Citeam zilele trecute un articol scris de Cezar in vinul.ro. Recunosc ca in ultima vreme am cam neglijat activitatile oenologico-scriitoricesti. Nu din lipsa de subiecte, cat din lipsa de timp.

Prietenilor si „prietenilor” le transmit ca sunt bine, sanatos. Doar ca o conjunctura nefavorabila acitivitatilor bahice ma forteaza sa imi dramuiesc mai judicios resursa mai sus amintita. Dar va trece in curand.

Sper..:) Asa ca…asteptati provincia.

Pana atunci, un scurt intermezzo. Deci, asadar si prin urmare, sa revin.

Spuneam ca am citit un articol scris de Cezar despre autoconsum, concurenta neloiala pe care o face vinului „mainstream/oficial” si potentialul imens al segmentului respectiv de consumatori. In mare parte sunt de acord cu parerile respective.

Bine, poate nu sunt de acord cu faptul ca tot pe la noi prin curte cautam clienti. Eu sunt adeptul „internationalei” (socialiste?). Adica a orientarii spre pietele externe. Dar povestea cu variante si oportunitati de crestere pentru industria autohtona de vin e cu totul alta discutie.

Revenind la argumentul lui Cezar, m-am apucat sa scriu un comentariu la postarea lui de pe Facebook, dar cand pagina a inceput sa faca scroll automat, m-am gandit ca e mai bine sa ma intind in spatiul semi-privat al blogului.

Copy/paste (dupa mine) si pe scurt (sic!):

Nu cred ca industria chiar ignora problema. Mai degraba industria constientizeaza faptul ca pentru a concura/combate cu succes (financiar) vinul de pe marginea drumului trebuie sa mai scada preturile la vinurile lor de intrare/populare/de volum. Sau sa creasca nivelul de calitate al acestora. Ceea ce, din cate am inteles, se pare ca e destul de greu dpdv economic la ora actuala. Sau cel putin asa se plange toata lumea.

Atata vreme cat de 6-7 lei/sticla/PET-ul prin marele retail te otravesti nu cred ca se poate schimba ceva. Chiar cu lobby de modificare a legii.

Chiar daca se reuseste, practic le dai in cap celor de pe marginea santului, dar nu prea ai ce sa pui in loc la banii respectivi. Cantitativ in primul rand „industria” nu e in stare sa produca atata vin la pretul respectiv si la o calitate cat de cat onorabila. Sau nu vrea, depinde.

credit @www.ziuaconstanta.ro

La marginea santului vinul e maxim 6-7 lei litrul din ce stiam. Chiar mai ieftin. Deci cam 5 lei 750 ml. Bine mai e diferenta de furnituri care nu e neglijabila la pretul respectiv.

Cine cumpara de acolo cumpara “pretul” si apoi licoarea in sine. Acolo e o clasa de consumatori cu o anumita putere de cumparare la care industria noastra nu poate coborî se pare. Sau inca o data, nu vrea sa se coboare, nu imi dau seama exact.

Sunt de acord, e cam jumatate din piata. Dar e jumatatea ieftina, cu putere de cumparare scazuta. Unde e greu sa oferi un pret competitiv si probabil de aceea nu vrea (nu poate?) nimeni sa o abordeze frontal.

Din punctul meu de vedere, ca sa regleze problema respectiva, industria ar trebui in primul rand sa produca vin ieftin si bun in cantitati mari si apoi sa faca lobby impotriva autoconsumului si a concurentei neloiale respective.

Altfel, doar printr-o simpla modificare a legii, din pix, s-ar rezolva doar jumatate din problema. Si probabil ar forta o mare masa de consumatori, ramasa fara licoarea incerta de pe marginea drumului sau de prin curtea vecinilor, sa migreze spre bere sau alte alternative ieftine si nicidecum spre vinul „oficial” pe care oricum nu si-l permite. Mai ales la preturile de acum.

Practic, nu poti sa muti/fortezi un segment de consumatori dintr-o parte in alta doar printr-o lege sau prin lobby/reclama/constientizare. Trebuie sa le dai si alternative viabile.

Si nu alternative de genul Babanu, Proles Pontica, Stramosesc, Muscatel, Craita Transilvaniei, 9 poloboace si pomelnicul clasic continua in celebrul articol de aici. Unde gasiti si la fel de celebra sintagma: “În general, mai toate vinurile care se comercializeaza pe piata la un pret de sub 15 lei sticla de 750 ml sunt periculoase pentru sanatate.” Say what, tanti?!?!

Practic, daca stau sa ma gandesc ce e si prin ele, probabil, macar si din motive de placebo, as alege si eu „vinul de tara”…:)

Asta ca exercitiu de imaginatie, daca am face pe “domnu’ Dan” (Diaconescu, remember?) si ne-am pune in locul consumatorului de rand, omului simplu, cum s-ar spune.

Caruia bineinteles ii dorim tot binele din lume si ii plangem cu totii, bloggeri si industrie, pe umar. Momentan fiind la stadiul de „mama lui de prost incult care nu e in stare sa bea vin cum trebuie”…:)

Am zis!

P.S. Este ca nu mergea toata expunerea de mai sus ca si “comment” pe Facebook? Nici macar pe un slide de Powerpoint nu cred ca ar incapea.

Dar daca nu ajung la “forum” la Goodwine se poate macar incerca…:)

Nu am pretentii de drepturi de autor, vreau doar recunostinta eterna.

Din partea “consumatorului de rand” offcourse. Ca doar ma gandesc (ne gandim) la binele lui…

Tags: autoconsum, productie vin, vin de tara, vin fiscalizat

Trackback URI | Comments RSS