Sep 28 2016
Verticala de Brunello di Montalcino Villa le Prata…la Pitesti
Acum ceva vreme, respectiv prin iulie, am avut ocazia sa particip la unul dintre putinele evenimente cu vinuri de top organizate in mica noastra urbe: o miniverticala de Brunello di Montalcino Villa Le Prata. De fapt am participat partial la organizarea acesteia alaturi de importatorul vinurilor respective in Romania, nimeni altul decat distribuitorul nostru local, Rifco Trading.
Degustarea a avut loc la restaurantul Casa Sattler si a cuprins recoltele 2007, 2008, 2009 si 2010 si 2011 ale producatorului.
Mai intai insa “cateva” cuvinte despre acestia si despre Brunello.
Villa le Prata sunt un producator minuscul din Montalcino, o crama de familie visul unui medic, Massimo Losappio, fost chirurg sef al spitalului din Montalcino, fermecat la batranete de activitatile oenologice din zona. Acum crama este condusa de catre Bernardo Losappio, fiul acestuia, avocat de succes si de catre sotia acestuia Anna Vittoria Brookshaw. De fapt pe ei am avut onoarea sa ii avem alaturi la degustare.
Revenind la vin, Villa le Prata are in proprietate patru vii (una recenta achizionata) in trei zone diferite din Montalcino.
Chestia cu zonele diferite este foarte importanta pentru Brunello deoarece la fel cum Bordeaux foloseste un asamblaj de soiuri ca sa obtina in final un vin mai bun decat suma partilor, la Brunello se utilizeaza un asamblaj de zone. Pentru ca asa cum stim cu totii, Brunello nu se poate face decat dintr-un singur soi de strugure: Sangiovese. Teoretic, pentru ca practic s-au mai vazut ocazii in care unii au mai “scapat” ceva Cabernet prin el. Unele lasate chiar cu scandaluri gen Brunellopoli.
Oricum pe cei de la Le Prata nu ii putem banui de asa ceva pentru ca nu au decat plantatii de Sangiovese. Si in plus dispunand de vii in zone diferite au la dispozitie elementele necesare asamblarii unor vinuri deosebite.
Revenind la zona si stil, la Brunello, unul dintre vinurile etalon ale Italiei alaturi de Amarone si Barolo, treaba sta cam asa pe scurt:
- Se poate folosi doar soiul Sangiovese, asa cum precizam mai sus
- Zona se afla la sud de Chianti si este mult mai calda si mai arida. Aici strugurii se coc mai repede si mult, cu diferente de temperatura de la zi la noapte, rezultand vinuri impunatoare, complexe, cu potential de invechire redutabil
- Conform DOCG-ului (apropo, a fost primul DOCG infiintat in Italia in 1980) Brunello este lansat la 5 ani dupa recolta si trebuie sa stea minim 2 ani la butoi (de orice dimensiune) si 4 luni la sticla. “Riserva” trebuie sa mai stea in plus 2 luni in sticla si poate fi lansat la 6 ani dupa recolta.
- Brunello (ca stil si zona) a fost “inventat” de Biondi-Santi care au fost primii care au plantat Sangiovese in zona facand istorie cu vinurile proprii (mai precis Clemente Santi).
- Exista doua stiluri/scoli ca peste tot in lumea veche: traditionalistii (old school) care invechesc vinul in butoaie slavone mari (botte) si ale caror vinuri sunt mai inabordabile in tinerete, austere si fara mult baric, dar cu potential redutabil de evolutie si modernistii care folosesc baricuri (frantuzesti sau din alte surse) si cauta un stil mai extractiv, contemporan si international. Si ca peste tot, o combinatie intre ei.
- In Montalcino viile din nord, din jurul orasului, beneficiaza de un climat mai rece, de aici rezultand vinuri mai aromate, retinute, structurate si elegante, iar cele din sud (Castelnuovo dell’Abate) au un microclimat mai cald care imprima vinurilor un caracter mai puternic, fructat, rotund si corpolent. Iarasi, cele mai bune vinuri sunt in general o combinatie a celor doua regiuni.
Punand Villa le Prata in context, faptul ca au vii in regiuni diferite le permite sa echilibreze foarte bine vinurile in functie de caracteristicile anului de recolta. In anii dificili rezulta vinuri peste media zonei, iar in cei buni exemplare deosebite.
De altfel si modul lor de vinificare (42 de luni in regim de lemn mixt: se incepe cu butoaie mici frantuzesti si se transfera apoi in botte) urmareste aceeasi idee, aflandu-se cumva la mijloc ca filozofie intre curentul traditional si cel modernist, chiar usor mai spre partea traditionalista din punctul meu de vedere. Ceea ce este un lucru bun. Nu vad rostul sa faci bombe de fruct gemoase si incarcate de lemn in Montalcino unde e de dorit sa lasi terroir-ul sa se exprime, nu sa il ingropi in fruct supracopt si in baric nou.
Dupa aceasta punere in context in stil crash-course de Brunello va relatez cateva cuvinte si despre vinuri.
Asa cum spuneam mai sus mi-au placut ca reflecta fidel anii de recolta, conditiile climatice ale acestora si se vede cand una dintre cele doua regiuni unde au vii s-a comportat mai bine si ce a adus in plus. Vinurile sunt structurate pe trei paliere de calitate: Rosso, Brunello si Brunello Riserva Massimo, denumit astfel in onoarea proprietarului si care se produce doar in anii exceptionali (2006, 2007 si 2010 din ultimii) si in cantitati aproape infime. Productiile de Brunello sunt si ele mici, intre 8.000 si 12.000 sticle in functie de an.
Desi vinurile au fost degustate in ordinea potentialului fiecaruia, o sa vi le prezint in ordine cronologica:
Villa le Prata Brunello din Montalcino 2007 Bine definit cu un miez inca proaspat de cirese si visine invelite in tuse de ciocolata si sangvinice. Tanini integrati dar structurati si ceva tuse tertiare. Vinul acum intra pe platou si incepe sa ofere placere maxima, cu un potential evident in fata. An excelent, vin asemenea.
Villa le Prata Brunello din Montalcino 2008 nas dominat de fruct copt, in clasicele note de visine si cirese in stil dulceata. Corp plin, rotund, cu mult fruct copt, nuante balsamice si tanini rotunzi, integrati. Excelent de baut acum, un Brunello “de restaurant” care ofera placere imediata inca de la deschiderea sticlei si dupa care nu mai trebuie asteptat. Bun spre Foarte Bun.
Villa le Prata Brunello din Montalcino 2009 abordabil de pe acum la fel ca 2008, dar cu un fruct mai bine aspectat, mai plenar si complex, atat olfactiv cat si gustativ. Tanini cremosi, cu definitie. Foarte Bun spre Excelent.
Villa le Prata Brunello din Montalcino 2010 An excelent, vin asemenea: fruct pur, clasic, bine incadrat de notele de baric care sunt inca evidente si pe cale sa se integreze complet. Pe palatin se simte elegant, bine structurat cu un fruct prezent, proaspat, asezat pe o coloana de tanini si aciditate temeinic alcatuita. Potential evident in fata, este inca in urcare spre platou si mai are lejer unde evolua. Excelent.
Villa le Prata Brunello din Montalcino 2011 un vin suprinzator de abordabil inca de pe acum, cu un fruct care sustine foarte bine lemnul, desi acesta trebuie sa se mai integreze (desi vorbim de un vin cu 5 ani la activ, da?). Proaspat, impetuos, vivace cu tanini si aciditate expresiva care ii dau carburantul necesar pentru cativa ani buni de aici inainte. Tinand cont de an, o surpriza placuta. Foarte Bun spre Excelent.
La finalul degustarii, am deschis un Magnum de 2004 din colectia importatorului. Din punctul meu de vedere a fost cel mai complet vin al serii, aceasta daca aducem in ecuatie si notele tertiare. Un exemplu perfect privind potentialul soiului si al zonei cu toate elementele la locul lor si inca prezente: fruct, evolutie, aciditate si rezerve de tanini pentru inca ceva ani de acum incolo. Excelent. M-as putea obisnui usor cu asa ceva.
Personal mi-au placut in ordine descrescatoare: 2004, 2007, 2010, 2011, 2009, 2008. La Villa le Prata mi-a placut echilibrul vinurilor, fara nuante stridente, faptul ca acestea reflecta anii de recolta, modul cum au imbinat clasicul cu modernul, tusa personala, sentimentul de apartanenta si manufactura, combinat in acelasi timp cu succesul cu care au reusit sa treaca chiar si peste anii mai dificili.
De capitolul RPC e greu de discutat cand este vorba de o zona cu reputatia pe care o are Montalcino si care vinde enorm mai ales in SUA. Unde preturi de 100 $ in magazin pentru Brunello sunt ceva obisnuit. Sub acest aspect si luand in considerare preturile zonei, Villa le Prata au chiar un RPC bun.
Cam asta a fost. Desi cam cu intarziere le multumesc si pe aceasta cale celor doi amfitrioni Anna si Bernardo si sper sa am ocazia sa ii revad cat de curand.
