Jun 27 2016
Domeniile Viticole Tohani: Trecut, prezent si viitor
Cred ca tot sunt vreo doua luni de cand, intr-o zi insorita de aprilie, am tras o fuga in Dealu Mare la invitatia dl Virgil Mandru , proprietarul Domeniile Tohani.
Din motive cvasi-independente de vointa mea de abia acum incep sa rederulez povestile din ultima perioada si sa le astern pe “monitoare”. Asa ca mai asteptati-va la remember-uri in perioada urmatoare ca am ceva de recuperat. Noroc ca ma ajuta carnetelul cu notele de degustare…:)
Sa revenim la subiectul de fata. Domeniile Tohani au trecut in ultimii ani, in perspectiva personala, de la a fi (doar) producatorul celebrului Sange de Taur, la perceptia unui jucator dinamic, cu un portofoliu diversificat si modern. Si cu varfuri de calitate din ce in ce mai prezente in ultima perioada.
Mana oenologului sud-african Albertus van der Merwe si stilul Lume Noua si-au pus amprenta pe vinurile cramei care sunt acum in marea lor majoritatea moderne, curate, proaspete si pe alocuri surprinzatoare.
Varful de lance este deja celebra Feteasca Neagra Apogeum produsa de pe o plantatie cu vie veche, din arealul “7 coline”, perla coroanei pentru cele cateva sute de hectare ale producatorului. Intr-adevar parcela respectiva beneficiaza de o expozitie de invidiat, un amfiteatru terasat, scaldat de soare si impodobit cu trunchiurile contorsionate de timp ale viei.
Localizarea parcelei de Feteasca Neagra de pe care se produce Apogeum
Sincer, cand am baut prima data Apogeum am avut ceva dubii in ceea priveste originea 100% locala a vinului. Imi aduc aminte ca eram la Zexe dupa o degustare de Feteasca Neagra si respectivul vin a fost total atipic comparativ cu restul exemplarelor. Atipic in sensul de plin, copt, cremos, plin de fruct si dulceturi si o structura de tanini fina, slefuita.
Cumva punand cap la cap piesele puzzle-ului si vazand inca doi ani de recolta, imi dau seama ca acesta este de fapt “stilul casei”. Care tine atat de filozofia oenologului cat si de materialul exceptional pe care il are la dispozitie. Via batrana concentreaza excelent putinii ciorchini pe care ii ocroteste si de aici probabil stilul extractiv si cremos, aparte restului exemplarelor de pe la noi.
De altfel din discutiile cu dl Mandru am aflat ca asta s-a si dorit, viziunea celor de la Tohani despre Feteasca Neagra fiind cea a unui vin extractiv, puternic, catifelat. Pentru piata de la noi stilul respectiv este probabil cel care asigura succesul. Eu unul nu sunt neaparat un fan al lui in primul datorita faptului ca sterge partial caracterul soiului (acum care o fi acela ramane ca specialistii sa se pronunte) si il face cumva generic, mai ales comparativ cu alte vinuri internationale. Dar la momentul actual, repet, este o alegere cumva naturala tinand cont atat de zona cat si de piata autohtona.
Ramanand la capitolul vinuri, am degustat o miniverticala de Feteasca Neagra Apogeum:
2011 – perfect de baut acum, cu lemnul integrat, fructe rosii coapte si prune atat olfactiv cat si gustativ. Pe palatin este catifelat, rotund, bine echilibrat de aciditate cu tanini frumos lucrati, copti, grainny pe final. Foarte bun spre Excelent.
2012 – un stil mult mai ripe, mai copt si jammy, usor in detrimentul structurii si prospetimii. Nas cu magiunuri de fructe rosii si negre supracoapte si aluzii dulcege, vanilate. Gustativ debuteaza glicerinos, plin, cremos, extractiv, aciditatea simtindu-se usor de abia in partea a doua a evolutiei. Tanini catifelati si un tusa vag tonica pe final. Bun spre Foarte Bun. Interesant cum va evolua si daca aciditatea si taninii se vor “intinde” spre prima faza a evolutiei.
2013 – Inca tanar, cu o aromatica dominata de tusele de baric care se lupta in intensitate cu notele de fruct crud, proaspat. Evolutia este in stilul casei, rotunda, cu o structura de tanini serioasa, evidenta, rigida, care sustine foarte competent extractivitatea fructului. Un vin aflat la inceput de drum, care are toate elementele sa evolueze deosebit. Foarte Bun cu potential de Excelent.
Per ansamblu vinurile au o nota comuna legata de extractivitate, complexitate, rotunjime si structura de tanini slefuiti, foarte bine lucrati. Este un stil ambitios de Feteasca Neagra, asumat de catre producator, dar cumva tipic zonei si la care viile vechi au o contributie decisiva.
Despre RPC discutia e complexa. Dar deja e mai usor de facut atata vreme cat deja nu mai este cea mai scumpa Feteasca Neagra de pe la noi. La genul acesta de “recorduri” financiare ne intrecem care mai de care. De ce? Probabil pentru ca este (cel) simplu. O sa revin cu proxima ocazie pe tema acesta.
Panorama amfiteatrului de Apogeum…
Am trecut apoi printr-o miniverticala similara de Merlot Principele Radu. Spre deosebire de cea de Feteasca Neagra, soiul international induce o serioasa componenta comuna celor trei vinuri, variatiile fiind minore si tinand in principal de profilul aromatic, integrarea lemnului si exprimarea la momentul actual al evolutiei in sticla.
Per ansamblu vinurile au o amprenta de Lume Noua, intr-un stil fructat, plin, cu tuse expresive, evolutie extractiva si un bun echilibru intre lemn si fruct. Am avut ocazia sa beau de mai mult ori diferiti ani din acest Merlot si cred cu tarie ca se va impune ca unul dintre exemplarele de referinta in Dealu Mare.
In ceea ce priveste viitorul, am incercat variantele unui asamblaj alb ce urmeaza a fi lansat in gama premium sub denumirea de Cuvee Valahorum. Chardonnay, Tamaioasa Romaneasca si Sauvignon Blanc din cate am inteles. Vinul este inca in faza beta, dar se prezinta promitator, in stilul clasic al albelor de Dealu Mare. Nas elegant, cu arome de fructe si struguri copti si tuse verzi, vegetale plus un baric bine dozat, in curs de integrare. Gust cu un corp mediu+, cu evolutie cremoasa, cu fruct copt, suculent si bine echilibrat de aciditate mai ales in partea a doua a evolutiei. Final curat, mineral cu un postgust mediu spre lung de fruct copt si aluzii de baric. Se prezinta foarte bine, sunt curios cum va arata varianta finala dupa ceva timp la sticla.
Viitorul in trei variante pe partea stanga si trecutul in dreapta…
Surpriza zilei pentru mine a venit din trecut si suprinde foarte bine potentialul zonei. Aceasta provine din generoasa vinoteca a celor de la Tohani. Este vorba de o Tamaioasa Romaneasca 1973, vinificata in stil Icewine din ce am retinut. Unul din cele mai bune vinuri dulci romanesti cu care m-am intalnit. Are toate ingredintele unui vin “mare” (remarcabila aciditate tinand cont de varsta), care a beneficiat de o evolutie corespunzatoare si care poate concura fara emotii cu exemplare renumite de pe afara. Acum este la apogeu (sic!), a intrat pe platou si mai are cu siguranta ceva ani in fata.
Daca va intalniti cu el, e de neratat daca vreti sa vedeti potentialul zonei pe acest stil. Din ce am inteles Tohani va scoate in curand la vanzare o parte din stocul din vinoteca.
Cam aceasta ar fi pe scurt meteorica mea incursiune la Tohani.
Dincolo de controversele inerente din jurul celebrului Sange de Taur, asa cum spuneam si in debut, ma bucur ca cei de la Tohani au avut in paralel o preocupare permanenta pentru evolutie si calitate. Si de cativa ani acest lucru devine din ce in ce mai vizibil, pe masura ce rezultatele incep sa se vada si in piata.
Au un potential imens, dar in ultimii ani s-au tot schimbat actionarii…Habar nu am cine mai e patron acolo…Incet intra si ei in gama celor ce produc vinuri ci nu borhoturi dulci, sange de taur…E un lucru bun..Mai au si o gama medium level numita “Mosia de la Tohani”.
Putini stiu ca localitatea Tohani este legat de principele Nicolae- fratele lui Carol 2 ce in 1931 s-a casatorit in secret cu Ioana Doletti (ce a divortat pentru el). Carol 2 a anulat casatoria, Nicolae a fost indepartat din casa regala si se pare ca foaia din registrul de la primarie ce evidentia casatoria a fost distrusa la ordinul lui Carol 2.
[Raspunde]
Dan Reply:
June 28th, 2016 at 9:13 AM
@Cristian. E., De cativa ani, de la “celebra” impartire cu Budureasca actionariatul s-a stabilizat. Si rezultatele incep sa se vada.
Stiu si vinurile de pe Mosia, sunt ok, “palatable” cum s-ar spune acum, dupa Brexit…:)
[Raspunde]