Doua institutii in materie de vin romanesc. Vinuri exponentiale si care pot sta la aceeasi masa fara probleme cu vinuri de top de afara. Si in acelasi timp (si cumva in mod normal) doua vinuri urmarite de controverse.

 

Unul se da la aproape jumatate de pret in Olanda fata de Romania, iar altul a aparut la raft in Selgros, in versiunea lui 2011. E vina lor sau a producatorilor? Da si nu. Adica partial. E si vina pietei. In general producatorii reactioneaza la piata.

Piata la noi este imatura din punct de vedere al consumatorilor. Nici producatorii nu sunt foarte maturi oricat de mult ne-ar placea sa credem asta. Cei mai vechi fac vinuri cam de vreo 20 de ani. O bataie de aripa de future pentru o piata matura si cu traditie in vin.

Si din imaturitatea aceasta bilaterala se nasc aberatii. Un fel de chinurile facerii sau cosurile pubertatii.

 

Pe de o parte vinul romanesc a evaluat prea repede in calitate si consumatorii au ramas in urma. Si nu numai ei.

Pe de alta parte consumatorii de la noi beau (inca) etichete. Si branduri. Si nu numai de la noi. In orice domeniu este o optiune perfect valabila sa alegi un brand cunoscut care sa iti confere siguranta si sa fii sigur ca nu te faci (face) de ras.

Si cum multi aleg chestia aceasta, la noi Solo Quinta nu numai ca se vinde mai scump fata de Olanda (unde Recas si vinul din Romania sunt niste ilustre necunoscute) , ci e “out of stock” cu mult inainte sa se incheie anul. Sa dam vina pe Recas ca vinde vinul mai scump la noi? Sa le cerem sa nu profite de oportunitate, de notorietatea pe care o au in piata de la noi unde sunt singurul producator mare care ofera calitate pe toate gamele si fara sincope de marketing?

Cum ar veni, ar trebui sa actioneze irational din punct de vedere economic, sa nu capitalizeze un avantaj concurential evident, sa dea cu piciorul la toata imaginea si brandul construit si sa vand un produs mai ieftin doar din considerente morale si umanitare. Mda, o putem face…dar e mai mult o discutie filozofica. Business is business. Si Recas stiu sa faca business de vin ca nimeni altii de la noi.

 

Realitatea e simpla: piata autohtona permite producatorilor sa incaseze o prima (premium)  pentru lipsa de maturitate a consumatorilor. Practic pentru snobismul publicului si pentru amatorismul concurentei. Se intampla la fel si afara, dar mult mai rar/greu/mai putin.  Si asta nu se intampla doar la vin pe la noi.

Acel “premium” la ora actuala este exact diferenta de pret dintre Romania si Olanda. Platim pentru consumatorii pe care ii avem si pentru nivelul de dezvoltare al pietei. Si punct. Este perfect normal si logic mai ales cat vinul despre care vorbim se vinde fara probleme pe la noi si inca foarte bine la banii respectivi.

Noi, cei cativa initiati care ne tanguim ca nu e corect si fair, suntem total atipici pietei autohtone. Am fost expusi si altor realitati, iar din punct de vedere economic nu contam inca. Si nici nu vom conta in viitorul apropiat. Dar acestea sunt discutii filozofice, revin.

 

Flamboyant. Nava amiral a premium-ului romanesc. Icoana la care se inchina mai toti productorii aparuti in ultimii 10 ani in Romania. Vinul care se da cu taraita pe la distribuitori.

Si care a ajuns la raft in Selgros. E ok? Tehnic e ok. Selgros e cash&carry. Adica e un canal de distributie catre HORECA, catre retaileri. Ca si Metro. Chiar oameni din HORECA se isterizeaza brusc cand vad la raftul unui magazin care le este dedicat, Davino. E ca si cum te-ai plange ca ai gasit hamburgeri in McDonalds.

 

Teoretic. Pentru ca practic lumea la noi il percepe ca pe un hypermarket, ca pe marele retail.

Si nu e chiar nimic aberant tinad cont cat de usor poti obtine o legitimatie. Orice administrator de bloc are vreo cateva prin birou. Pe scurt, la noi nici cash&carry nu e ceea ce trebuie sau nu e perceput ca fiind ceea ce ar trebui sa fie. Sic!

 

Data fiind aceasta conjunctura, faptul ca vinul a aparut la raft in Selgros este o lovitura de imagine. Lovitura nu este doar pentru Davino, ci este pentru orice vin dedicat HORECA din Romania. Atata timp cat referinta in materie este la raft in Selgros, cred ca ii va fi greu oricui care vinde vin in HORECA romaneasca sa le explice carciumarilor ca exista si game exclusiviste pentru ei. Pe care oricum carciumarii nu sunt in stare sa le vanda si sa le puna in valoare. In conditiile in care pun problema doar in paradigma “mie ce imi iese”. Un cerc vicios.

Si de altfel toata agitatia din jurul evenimentului “Davino in Selgros” e in mare parte si dorinta multora de a plati polite unui producator care se pozitionase prea exclusivist pentru unii. Iarasi abordarea milenara pe la noi.

L.E. Pana la urma s-a lamurit problema cu Davino in Selgros.

 

Pe scurt piata romaneasca este imatura. Cam la toate capitolele. Nu e o mare noutate. A devenit un truism. Dar este o imaturitate fecunda, de compost, care fierbe si care sta sa dea in clocot. Deja producatorii simt rasuflarea rece a cifrelor seci de vanzari si nu mai au timp sa astepte dupa consumatori sau HORECA sa se maturizeze. Pur si simplu ii prind din spate vinul si plantatiile care vor intra pe rod. Si care pe unii ii strivesc sub o realitate deloc imbucuratoare.

In acest context al pietei, Davino se pare ca a mutat primul, alegand sa isi listeze vinurile in Selgros. Poate a fost o alegere nefericita si pripita sau poate a fost o miscare vizionara in perspectiva vremurilor ce vor urma. Vom trai si vom vedea.

Cert este ca urmeaza vremuri foarte interesante si numai in pielea unui producator de vin nu vreau sa fiu.

 

Si acum, ca v-am plictisit indeajuns:

 

Davino Flamboyant 2012

 

Ca intotdeauna cupaj (vai, scrie cupaj si nu asamblaj pe contraeticheta, sic!) din  Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra. Primit din partea producatorului. Initial inchis si total auster, neabordabil. Aerat de trei ori prin chestia asta (echivaleaza cu vreo 5-6 ore de decantare) plus vreo 2 ore apoi in decantor clasic.

Rezultatul: un nas complex, cu fruct negru pur, copt, bine definit (coacaze, afine), plus visine coapte, cirese negre, prune uscate si aluzii de baric integrate din categoria piperului, vaniliei, scortisoarei si a ciocolatei. Imi place ca nu are gemozitate si fructul nu este deloc supracopt, obosit. Ba din contra este expresiv si bine incadrat.

Gust. Fara decantare vinul este extrem de agresiv, mai ales pe final. Amar si taninos, naravas. Tot procesul de mai sus il rotunjeste. Ii intinde tanini stransi din incheiere pe tot parcursul evolutiei, ca un batran care se indreapta de spate. Fruct si extract redutabil, marca clasica a casei, dar frumos echilibrate de aciditate si un alcool perfect ascuns. Putere in prim plan, impetuozitate, dar de data asta usor retinute si polisate.

Din punctul meu de vedere este un plus de calitate, in directia clasei si elegantei. Daca pana acum cativa ani aveam niste vinuri in forta, cel de fata mi s-a parut mai dichisit si mai atent calibrat. Este practic cel mai elegant Flamboyant pe care l-am baut.

Bifeaza bariera celor 90 de puncte, dar fie il mai lasati minim 5 ani deoparte, fie il decantati viguros si fara remuscari. Ma intreb retoric cati bautori de Flamboyant vor avea atata rabdare cu el si cati oameni de prin HORECA stiu sa decanteze si sa serveasca vinul acesta acum. Si aceasta in sine este o realitate usor tragica, care ne readuce la discutiile despre stadiul pietei de la noi.

Cert este ca vinul este ce trebuie si se poate compara lejer cu un Bordeaux foarte bun. Dar cati dau doi bani pe chestia aceasta si pot sa treaca de eticheta si de simplul fapt ca beau Flamboyant, cel mai scump rosu de linie romanesc?

 

 

Recas Solo Quinta 2015

 

Nas bombastic, “in your face”, intens, aromat. Muscat-ul isi spune cuvantul, dar se asociaza fericit cu note de gref, banana, tuberoze si fructul pasiunii. Complex, modern, “cu multe in el”. Practic oricine cred ca poate gasi un miros preferat in cocktailul ametitor din nas.

Gust prezent, plin, usor linoleic, dar echilibrat foarte bine de aciditate. Fruct pur, zemos, prezent, care te complimenteaza. Final usor tonic, cu ceva note amarui. Postgust lung, proaspat, citric.

Acelasi succes de casa ca intotdeauna.Mi s-a parut mai rafinat si elegant, 2014 baut acum cateva saptamani. Cel de fata este mai bombastic si aromat (deh Ottonelul) si probabil va trebui sa mai stea putin in sticla. Dar probabil nu va apuca, la cum se vinde.

Si nu e de mirare. Este un vin atent creat pe chipul, asemanarea si gusturile consumatorului contemporan. Direct, bombastic, hedonistic, all inclusive. Greu sa ii reprosezi ceva. Foarte Bun spre Excelent.

 

 

 

Tags: Davino, Flamboyant, Recas, Solo Quinta

Trackback URI | Comments RSS