Succesul uni targ de vinuri e un concept foarte ezoteric/complex si greu de definit.

In primul rand este problema perspectivei. Succesul din ce punct de vedere?

La un targ de vinuri se intalnesc cel putin trei actori: participantii, vizitatorii si organizatorii. Fiecare are perspectiva lui proprie despre factorii care favorizeaza succesul evenimentului respectiv.

Din punctul de vedere al celor care participa si platesc standurile sunt si eu curios care ar fi indicatorii care sa masoare succesul respectivei participari. Mai ales care sunt acestia in cazul producatorilor romani care participa la targurile autohtone? Exista acesti indicatori? Sunt masurati/urmariti? Practic pe ce se pune accentul, ce conteaza mai mult pentru ei?

Numarul de vizitatori la stand sau calitatea acestora?

Numarul de contacte cu Horeca/distribuitorii sau numarul de sticle vandute la stand?

Timpul petrecut explicand vinurile si filozofia proprie celor interesati sau numarul de pahare (de rose) turnate?

Apoi, din punctul de vedere al vizitatorilor ce si-ar dori mai mult:

Inghesuiala si gregaritate sau lejeritate si posibilitatea de a gusta vinurile pe indelete fara sa te calci pe picioare si sa te lupti sa ajungi la deversor?

Bilet scump si o atmosfera mai rarefiata sau ieftin si dat din coate pe langa valurile de “ceva demidulce aveti?” Care mai nou a fost inlocuita cu “uite ce culoare misto are rose-ul asta!”

Pe undeva, in marea de vin si standuri, se afla si Romania…

Din punct de vedere al organizatorilor ce iti doresti mai mult:

Sa iasa cat mai mult profit? Sau cine sa fie mai multumiti: producatorii sau vizitatorii? Cine conteaza mai mult dintre cele doua categorii aparent antagonice?

Unde o sa incline balanta? Ca in mod clar bloggerii nu vor fi niciodata multumiti indiferent ce faci…:)))

Apoi exista mai multe abordari in practica. Poti fie sa ii bagi intr-o sala mica sa para targul mare si populat sau intr-o cladire mai spatioasa riscand ca apoi sa ti se reproseze ca “a fost pustiu/nu a fost lume”.

Acesta e un pericol foarte mare mai ales la noi, unde se stie ca romanului ii plac locurile stramte si intunecoase. Acolo, la inghesuiala, ca in bancul de sardine care se apara de rechini, se simte cel mai bine si la adapost. La lumina, aer si spatiu se simte stingher, in centrul atentiei,  vulnerabil si in general ceva e in neregula.

Chestia asta se vede cel mai bine in genul de pub-uri/restaurante care au succes pe la noi: chestii semiobscure, amenajate adesea prin subsoluri/demisoluri, in culori inchise, usor insalubre, eventual cu piei si capete de animale pe pereti, care trebuie musai sa fie cat mai scorojiti si neaparat cu doua-trei panze de paiajen pe la colturi. Plus un serviciu cat mai execrabil pentru o experienta autentic romaneasca. Restul, cele cu lumina, sticla si metal, curate si cu serviciu impecabil, sunt  catalogate “hisptereala”.

Goodwine-ul de primavara 2017

Pana la urma sunt tot atatea alegeri si preferinte personale.

Revenind la problematica targurilor de vin autohtone la ora actuala in randul producatorilor romani, in marea lor majoritate nu cred ca exista un set de indicatori clari care sa le defineasca succesul participarii la un targ. Unii nici nu cred ca isi pun probleme atat de filozofice, mai ales cu tonele de vin de care trebuie sa scape de prin crama.

Cu siguranta, in marea lor majoritate, participarile la targuri nu fac parte dintr-o strategie de branding si imagine pe termen lung. Multi vor sa vanda la stand (cred ca si la Prowein daca s-ar putea) si dupa targ sa se intoarca cu n+1 contacte din care apoi sa aleaga ei cui sa vanda, la ce pret sau eventual sa dea pe alocatie.

Nu se face asa! In primul un brand se contruieste in ani de participari depresive si fara rezultate comerciale imediate. Si apoi poti spera la un business constant din partea clientilor din pietele dezvoltate. Sau a celor de la noi…

In cazul multora dintre cei aparuti in ultimii ani cu vinurile pe piata cred ca suntem in epoca lui: “participati baieti, numai participati”. Problema se va cristaliza insa in viitor cand vor fi nevoiti sa aleaga si sa se gandeasca exact ce vor. Mai ales de cand cu oferta din ce in ce mai bogata de astfel de evenimente, apare probabil tot mai des dilema existentiala: “Da’ eu la ce targ mai duc?”

La fel si la vizitatori. Exista cumva o incertitudine la nivelul intrebarii: de ce ma duc la targul x sau y? Sa beau vin in general sau vinurile unui anumit producator? Sa fac pe hipsterul cu un pahar de rose in mana? Sa alerg gagici usor machite? Sa cumpar ceva la discount? Sa fac pe interesantul in grupul de prieteni pe care i-am tarat dupa mine sa le dovedesc ca exista (cel putin) un domeniu in care sunt masculul alpha si ei sunt varza? Sa plec de acasa in weekend ca sa nu fac depresie?

Problema succesului unui targ de vinuri este complexa si fiecare actor ar trebui sa isi analizele in prealabil dorintele si pornirile interioare (sau politica de brand pe termen lung, daca aceasta exista) si abia apoi sa aleaga sa participe sau nu la un astfel de eveniment.

Hala 15 de la Prowein 2017

Tot ce pot eu sa va spun cu siguranta este ca din punctul meu de vedere nu exista targul perfect. Si in general pentru pasionatii de vin, asa cum nu exista vinul perfect si viata e o permanenta cautare, asa nu exista nici evenimentul perfect, care sa alinieze astrele si sa ofere placerea organizarii supreme.

Ma gandesc ca ar fi un fel de Valhala in care in mod permanent ar exista la liber verticale complete de Domaine de Romanee-Conti, Chateau Latour/Lafite/Margaux/Yquem, Chablis Grand Cru si cate si mai cate imi vin acum in minte. Fiecare vin fiind turnat si povestit pe indelete de cel care l-a vinificat. Ca oricum timpul nu mai conteaza…stai sa degusti si povestesti pana obosesti si dupa ce te odihnesti o iei de la capat!

In viata reala  exista insa doar mai multe alternative, fiecare cu punctele ei tari si slabe. Dupa care,  la finalul anului, in urma participarilor pe care ai reusit sa le bifezi, intr-un slalom uneori la limita printre indatoririle profesionale sau personale, tragand linie, poti spune ca a fost un an competitional deosebit.

Sau conditiile specifice vintage-ului respectiv pur si simplu nu au permis ajungerea la maturitate deplina…

The gates of Valhala (or the closest thing on earth to it)…:)

Tags: Goodwine, Prowein, Targ de vinuri, Wineup

Trackback URI | Comments RSS