Apr 01 2016
Istoria reinvie cu truda: Truda Fanny, Casa de Vinuri Stefanesti
Scriam acum ceva vreme ca prin partile Stefanestilor a inceput din nou sa se faca vin. Bine, s-a facut dintotdeauna, dar niciodata in ultimii ani intr-un mod asa serios, organizat si ambitios…:)
Despre cum a salvat Casa de Vinuri Stefanesti DOC-ul nostru mic si despre (o parte) din vinurile lor v-am mai povestit. Intre timp insa portofoliul s-a mai intregit cu un vin. Si mai ales cu o poveste.
De fapt o piesa din puzzle-ul care se numeste istoria zonei viticole Stefanesti. Zona care la ora actuala este cumva pe nedrept confundata cu fostul combinat de vinificatie (din care apropo s-a ales oficial praful si pulberea) care umplea piata Bucurestiului cu vinuri proaspete, subtiri, nepretentioase, de cursa lunga. Dar Stefanestiul are mult mai mult potential si radacinile sale viticole sunt mult mai vechi si mai adanci.
Pana cand viile or sa prinda si ele radacini adanci, sapam in istorie dupa povestea vinului local.
Asa s-a nascut Truda Fanny. O sa spuneti ca este (inca) un vin premium de pe vii de cativa ani. Da si nu. Vinul in sine, ca idee, nu este la prima editie. Si cei de la Stefanesti nu sunt primii care l-au facut. Doar l-au regasit si reinviat.
Povestea spune ca romancierul Liviu Rebreanu, care facea vin pe viile Stefanestiului (sunt foarte interensate insemnarile recuperate din jurnalul de vinificatie), punea la mare pret un vin dedicat special an de an sotiei sale, Fanny. Era cel mai bun vin pe care il putea produce in anul respectiv si pe cale de consecinta rezultatul unei trude asidue.
Fast-forward cam 80-90 de ani din care vreo 40 si ceva de comunism care a nivelat si aplatizat brutal, gusturile si valorile romanilor. Cu ajutorul lui George Cojocaru (autorul vinului) si a lui Silviu Antone, (autorul etichetei si a povestii din spatele acesteia), se incearca a se reinnoda o traditie si a se readuce la viata un vin.
Asa a aparut Truda Fanny, cel mai bun vin alb pe care il poate da Stefanestiul la ora actuala, intr-o editie limitata de doar 2035 de sticle.
Bun, haideti sa trecem la chestii triviale si sa ii facem diagnoza organoleptica. Tehnic este un asamblaj de Chardonnay, Sauvignon Blanc, Feteasca alba si Feteasca Regala. Si arata asa:
Aspect (Culoare): Galben auriu, clar, stralucitor, cu aluzii de lamaie si tente verzui
Nas: Complex, elegant, imbina impresii citrice si de fruct copt din categoria caiselor si piersicilor parguite, fericit incadrate de note verzi, de carcei de vita si flori de soc. Merele coapte, perele si aluziile delicate, florale vin sa completeze tabloul. Baricul este bine integrat, neintruziv si ofera o extradimesiune de patiserie si note vanilate. Un nas fin, fara nimic ostentativ sau bombastic, care cadreaza perfect cu povestea vinului.
Gust: Atac mediu, cu o tesatura echilibrata, foarte bine sustinuta de aciditate. Care aciditate este insa contrablansata competent de un fruct copt, proaspat, din categoria piersicilor si a merelor, care umple gura cu note zemoase, suculente. In evolutie dezvolta tuse citrice, racoritoare, cu un final fresh, mineral si usor taninos, care strange si curata palatinul. Alcool si baric foarte bine integrate, postgust lung, cu note de drojdii fine si impresii onctuoase, de patiserie si vanilie, asociate savuros aluziilor citrice din final.
Un vin Foarte Bun. Costa in jur de 65-70 lei in retail/internet, bani pe care ii merita tinand cont ca este cel mai bun vin de Stefanesti la ora actuala. Si cel mai bun pe care l-am baut eu vreodata din zona.
Bine, tinand cont de “concurenta” locala o sa ziceti ca nu este foarte greu. Dar extrapoland, vinul de fata se poate bate fara mari emotii cu granzii asamblajelor albe de la noi. Il ajuta din plin aciditatea specifica zonei (da, suntem cea mai nordica zona viticola din Muntenia si implicit cea mai racoroasa) care ii confera structura si potential.
L-am avut in blind la degustarea de asamblaje albe de top si a fost pe acolo. Si asta e mare lucru si cumva o supriza pentru mine: o crama mica, fara mari investitii si dotari, a reusit sa scoata un vin deosebit chiar din primii ani de existenta.
Cu siguranta nu este cel mai bun vin care se poate face la Stefanesti si ii vor urma altele si mai bune.
Dar nu uitati ca avem in fata si tinem in mana o farama de trecut reinviat. Si o incercare reusita de a reinnoda cursul unei istorii atat de brusc si violent intrerupta.
