Cam mult pentru veniturile romanilor. Probabil chiria locatiei a fost mare si trebuia “recuperata” cumva.
Daca intrarea e la un pret modic ti se spune ca vor veni toti betivii si amaratii sa bea aproape moca, iar daca e prea scumpa e pentru vip-uri si starlete de televiziune. Cum e bine, nimeni nu stie!? Un pret corect ar fi fost 15-20 de lei caci oricum mai dai pe transport, ceva mancare ca ti se face foame, etc
[Raspunde]
Radu Ionescu Reply:
May 23rd, 2017 at 8:41 PM
@Cristian E., 60
15-20 e un pret modic totusi, si 60 nu e pret de vip, cel putin nu in Bucuresti. Daca se vrea o selectie a clientelei, nu mi se pare exagerat 60. Desi nu stiu ce se vrea. Presupun ca majoritatea din publicul tinta isi permit 60 de lei o data pe an. In spatiul respectiv nu mergea sa fie mult mai aglomerat, cel putin sambata cand am fost eu.
[Raspunde]
Dan Reply:
May 25th, 2017 at 3:50 PM
@Cristian E., E ok 60 lei pe zi pentru cum arata evenimentul. Din ce stiu daca luai online era 50…
[Raspunde]
Despre Carassia am auzit (deocamdata…) doar de bine. Surpriza o reprezinta (si…) pentru mine spumantele de la Panciu ! Si de aici informatiile sunt ca are loc o mica ‘revolutie’ si ca vom avea in continuare vesti bune de acolo. In rest, domnu’ Dan, sper sa ne vedem cu bine la picnicul celor de la Avincis si sa putem ‘dezbate’ si “face-to-face” situatiunea vinului romanesc 😉
[Raspunde]
Sper sa ajung…daca da, ne vedem!
[Raspunde]