Jan 04 2016
“Bilantul”….de inceput de an
Cum ne aflam la debutul unui nou sezon (cred ca e al cincilea) al serialului de succes (?!?!) “Tanar si nelinistit in lumea vinului romanesc” (vorbesc de subsemnatul) cred ca se impune un mic bilant al anului care tocmai a trecut. Cu usoare tente de (auto)analiza…
Aceasta cumva pentru a da satisfactie si celor care au suferit (sper doar sufleteste) de pe urma postarilor de pe blogul de fata. Si care sa stie ca, in general, sunt mult mai sever si critic cu mine insumi decat sunt cu ceilalti.
Sa facem asadar un exercitiu de (auto)analiza a ceea ce am scris anul trecut si sa tragem concluziile necesare.
Cu ocazia aceasta o sa fie ostoite si curiozitatile cu privire la trafic si alte cele. Date si cifre care pentru mine sunt irelevante atata timp cat nu am bannere ca sorcova, nu monetizez nimic de pe blog si nici nu am de gand sa o fac in viitorul previzibil. Pentru mine sunt doar cifre. Ceea ce este cu adevarat important este ca in spatele acestor cifre seci se ascund oameni, atitudini, sentimente, emotii.
De ei imi pasa. Daca mi-ar pasa de cifre exista destule metode sa cresc traficul sau like-urile de pe Facebook pana la cer. Doar ca acele cresteri vor fi doar cifre. In spatele carora nu se afla nimic. Si revin: la ce folos?
Dealtfel, daca as avea cate 1 leu pentru fiecare afisare de pagina as fi mai bogat cu o anumita suma. Si adevar va spun voua: sunt mai bogat decat anul trecut. Blogul m-a imbogatit. Sunt mai bogat cu fiecare minut pe care cineva mi l-a acordat din viata sa pentru a-mi citi gandurile si opiniile aruncate in online. Pentru ca, nu e asa, timpul e singura resursa pe care nu o poti cumpara. Si de aceea este cea mai pretioasa.
Sa revenim in concret insa. Anul trecut am avut cam 140.000 de vizualizari si vreo 47.000 de vizitatori noi. Observ ca am si un public de vreo mie de cititori fideli care se intorc cat de cat consecvent pe blog. Sa ii numim …ahhh…”industria”? Nu imi fac iluzii ca as fi vreun Parker sau vreun Cioran sau Eliade sa vrajesc cu scrisul meu sute de oameni obisnuiti, cu slujba, casa, masina care sa imi citeasca fidel, constant si dezinteresat blogul. Si sa fie total rupti de fenomenul vinului. Probabil ca sunt cativa si dintre aceia. Si le multumesc in mod special pentru efort.
Cei 1000 in marea lor majoritate sunt cei care lucreaza sau au tangenta cu domeniul. Si care se informeaza/documenteaza/ refuleaza /regasesc in paginile blogului de fata. Am ajuns involuntar un fel de gazeta de perete.
Intr-o industrie cumva tributara vechilor obiceiuri si datini authotone, aflata sub preceptele clasice de “capul plecat sabia nu il taie”, “ fa-te frate cu dracul pana treci puntea”, “vorba dulce mult aduce”,etc. Si in care multi gandesc ceva si stiu ca trebuie sa spuna total altceva ca sa nu isi afecteze statutul, cariera sau cifrele de vanzari.
Din punctul acesta de vedere, nefiind deloc legat financiar de vinul romanesc recunosc ca imi permit sa mai “fluier in biserica”. Si de la un timp incoace am inteles sa nu am pretentii de reciprocitate de la cei care ma citesc. Asa ca intr-un fel am ajuns ca personajele copilariei, un fel de Zoro sau haiducul lui Sapte Ca(n)i…sa zicem.
Apoi aruncandu-mi un ochi pe statisticile care tin de fiecare postare in parte observ doua trenduri interesante. Cele mai populare postari sunt fie cele referitoare la evenimente (partial sau total nefericite) din industrie, cumva profund irelevante pentru consumatorul de rand, fie cele care se adreseaza direct acestuia, adica review-uri de vinuri din marele retail. Nu va mai spun ca “all-time favourite” este postarea despre “Cum alegem vinul din hypermarket” care va primi in curand o revizuire/actualizare temeinica. Pana la Pasti, promit! Pe cuvant de pionier!
Am asadar de a face cu doua categorii de public total diferite. Si pe care voi incerca sa le impac cat ma pricep de bine si in anul care vine. Sper din tot sufletul sa nu mai am ocazia sa scriu “pamflete” incendiare care sa se lase cu scrasnete de dinti, blesteme, amenintari, injuraturi si erori de logica in lant. Dar in acelasi timp promit sa nu ma abtin sa le scriu daca va fi cazul. Sper sa nu mi se dea ocazia, ma refeream…
In mod iarasi interesant postarile “de specialiatate” au si cel mai ridicat timp de citire…bine cred ca sunt si usor mai lungi…:)
Asa ca daca “industria” imi va da nitel ragaz, promit sa ma ocup mai mult de “omul de rand”. Cum frumos spunea alt “domn’ Dan” care acum e prin puscarie.
Adica sa fac ceva mai mult pentru consumatorul pierdut in fata raftului si care vireaza brusc spre raionul (PET-ul) cu bere cand vede decurajantul zid de vinuri. Care il supune la caznele alegerii unei sticle. Si pe care degustarile de prin HORECA, concursurile cu buline sau alte sindrofii snoabe si/sau (pretins) elitiste nu il ajuta cu nimic si nu il scot din dilema.
Daca omul sta in fata raftului si face macar efortul sa deschida telefonul si sa caute denumirea unui vin, eu zic ca merita sa afle dintr-o sursa cat de cat impartiala cam cu sta treaba cu vinul respectiv, comparativ cu alte etichete de la raft. Si cand zic impartiala nu ma refer la site-uri generaliste, “caldute”, in care toate vinurile sunt (par?) la fel. Si care colac peste pupaza (uneori) isi spun bloguri de vin, umbland cu cioara vopsita si zicand ca e (au) papagal.
Daca e sa ma uit pe topul de mai sus lumea are nevoie de informatie, publicul cauta vinuri, vrea sa se documenteze. Si aceasta cu privire la produse cat mai accesibile lor, chit ca sunt din infamul mare retail.
Am ajuns la concluzia ca este o greseala sa ii ignor doar pentru faptul ca nu cumpara vinuri interesante care imi plac mie, de prin din “magazine specializate.” Sau nu isi comanda pe internet. Imi aduc aminte ca si eu cand am patruns in lumea vinului tot de la raftul hypermarketului am pornit. Dovada sunt primele postari de pe blogul de fata.
Dragostea pentru vin este “acquired passion” si creste in timp, treptat. Asa ca anul care vine o sa incerc sa ma apropii mai mult de cei care tocmai pasesc sfios in lumea vinului.
Aceasta nu inseamna ca voi renunta la explorarea unor noi lumii si civilizatii ale vinului pe care sa le impartasesc cu voi. Sau la vinurile “premium” (sic!). As face depresie. Pana la urma vorbim de un blog, adica o chestie pur si profund personala. Si in general ma plictisesc repede si nu sunt fanul unui singur vin, producator, stil sau tara. Asa cum am spus-o de multe ori, in diversitate sta toata frumusetea acestei lumi.
Cam acestea ar fi gandurile de inceput de an.
La multi ani tuturor; va doresc un 2016 cu vinuri (cat) mai bune si inca o data va multumesc pentru timpul vostru si sper ca nu vi l-am irosit in zadar.
Ah,doar o rugaminte-intrebare, ca poate eu nu am interpretat corect cifrele de mai sus:
Ce ati vrea sa cititi nou/diferit/in plus-minus pe blog in 2016? Promit sa fac un efort sa ma adaptez…:)
Ceva oeno-porno. O piesa de teatru. În versuri. În metru antic. Trei acte. La actul unu si trei, în deschidere, câte o doina de jale despre vinul românesc, despre un producator român de vin care se bate cu balaurul numit Hipermarket. Fara happy end. Subectul piesei: gen Miorita, unde producatorul român e casapit de doi importatori, mai bine importarei, sa rimeze cu ciobanei. Turnatorul nu e o oaie ca în Miorita, ci un bloger ignobil de vin. Care vrea si el câteva cutii, sa aiba vin de Paste. Producatorul cauta ajutor la Prowein, dar standul mioritic este la toaleta. Asa ca producatorul se alege cu altceva. Din belsug! Salvarea vine de la o eroina care scrie o carte despre cinzeci de vinuri albaneze asortate la cinzeci de mâncaruri thailandeze, de face zâtul de Plesu pancreatita numai citind-o.
Hai, Micudo, baga mare! Daca o dai în bara fugarit de oenololgi, ai o scapare în Istoria Literaturii Române. Am vorbit cu Manolescu si îti asterne puful. Numa’ sa vorbesti cu un producator sa dea si el niste vin…
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
January 4th, 2016 at 4:54 PM
@george moisescu, Eu zic sa va (re)apucati de blogerit. E pacat sa se piarda asa idei…:)
Deja epopeea de mai sus suna a bildungsroman…:)
[Raspunde]
Ati auzit de proiectul romanesc “Povestile hranei”? Cu cateva luni in urma eram in Vest si ca de obicei am cumparat ceva presa locala. Printre titluri era un ziar local, de tiraj larg, de limba franceza. Avea un supliment despre vinuri si nu era din acelea doar cu fotografii si paragrafe ametitoare in metafore. Facut bine, cat sa dea credibilitatea caracterizarilor. Din momentul in care am inceput sa il rasfoiesc, avea cateva zeci de “titluri” de vinuri, m-am intrebat, vazand ca selectia era oarecum multinationala, “Oare vinurile romanesti sunt si ele incluse aici?”, fara sa ma gandesc la unul. Probabil nu este o surpriza sa va spun ca din European de est, rasariteana, centrala, nu era incluse decat doua vinuri si acelea erau din Bulgaria. M-am mirat un pic, desigur banii fac multe, dar ulterior am validat aceasta impresie cu altcineva si tot acolo am ajuns, producatorii bulgari reusesc sa intre in atentia opiniei publice educate din vestul Europei, prin astfel de instrumente. Desigur este discutabil exemplul si poate nu relevant, reprezentativ. Poate ar fi bine, cum este scris in bilantul blogului, sa construim educatie si cunoastere acasa. Nu cred ca retailul modern este singurul canal de distributie, ci doar ca ocupa, ca format 45-50% din comertul din Romania. Ca atare, restul de 50% poate fi atins cu alte modalitati de livrare. In ce priveste confuzia la raft, am urmarit cu atentie in mai multe magazine, cum este organizata oferta de vinuri. As vrea sa gasesc vinuri din soiuri romanesti de struguri si de la podgoreni de mica amploare versus producatorii industriali de vinuri. Cu alte cuvinte, sa vad din organizare, etichetare, ca ma pot “alimenta” di filonul local. Vreau sa cumpar local, si, am uitat, desi nu este condamnabil in ambele sensuri, nu vreau cupaje. Vreau sa simt, sa consum vin romanesc, din vita locala, de la “mici” podgoreni. Cam nisat, nu?
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
January 5th, 2016 at 12:53 PM
@Tiberiu Cazacioc,
Da, bulgarii sunt inaintea noastra la imagine si promovare internationala.
Din pacate in marele retail “local” nu prea gasiti…metoda ar fi sa va informati si sa va comandati pe internet sau (cel mai bine) sa mergeti la crama.
Acum depinde de gusturi, dar cu siguranta gasiti producatori mici care sa faca vinuri interesante si pe placul d-voastra.
La vinuri “local” pentru mine inseamna soiurile autohtone: Feteasca Neagra, Alba, Regala, Babeasca, Cramposie, etc.
Plus cele internationale dar facuta cu respect pentru terroir-ul autohton, dar asta mai rar.
Este o groaza de discutat, dar pe scurt, nu (mai) sunteti client de hypermarket…:) Cam acesta ar fi diagnosticul.Si de aici incepe “chinul”; stiu cum este ca asa sunt si eu.
Mai binele este intotdeauna dusmanul binelui…;)
[Raspunde]
In primul rand sa scrieti mai des si implicit mai multe recenzii la vinuri. De multe ori, inainte sa-mi cumpar un vin, caut recenzia/opinia pe acest site.
Altfel va doresc sanatate, si toate cele bune!
[Raspunde]