Noi ca natie traim sub semnul providentei. De fapt si pozitia geografica ne-a aruncat in voia sortilor si la mana marilor imperii si migratii care s-au perindat pe aici. Astfel am aflat in mod adesea dureros ca totul este efemer, ca nu merita sa contruiesti si ca o conjunctura favorabila este mai de dorit decat munca sustinuta pentru a atinge un ideal/scop. Care munca oricum se va spulbera ca praful in vant la un moment dat. Insusi legenda mesterului Manole te invata ca ce construiesti ziua se va narui noaptea. Iar de Miorita nu mai vorbesc…

Lumea vinului nu face exceptie. Dintre cei care lucreaza in domeniu unii s-au resemnat demult in ceea ce priveste imaginea vinului romanesc pe plan extern (cei mai lucizi si rationali), altii o lasa in seama altora, preocupati fiind cum sa goleasca mai repede crama de vin ca vine recolta, iar cei mai multi cauta , din pura obisnuita, personajul providential care sa ne scoata peste noapte din anonimat. Cu eforturi minime din partea noastra si daca s-ar putea gratis sau “pe fonduri”. Din care sa ne mai si ramana ceva la final…

Suntem cumva in postura de Ileana Cosanzeana care a facut curat prin casa, s-a spalat, si-au pus hainele de duminica si il asteapta acum la poarta ca o floricica pe Fat Frumos sa o scoata in sat la hora.

Exista nenumarate episoade care demonstreaza acest mod de gandire si actiune a majoritatii celor din lumea vinului  romanesc. Cu cateva exceptii pe care le numeri pe degete si care oricum s-au saturat pana peste cap si s-au apucat sa faca munca de Sisif a promovarii in vest pe cont propriu.
Ultimul episod s-a petrecut zilele acesta cand in sfarsit s-a anuntat ca avem primul MW roman.

O felicit pe Ana-Emilia Sapungiu cu acesta ocazie si ii remarc cariera de succes in trade-ul de vin din UK. Care a propulsat-o spre ravnitul titlul. De altfel pe la noi, cu Murfatlar, Jidvei si Cotnari nu cred ca ar fi avut “credentials”-urile si posibilitatea sa acceada la MW. Sau ar fi fost infinit mai greu si cumva lipsit de motivatie. In schimb cand lucrezi in trade-ul de vin din UK, MW e cumva o necesitate.  A se vedea in acesta sens CV-urile ultimelor promotii de MW, inclusiv cea de fata. Majoritatea vin din trade, sunt comercianti sau importatori si a devenit cumva “requirement” in industrie sa ai MW daca vrei sa fii luat in serios, sa te impui si sa avansezi in cariera. Asa ca mandria asta cu MW roman, e cumva din categoria “fiii satului” care au ajuns la NASA.
 

Revenim asadar in Romania. Toata lumea bucuroasa. Ca asa e la noi, ne bucuram ca niste floricele de munca si rezultatele altuia. Si eu m-am bucurat. Avem in sfarsit un MW roman. Unora le-a dat o lacrima in coltul ochiului, iar altora le-a inflorit din nou speranta ca vom avea o sansa la promovare.

Din categoria: “De acum avem si noi la cine sa ne ducem sa ne spunem off-urile si o sa ne inteleaga. Si in plus nu trebuie sa ne traduca nimeni.” Lumea pe la noi vede MW ca pe niste autoritati supreme care de unii singuri pot scoata o tara din anonimat si sa o faca o stea in lumea viticola. Inca nu s-a inteles ca sunt niste profesionisti care fie lucreaza pe un “fee” clar, pe proiecte punctuale, fie sunt angajati pe termen lung in comertul/productia de vin. Si atat.

Noi inca gandim in filozofia aceea de zi cu zi cand auzi ca un fost coleg de liceu, cu care nu prea aveai multe texte ca era cam tocilar, a ajuns nu stiu ce director prin minister/multinationala si te-ar putea ajuta si pe tine cu un contract, o angajare,un fursec, o relatie, etc.

Eventual sa vina sa facem poze cu ea, sa ii dam niste Feteasca Neagra si la urma sa ne spuna secretul accesului pe pietele internationale si ce trebuie exact sa facem ca sa avem succes. Probabil ca ne va spune ce ne spun toti de atata amar de timp: munca, constanta, directii clare si asociere/cooperare intre producatori. Si noua nu o sa ne placa, o sa spunem ca stie, dar nu vrea sa ne zica si o sa ne intoarcem la ale noastre. La dopuri, taxe de listare, concurenta neloiala, injuratul vinului vecinului, Arsenie Boca, litoral, stramosii daci care au colonizat Marte, etc…

Practic pana cand nu o sa iesim din logica aceasta providentiala, a cavalerului pe cal alb, a MW care se intoarce si ajuta Romania (fara ca Romania sa se ajute mai intai pe sine) o sa ne invartim in jurul cozii. Romania nu poate face nimic la export fara ca actorii mari din piata sa se puna de acord si sa sprijine financiar efortul.

Si ghiciti ce? Ei sunt tocmai cei care vor sa tina piata inchisa, captiva. De aici incolo putem avea 101 MW romani care sa ne spuna cum e cu FN si FA si cum le-am putea vinde afara. E inutil….

Stiu, e trist, dar aceasta e realitatea.

Si din perspectiva cealalta: cine ar vrea sa lucreze pentru o industrie divizata si fragmentata ca a noastra? Ce sanse de succes ar avea cu un asemenea proiect? De ce sa isi lege numele de un esec? E ca si cum cheama nea Caisa ( sa ii spunem nea Ciorchine, sa fie cu tematica) un specialist de la NASA sa ii desfunde jigleru’ la batrana lui Dacie 1310 de care nu vrea in ruptul capului sa se desparta. Si sa ii regleze avansul. Ca da rateuri, se ineaca si “nu trage”.

Oricum de mentalitatea aceasta de asteptat pe Fat Frumos in fata portii au profitat destui, pe clasica metoda “loverboy + Maradona”: spune-le ce vor sa auda, ca sunt frumosi, ca au potential, ca se poate, ca va fi bine, ca stii tu ce sa faci, ca vom fi in top trei, etc. Si ia-le banii. Avem un caz destul de recent de specialista de anvergura internationala care nu are nici macar un amarat de WSET 3, dapoi MW….

Asa ca eu ii respect si ii simpatizez mai mult pe cei care nu se baga sa ajute. Pentru ca stiu ca nu e vremea sa ajute si nu au pe cine sa ajute. Sa te implici sa promovezi industria viticola din Romania, asa cum arata ea acum, inseamna ori sa fii direct pe capatuiala, ori sa fii inconstient/ignorant.

Iar un MW nu poate fi ignorant…nu dupa atata studiu si bani investiti…:)

Inconstienta  e indeobste in curtea alor nostri. Care dupa atata amar de bani investiti in vin si in fata realitatilor dure ale unei piete extrem de concurentiale, inca mai cred ca merge (si) la extern cu metoda “colegul din liceu” si “sa ne facem poze la crama cu MW-ul”. Minunat…

Eu tot sper ca o sa  iesim odata din paradigma nationala de vanzari, in stil pompieristic gen “vara pe litoral”, “iarna de sarbatori” plus ceva ciupeala de Pasti. Si o reusim sa facem ceva coerent, previzibil si pe termen mediu/lung. Adica ceva care sa tina mai mult de un sezon estival.

Stiu, cu totii traim cu speranta…

Tags: Master of Wine, Romania

Trackback URI | Comments RSS