Apr 18 2016

PAMFLET: Mic manual de utilizare a blogger-ilor de vin: tragi-comedie in trei acte, cu premii…

Published by at 9:39 AM under Diverse,Goodwine,Manifestari si targuri

 

Postarea de fata nu este despre Goodwine. Cat mai degraba despre cum si-au petrecut subsemnatul si confratele George Mitea o parte din din Goodwine-ul de anul acesta. La Forumul Vinul.ro. Care anul acesta s-a tinut in paralel si practic la Goodwine. In spatele restaurantului cu peste proaspat decongelat. Pentru cunoscatori.

 

Bineinteles ca nu eram in program si nici nu eram inregistrati. Oricum noi suntem neinregistrati de cand ne stim. Eram un fel de Che cu Fidel. Acum redevenind seriosi, ca o scurta paranteza la pamflet, daca trebuie sa platesc pe undeva sa mi se comunice un IBAN. Contribui cu bucurie la bunastarea mediei de vin din Romania. Si sa se consemneze ca nu ne-am atins de bufet! Daca nu au iesit chiftelutele cu susan la numaratoare nu am fost noi de vina. O fi fost vreun participant mai infometat sau au mai taiat baietii de la catering la gramaj.

 

Sa revenim. Am tot deranjat onorata adunare de vreo 3 ori si iar imi cer scuze celor din public ca tot deschideam usa, ca la vagon. Dar noi tot vroiam sa stim daca  a trecut “nasul” cu blogger-ii.

 

De fapt daca rememorez evenimentele, eu unul recunosc ca vroiam sa trag chiulul de la Forum si tot pamfletul de fata e practic din vina exclusiva a lui George. Caruia ii multumesc pe aceasta cale. M-am intalnit cu el la sa mergem impreuna pe la standuri, sa mai schimbam o impresie si mi-a zis de vreo 10 de ori in decurs de o ora ca el la 12 si jumate se duce la Forum. “WTF? Unde mah?” Prima data nu zic nimic, nu comentez. Zic o vrea omul sa se informeze despre cotele apelor Dunarii, o fi avand vreo barja blocata la Bechet.

 

Pana la urma, la 12:20 cand da sa ma paraseasca la standul nu mai stiu care,  il iau de guler si il intreb direct:  “Dar ce cauti monser acolo?”  Si ma lumineaza: e acolo un punct pe ordinea de zi: “Blogger-ii de vin,  mic manual de utilizare” Sau ceva de genul. Imi pica fata si intreb ca tot omul normal: “Pai si ai prezentare?”  Zice: “Nu, dar sunt curios cine prezinta”. Eu ma uit la el, el la mine. Ciprian la Galati, Bogdan la Oradea, degetele de la o mana s-au epuizat rapid cu inca vreo 2 nume. Deci cine naiba prezinta?

 

O iau mental cu cei din sala: Cezar nu, ca e rusine, e ditamai redactoru’-sef. Dl Paduraru iar nu. Ca d-lui e critic, degustator autorizat, membru in jurii internationale si organizator de concurs international. Nu are ce sa caute sa se coboare la capitolul bloggeri. Pai si atunci cine a elaborat manualul meu (nostru?!?!) de utilizare?

 

Si asa incepe comedia (tragedia?) in trei acte. Ca am tot intrat si am iesit din scena de vreo 3 ori.

 

Actul I prima descalecare: nimerim in mijlocul unei discutii cu falsurile si vinurile de pe marginea drumului. Bineinteles Vrancea era (iar) star. Ca parca numai in Vrancea se falsifica. A devenit asa un fetis si mai nou e la moda, ca media de la noi sa isi exerseze critica de vin nu pe vreun producator care scoate tone de posirca cu eticheta. “Doamne Fere” sa nu speriem fazanii.

 Ii luam in vizor pe aia care fac vin in curte si il vand la marginea drumului. Aia sunt plaga industriei de vin la ora actuala. De aia nu avem exporturi, de aia nu merge nimic in tara in materie de vin, de aia nu vinde lumea. Ca fac aia vin in curte si il vand la poarta.

Autoconsumul si nenorocitii aia de evazionsti din zona crepusculara numita Vrancea impiedica industria de vin sa aiba un succesul fulminant pe care il merita. In fine…critica in lipsa. Nu mai stia dl invitat de la autoritatea publica pe unde sa scoata camasa ca nu pune mana pe ei si nu isi face treaba. Nu insist ca nu am asistat la toata discutia si sa nu denaturez faptele. Iesim,se termina actul I.

 

Actul II Ne luam inima in dinti (deh asa e blogger-ul la targ, un pic luat si pus pe scandal) si intrebam la organizatori (ei treji si un pic palizi, de la discutii): “Cand e dom’le cu blogerii ca suntem si noi doi baieti din provincie, care “a” venit azi dimineata cu personalul de 4:23 si care “vrea” si ei sa stie cum sa procedeze pe viitor, ca blogerii adevarati, sa ceteasca manualul?”. Raspunsul scurt: dupa masa. Buuun: iesim la o tigara (George, eu nu fumez nici macar la nervi) si revenim dupa pauza.

Prindem o parte din prezentarea dnei Capatana despre initiativa Estkikawines de la Prowein. V-am vorbit si eu despre ea: a dat Al de Sus sa facem si noi in al 13 –lea ceas ceva cum trebuie si sa ne rupem de organizarea dezastruoasa (dar moka, sic!) de la stat. Acolo a fost de bine. Din ce am inteles si aici era in public lume nedumerita ca ce si de ce. Bineinteles ca nimeni nu si-a pus intrebare ce se intampla cu banii de la minister si cum se sifoneaza ei de ani buni. Ca nu e bine nici sa superi ministerul. Nu se stie cand ai nevoie. Nici eu nu am zis nimic, sa nu stric feng shui-ul evenimentului. Prea devreme…

 

Se termina prezentarea, (si tot) nimic de bloggeri. Vorbeste dl Paduraru in 5  minute ca se grabeste la alt eveniment la targ. Despre concursuri. De fapt despre IWCB. Aflam ca anul acesta este gratis.

Si nu se finanteaza nici din fonduri europene asa cum au insinuat baietii din spate. Eu ma uit la George, el la mine, ne uitam  amandoi  in spate. Da, intr-adevar eram pe ultimul in rand.

Puii mei trebuia sa stam mai in fata. La mijloc ar fi fost perfect ca era mai multa lume si ne puteam pierde usor in masa de participanti. Deci nu se finanteaza cu fonduri asa cum au insinuat rauvoitorii. E pur si simplu gratis. Da dom’le daca e gratis e foarte bine. Eu oricum nu cred pana nu vad.

 

Mai aflam ca numai asa gratis, avem sanse sa depasim anul acesta Vinitaly. Say what? Iar ma uit la George, el la mine. Ne uitam si daca sunt bodyguazi, chestori, ceva de genul . Nu sunt. Dar ne tinem gura.

Eu doar gandesc filozofic ca daca trimit vinuri si baietii aia de pe marginea drumului putem depasi Decanter, IWC, etc…Recolta de probe la hectar va fi probabil impresionanta. E gratis ce naiba. Acum nu stiu cat de serios ar parea celor de afara un concurs gratis care are ca scop sa raporteze cat mai multe probe la hectar, dar in fine.

Deci nu zic nimic, asta e ce gandeam, nu am zis nimic si nici nu zic. Ca ultima data cand am zis, s-a lasat cu autovictimizare si era gata-gata sa nu se mai tina anul acesta. Si iata ca pana la urma se tine. Si e si gratis. Super! Binele a invins, ura! Totul e bine cand se termina cu bine.

 

Termina dl Paduraru discursul si incepe ceva cu etichetele. Noi nu avem treaba cu etichetele. Noi stiti, cu blogul. Iesim. Cade cortina, se termina si actul II

 

Actul III Deja renuntasem. Hotarasem sa ne cautam consolarea in bautura cu niste vinuri, pe la standuri. Cand primesc un sms de la o persoana dinauntru (ii multumesc si pe aceasta cale): “Veniti?”. Bine, vad sms-ul peste vreo 10 minute si raspund: “Unde?” Kafka. “La partea cu bloggerii..ca a inceput deja.” Ma intorc la colegul si zic: “Hai ca pierdem trenul”.

Reluam. Intram. Era pe la jumatate. “Cineva” prezenta comunitatea winelover . Stati ca am uitat hashtagul si sa nu ma treaca lumea la colportorii care vor sa copieze comunitatea. Despre ei numai de bine. Daca oamenilor le place vinul si simt nevoia sa scrie pe peste tot de la camasi la ahhh, altceva, chestia  asta bravo lor.

Deci pe scurt le doresc tot binele din lume. Eu unul sunt mai specific  cu privire la ce vinuri imi plac si de obicei imi place sa le si precizez. Adica nu iubesc asa vinul la gramada…ca nu mai sunt in vremea studentiei. Mai uit si eu cum e vinul si vad  daca e cazul sa il iubesc sau nu. Ca pe unele le urasc de-a dreptul. Si atunci ce sunt? #winehater?

 In fine, revenim. Aflam ce comunitate frumoasa exista si ce mega oportunitate exista pentru producatori sa le apara vinurile sau sa faca promovare la turism vitivinicol pe acolo.

Am mai aflat ca nu stiu ce intalnire importanta a comunicatorilor de vin (apropo mai nou s-a inventat si temenul “influentator”, sic!) nu se mai tine ca nu stiu ce nene (da, recunosc sunt incult si ignorant in materie de comunicatori de vin, stiu doar vreo 3-4: Jancis, Parker, Kissack, Ron Washam) nu mai vrea sa o organizeze. Probabil nu mai sunt sponsori, ma gandesc.

In fine. Trecem si peste partea cu latinolover-ii de vin. Ma gandesc ca la noi o comunitate de #tuicalover ar rupe. Pacat ca la tuica nu avem MW. Desi sigur exista niste MW ascunsi prin sate si poverne. Asa…trecem.

 

Si ajungem intr-un final apoteotic la subiectul anuntat: adica manual de utilizare al blogerilor de vin.

Imi dau sacoul jos, ca zic ca e de vorba. Da’ de unde. Nici nu ma dezmeticesc bine si subiectul era gata terminat. Se pare ca se epuizase timpul alocat cu iubitorii de vin. La astia, la hateri nu se da cuvantul.

Ba nu gresesc: ne-a intrebat Cezar daca a venit vreo crama la noi sa ne ofere ceva sa scriem de bine. Waw tacere, toti ochii la noi, inclusiv ai iubitorilor de vin.

Si le-am zis. Ca au venit. Si i-am trimis la plimbare. Stiu, e socant, nu se face asa ceva la noi. Adica altii bat la poarta cu facturierul in mana si nu le deschide nimeni si tu ii refuzi. Puii mei. Lipsa de profesionalism.  De fapt nu i-am refuzat. Le-am zis: trimiteti vinurile, scriu eu despre ele, mentionez ca le-am primit la degustare si cu asta pot sa va ajut. Si atat.

Apuca si George sa zica ca nu exista  o comunitate a blogger-ilor de vin, asa ca la winelover-i. Ca noi suntem ca virusii si actionam singular si fiecare e cu blogul si gusturile lui. Deci nu exista manual de utilizare, asa ca la Logan-uri care au aceeasi carte tehnica. Adica nu e pe baza de grup si fiecare iubeste ce ii place. Vorba cantecului.

Si gata, se termina. Si trecem la premii.

 

premiiCe premii, zic? Pai sa premiem cei mai buni blogeri care au ajutat industria, vinul romanesc. Si cum media de vin se gaseste intr-o situatie financiara precara de cativa ani (ghici de ce? poate si din cauza de cine a ajuns sa  scrie in revista, zic si eu) apelam la sponsorii generosi, aia care mai sunt, sa desfaca crama personala si sa dea cate o lada de Burgundy. Celor merituosi. Curat Caragiale, cum ar veni, ne premiem intre noi.

 

Acum sa nu ma intrebati pe ce criterii s-au desemnat cei merituosi. Si cine a facut-o. Si in ce calitate.

 O fi fost vreun juriu care a analizat fiecare blogger de vin si a zis asta e mai bun si asta e mai prost? Din punctul meu de vedere nu se poate face un clasament. Fiecare e cu nisa si cu stilul lui.

Pe scurt, s-a dat cate o lada de Burgundy de la revista (fara dedicatii de data asta):

  • dlui de la comunitatea #winelover (caruia nu o sa ii pronunt numele – sa ii spunem “The Artist formely known as Prince”- ca am inteles ca deja ma uraste sincer. Desi nu stiu de ce, ca nu e cretineste si nici winelovereste),
  • dlui Iulian Grigorescu pentru concursul Pistoane Baricate. Despre care a zis (si) Cezar ca gata cu gluma si e cazul sa ii schimbe numele daca vrea sa fie luat in serios. Daca ii ziceam eu probabil ca o lua personal si se supara. Dar acum pot sa ii zic linistit: schimba numele.
  • dlui Cosmin Tudoran care a facut trei filmulete hazlii despre vin. Reusite filmuletele, imi plac si mie. Cosmin in lipsa, ca nu l-am vazut.

 

Si s-a terminat si festivitatea de premiere. Bine, nu a fost efectiv o festivitate, ca vinurile sunt inca la proprietar.

M-am uitat in jur daca e cazul sa aplaud, ca ma pregateam sa aplaud furtunos. De fapt vroiam sa aplaud dupa discursurile de multumire. Acelea cu “multumesc, rudelor, prietenilor, etc. care au fost alaturi de mine cand scriam gratis la revista”  Si dupa ce se inmineaza diplomele.

 Asta a fost o grava eroare din partea organizatorilor pe care chiar trebuie sa o corecteze pe viitor: nu s-au acordat diplome castigatorilor. WTF? Pai daca stam sa ne gandim un pic premiul (aka vinul) se bea. Fie el si rosu. Si castigatorul cu ce ramane? Cum dovedeste el ca a fost premiat? Cu sticlele goale cu autograful organizatorului?  Le pune in vitrina acasa si le zice prietenilor cand vin in vizita: “uite bah ce premiu am luat io in 2016. Sase sticle de vin goale.” Nu merge. Nu…nu…la anul musai trebuie diplome. Sa aiba oamenii ce sa puna in rama. Sa aiba patalama la mana.

Si cupe! Sa aiba si ce sa ridice deasupra capului in uralele multimii la festivitatea de premiere. Si sa se cante “we are the champions”! Macar de pe iPhone, pe speaker!

 

Ah si sa nu uit si sa imi fac mea culpa: am avut si eu o interventie la festivitatea de premiere. Am zis sa se dea o lada de Burgundy alb dlui de la comunitatea winelover. Ca d-lui e iubitor de vinuri albe. Pana si eu stiu chestia asta. Daca tot a castigat omul premiu, macar sa poata bucura de el, nu?

 

Si cade cortina. “D-ale carnavalului”

Deci mie unul mi-a placut. Sincer. De fapt nu m-am mai simtit asa bine din facultate. Cand tot asa stateam in ultima banca si erau unii profesori care ma dadeau constant afara ca intrerupeam ora cu intrebari despre subiect.  Bine, am luat in final licenta cu cea mai mare medie de la specializarea mea. Finante si asigurari cred ca era. Si asta pe vremea cand la ASE se intra si se iesea cu concurs.

 

Dar revenind la evenimentul mentionat, cat am apucat eu sa vad, asa episodic, a fost frumos. Promit sa nu mai ratez nici un eveniment de acum incolo. Daca sunt prin zona sunt prezent trup si suflet. Si pun intrebari. Sa nastem discutii sa vedem ce e rau si ce nu merge. Mai ales daca se dau si premii.

De fapt am inteles ca premiile au fost pentru “cei mai activi bloggeri de vin”. Aha, deci activitatea a fost criteriul principal.  Deci pe scurt filozofia premiilor a fost cumva asa: scrieti baieti numai scrieti, fiti activi, nu pasivi, ca nu se stie cand va poate lovi o lada de Romanee Conti (sau Montrachet pentru amatorii de albe). Pai promit sa fiu mult mai activ de acum incolo. Chit ca nu am nevoie de vin,  dar macar stiti vorba aia (adaptata): somnul “natiunii” naste “winelover-i”

 

P.S.  Anunt cat se poate de serios pe aceasta cale ca institui un premiu pentru cei care nu scriu despre vin. Tot asa, de la pivnita mea personala , fara sponsor. Ca deh, din blog se fac si mai putini bani decat din presa mainstream. Chiar deloc de fapt daca stau sa ma gandesc.

Asadar o sa ofer o sticla de vin unor oameni care desi se pricep la vin si ar putea sa scrie pe vreun blog, cumva in cunostinta de cauza, se abtin.

Le vom numi “premiile Provin”. Pentru cei mai buni (de fapt activi) bloggeri de vin, care nu scris niciodata pe blogg. Am zis!

 

14 responses so far

14 Responses to “PAMFLET: Mic manual de utilizare a blogger-ilor de vin: tragi-comedie in trei acte, cu premii…”

  1. Ionuton 18 Apr 2016 at 10:13 AM

    Salut Dan!

    Iar am ratat goodwine dar nu ma plang, m-am amuzat rau citind articolul tau.
    Poate castig premiul pt cel mai activ blogger, nu am mai scris de vreo 4 luni, ma rog am scris de vreo 10 ori in ultimii 5 ani, cred ca se pune 🙂

    Ionut

    [Raspunde]

  2. Cezaron 18 Apr 2016 at 11:03 AM

    Buna Dane, va multumesc pentru interes amândurora, m-am amuzat si eu citind ce ai scris. Sincer si fara vreo nuanta de malitiozitate.
    Ar fi multe de spus în afara de cele semnalate de tine – si de bine si de rau. Pe scurt, din pacate, asta e nivelul: si al nostru, ca revista, si al industriei, în general, si al bloggerilor, daca tot vorbiram despre ei.
    Ca o impresie personala, regret ca ai trecut usor peste una dintre ideile vehiculate la Forum, si chiar la tema despre bloggeri si “manualul” lor de utilizare. Si, cu permisiunea ta, revin aici, poate s-o fixa mai bine daca o repetam: industria vinului are la îndemâna un vehicul de promovare care se poate dovedi extrem de eficient, dar pe care nu îl foloseste decât sporadic si în interes individual, fara un “concept unitar”, asa cum ar fi probabil mai potrivit. E vorba de oamenii pasionati de vin, care scriu sau prezinta vin catre public (si catre cel deja interesat de vin, si catre cel înca “neatins de microb”). Ei reprezinta o resursa importanta, dupa parerea noastra: sunt onesti, se profesionalizeaza odata cu trecerea timpului, reprezinta “vocea consumatorului” si astfel sunt credibili, aduc contributii originale la comunicarea fenomenului “vin” si aduc feedback. Exact în acest sens – al utilizarii corecte a unei resurse deja existente – am introdus tema pe ordinea de zi si am acordat si premiile (vei vedea ca acele criterii de acordare s-au referit, în toate cele trei cazuri, la eforturile de promovare a vinului prin diverse forme, ale respectivilor). Nu înseamna ca activitatea celorlalti e mai putin importanta, ci doar ca, în raport cu criteriul, noua ni s-a parut ca s-au calificat cel mai bine. Evident, exista si alte criterii.
    Tot ca o parere personala, e regretabil ca nu am reusit sa gasim nicio companie (sau entitate asociativa) din domeniul vinului care sa se alature noua pentru a premia, în toamna, bloggeri sau scriitori despre vin, turism, gastronomie samd care scriu despre vinurile românesti. Am fi stimulat – speram noi – un efort mai amplu de comunicare publica despre vin. Din pacate, chiar si companiile din vin care utilizeaza în comunicare valori precum “românesc”, “traditional”, “autohton”, “vechi”, “pur” samd nu au rezonat la aceasta idee.
    Aa, înca ceva: alaturi de Paul Anghel, de la ANPC, la discutia despre falsuri, ai ratat si un reprezentant al “micilor producatori”, Dan Dinca. L-am invitat sa-si spuna punctul de vedere tocmai pentru ca nu era de acord cu cele scrise de noi atunci când am vorbit despre vinurile de la marginea santului si despre falsuri. Are si el 20 de hectare în Vrancea si si-a spus punctul de vedere. Nu stiu cum de ti-a scapat. Cât despre impactul categoriei de vin “margine de sant” asupra pietei, în general, as vrea si fixez si aici o informatie (tot cu voia ta, desigur), fiindca poate daca e scrisa realizam cu totii mai usor ca e un subiect important: MAI MULT DE 50% din vinul consumat în România provine din acest tip de surse si este vândut, de regula, cu argumente de tipul “asta e vinul adevarat, nu chimicalele de la raft”. Daca nici macar când reprezinta peste jumatate din totalul consumului nu ti se pare de interes, îmi pare rau.
    Gânduri bune!

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @Cezar, Buna Cezar, ma bucur ca ai luat textul de mai sus ca ceea ce este, adica un pamflet.
    Am modificat partea cu diacriticle ca sa fie mai usor de citit, imi fac mea culpa, tema mea de WordPress nu are implementate diacriticile. O fi vreun semn…:))
    In ceea ce priveste relatia industriei cu bloggerii de vin este similara atator alte instrumente care nu sunt folosite deloc sau partial. Este pana la urma vorba de maturitate si experinta in relatia cu piata pe care ai nostri de abia acum o capata.
    Eu unul sunt in mod constant socat (ok, recunosc in ultima vreme din ce in ce mai putin) cand intalnesc producatori straini si ajung permanent la concluzia ca ”uite domle ce normal si ok se poarta astia”.

    Asa cum am spus si la Forum: la noi in 99% din cazuri discutia e simpla: scrii de bine, esti bun si te pricepi/ nu scrii de bine de vinuri esti prost si habar nu ai. Si gata.
    In plus si generalizarile sunt periculoase dar din pacate asa functioneaza logica umana: multi dintre producatori (si nu numai ei) au impresia (fundamentata uneori, nu zic nu) ca toti bloggerii de vin sunt niste neica nimeni care scriu ca sa primeasca sticle de vin moca si vizite la crama. Sau ce mai cer ei acolo. Si de aceea sunt si socati cand mai primesc feedback negativ. Pe principiul: „pai nu le-am dat mah, ce naiba mai vor?” Efectiv nu stiu sa managerieze feedback-ul negativ. De fapt aici e o mare problema.

    Pentru ei e o relatie simpla, de love-hate pe avantaje. Asa o vad si asa o inteleg. Asta si din cauza experientei anterioare, nu neg. Eu doar vreau sa nuantez si sa subliniez ca nu e intotdeauna asa. Si sa nu generalizeze si sa bage toti boggler-ii in aceeasi oala. Ca nu e cazul.
    Uite exemplul de fata: unii fac ceva concret, altii doar scriu.

    Ca tot sunt la capitolul scris, am publicat si eu la un moment dat un mic ghid de PR despre cum procedam cu bloggerii de vin:
    http://www.provin.ro/2014/02/17/marketing-mic-ghid-de-pr-cum-procedam-cu-bloggerii-de-vin/

    Imi pare rau ca nu am prins discursul dlui producator din Vrancea, chiar as fi fost curios de feedback-ul oferit.
    In ceea ce priveste autoconsumul/consumul de vin de pe marginea santului eu iti impartasesc surprinderea in ceea ce priveste amploarea fenomenului. Unde se despart ideile noastre este la modalitatea de combatere a fenomenului: atata timp cat industria nu ofera alternative viabile si in aceeasi categorie de pret la vinurile respective nu cred ca putem rezolva problema doar lovind in respectivii.
    Acum sincer la 5-6 lei litrul ce vin „mainsteam” putem bea fara frica ca nu e o zeama chimizata?
    Discutiile legate de sanatate sunt chiar mai interesante in cazul de fata. Care e mai sanatos/nesanatos: ala de marginea drumului sau ala de magazin de 6 lei? Eu nu stiu raspunsul la aceasta intrebare, dar e una foarte interesanta daca s-ar investiga problema.
    Cam atat ca iar ma intind prea mult. Viata e complexa si comporta multe aspecte.
    Dar promit sa ma tin de promisiune si sa fiu mult mai activ.
    Nu neaparat in meandrele concretului, cat mai degraba in sinergia ideilor…:)

    [Raspunde]

  3. Emilon 18 Apr 2016 at 12:31 PM

    SALUTARE

    Vreau doar sa “fixez” si eu o informatie: de doi ani de cand locuiesc in Moldova Republic of, tot scormonesc dupa vinuri bune si ieftine; si am gasit astfel ca pot adauga acest comentariu la ce a spus Dan mai sus: “ce se poate bea cu 5-6 lei”
    imi vin in minte doua exemple: unul imbuteliat, Fautor (o gama inferioara, dar cu oferta bogata de monosoiuri, toate la 26 mdl in Metro Chisinau) si unul varsat, vandut intr-un market din butoaie precum se vinde si berea (cred ca keg-uri le zice) – din cate am inteles, e produs tot de un mare producator, Asconi, deci nu e vorba de vreun rabat de la standardele minime de calitate;
    In conditiile astea e si pacat sa nu bei zilnic, la masa de pranz sau de seara un pahar de vin; iar pentru toate celelalte evenimente importante exista producatorii romani , cu povesti si preturi pe masura :))

    [Raspunde]

  4. ZFTon 18 Apr 2016 at 6:54 PM

    Foarte foarte amuzanta postarea. Din pacate cam asta e industria vinului de la noi in clipa de fata. Rupta din operele lui Caragiale :)))

    [Raspunde]

    Dan Micuda Reply:

    @ZFT, Asta e si farmecul pana la urma…:D Caragiale + Kafka = Romania

    [Raspunde]

  5. Premium Drinkson 18 Apr 2016 at 9:52 PM

    Pamflet, pamflet dar … “un popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba chiar da inapoi”. O scrisoare pierduta – I. L. Caragiale

    [Raspunde]

    Dan Reply:

    @Premium Drinks, Da, Caragiale poate fi citit si in alta cheie. Tragi-comedie cum spuneam.

    [Raspunde]

  6. Cristian. E.on 19 Apr 2016 at 8:52 AM

    Spumos si hazliu…din pacate asta e realitatea la noi!

    [Raspunde]

    Dan Reply:

    @Cristian. E., Cascadorii rasului…

    [Raspunde]

  7. ZFTon 19 Apr 2016 at 6:02 PM

    Domnule Dan, va mai asteptam si pe forumul softpedia cand mai aveti timp. Multi de acolo am aflat de blogul dumneavoastra.

    [Raspunde]

    Dan Reply:

    @ZFT, uffff…nu imi merg update-urile.
    Mai trec; dati-mi un mesaj daca e urgenta si arde…:D

    [Raspunde]

    ZFT Reply:

    @Dan,

    Momentan arde doar gatul :)))

    [Raspunde]

  8. burebistaon 20 Apr 2016 at 3:53 PM

    din cate am vazut eu pe piata exista producatori importanti care vand vin vrac sau din BiB . vinuri gen alea de la marginea santului ,
    la 6-7 lei litrul . trebuie sa ai mare curaj sa bei constant asa ceva . nu dau nume ca sa nu incing spiritele si mai mult .dar la salariile din romania ……unii nu au incotro , pe altii ii impinge dependenta .trist .

    [Raspunde]

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply