Acum ceva timp va povesteam despre o degustare de vinuri grecesti, vechi si noi, pe care intentionam sa o organizez. Mai exact o degustare a unuia dintre soiurile fanion ale Greciei: Xinomavro. Dupa parerea mea Soiul fanion al Greciei, tinand cont de exprimare si de caracteristici.

 

Pentru ca un soi national si cumva obscur, necunoscut pentru marile piete sa aiba potential de a cuceri consumatorii externi, ignoranti cu privire la existenta acestuia, trebuie ca acesta sa incorporeze minim doua caracteristici esentiale: sa emuleze cu succes caracteristicile a cel putin un soi/stil celebru, consacrat, recunoscut si doi sa aiba potential de invechire macar pe termen mediu.

Aceasta pentru a avea o sansa de a atrage atentia consumatorului din pietele mature, bombardat de stiluri si soiuri din ce in ce mai variate. Daca facem o mica paranteza in virtutea celor doua trasaturi enuntate mai sus si ne gandim la tarisoara noastra draga, la Romania si la Feteasca noastra Neagra descoperim cu uimire (?!?!) ca suntem deficitari la amandoua capitolele.

Vinurile noastre adesea imita un soi international, dar nu au personalitate proprie, de fiecare data este alt soi de la producator la producator sau mai grav, de la an la an. Iar despre potentialul de invechire putem vorbi in termeni de cativa ani, de cand facem exemplare cat de cat mai serioase.

 

Dar sa revenim la Xinomavro. Un soi de „winegeek”. Invoca superb un Barolo sau un Pinot Noir mai artagos. Dar isi pastreaza in acelasi timp personalitatea, de tanini fermi si vin mediteranean, cu arome de masline, rosii si ierburi uscate. O creatura intriganta si fermecatoare mai ales pentru un pasionat de vin. Pentru ca daca de Barolo sau Burgundy a auzit tot mapamondul, de Xinomavro si potentialul acestuia stiu deocamdata cativa initiati.

Ah, si sa nu uitam: ni-l putem permite. Inca. Pentru ca, pe cale de consecinta, vinurile ofera RPC-uri redutabile, mai ales comparand preturile cu cele doua celebritati enuntate mai sus.

 

Daca de caracterul tipic al soiului eram perfect convins, despre partea a doua, cea cu potenialul de invechire nu eram foarte clar dumirit. Da, vinurile obtinute din Xinomavro au incorporate in ele toate caractericile necesare unui potential de evolutie redutabil (aciditate, structura de tanini si la exemplarele bine facute, fruct) dar pana nu degusti nu crezi.

 

Dupa linia de degustare prin care am trecut pot afirma linistit ca da, Xinomavro este un soi “mare”. Care in conditii ideale poate sta la masa fara sa roseasca cu granzii lumii viticole mondiale. Ce i-au lipsit pana acum cativa ani au fost aplecarea spre calitate din partea producatorilor si probabil avansul tehnologic in domeniul vinificatiei si viticulturii. Care au reusit sa ii imblanzeasca caracterul ferm si neiertator, tipic tineretii.

  

 

Treptat pe langa gigantul Boutari au aparut in zona cativa producatori quality, in special Kir Yianni. Vinurile lor le consider in mod special ca fiind expresia cea mai tipica a soiului: modern, dar fara a-si pierde partea traditionala si tipicitatea, fara a sacrifica specificul pentru un comercial excesiv.

 

Kir Yianni Ramnista 2010 avut in degustare a fost pentru mine exemplul perfect pentru cum trebuie sa arate un Xinomavro. Poate ca nu a fost cel mai bun, expresiv si cu siguranta nu a fost cel mai abordabil vin. Mai ales cu taninii sai agresivi de pe final, ca o directa de dreapta direct in gingie care goleste brusc palatinul de orice alte senzatii moi sau dulcege si te lasa cumva perplex si knock–out pentru cateva momente, incercand sa intelegi de unde a venit lovitura.

Este un vin cu structura, cu nerv, cu caracter, care nu face concesii celui care il bea. Concesii de dragul unui comercial globalizat mult prea des insinuat in partea de vinificatie. Sau a dorintei de evolutie rapida spre statutul de vedeta mondiala. Nu, este un vin direct, drept, cu caracter. Pentru mine a fost vinul serii dintre cele „tinere”. Il stiam si inainte, il mai bausem, imi placea si a ramas acelasi etalon personal de Xinomavro bine facut, “true to its roots”.

Alaturi de el am degustat alte expresii excelente ale soiului. Stiluri cumva diferite, dar toate avand in comun nota tipica a soiului. Bineinteles unele mai imblanzite de fructul supracopt sau de micro-oxigenarea temeinica. Dar toate vinuri foarte bune. Pe scurt:

 

Boutari Naoussa 2011 Este vinul “de linie” al gigantului Boutari. Un vin direct, expresiv, care imbina excelent traditionalul cu modernul. Si cu pretul prietenos. Un all-rounder foarte bun, un food wine prin excelenta. Extrem de abordabil, ofera calitate si tipicitate de soi la un pret cinstit. Bun! Despre filozofia Boutari in stil Burgundy, cu trepte de calitate de la Village la Cru am mai vorbit aici cand am descris nava lor amiral Legacy 1879.

 

Vaeni Grande Reserve 2008 este produs de cooperativa din zona, asociatia producatorilor mici.  Direct, abordabil, usor diluat, subtire. Sau subtiat de trecerea timpului. Nu este un vin memorabil, dar este un vin corect mai ales tinand cont de producator. Acceptabil spre Bun

Karidas Xinomavro 2011 s-a prezentat initial usor inchis, desfacandu-se usor si incapatanat intr-un stil care imbina traditia cu modernismul. Vinul este expresia unei singure parcele de cateva hectare, deci practic este un single vineyard. Fapt care ii confera farmec si o personalitate aparte. Pare moale, feminin, abordabil, in stilul unui Barolo imblanzit, dar pe final tanini structurati iti aduc aminte ce ai in pahar. Bun spre Foarte Bun. Usor inchis acum, de lasat cativa ani deoparte.

 

Alpha Estate Xinomavro Reserve Vielles Vignes 2011 o legenda in materie de Xinomavro. Singurul exemplar din Amyndeon, restul fiind din Naoussa. Un vin superb lucrat, fin, rafinat, elegant cu un echilibru de invidiat. Baric perfect integrat, fructul bine incadrat intr-o tesatura fina, evolutie in stilul unui Pinot bine facut. Excelent!

 

Thimiopoulos Gi kai Ouranos 2012 venit dupa Alpha de mai sus e ca si cum ai trece malul in Bordeaux de la stanga la dreapta. Amandoua sunt moderne, cumva internationale, dar in stiluri diferite. Plin de arome si fruct copt, gemos, dulceag. Structura soiului face insa fata cu brio, vinul avand coloana si nerv. Supracoacerea insa ii rapeste farmecul specific si il vireaza spre un stil parkerizat, usor bombastic, facandu-l comparabil cu multe vinuri reusite de pe plan mondial. Foarte Bun, dar aici stilul primeaza cumva in fata soiului.

 

Au mai fost un Vaeni Xinomavro vinficat in alb, rotund, moale si cu arome picant-condimentate. Caracteristici cumva comune soiurilor rosii vinificate in alb.

 

Apoi un Kir Yianni Akakies 2014 Rose obtinut din Xinomavro. La prima vedere poate insela datorita culorii mai pigmentate si a nasului cu aluzii de fructe rosii si bombonici. Gustativ insa vinul dubleaza fructul cu o aciditate redutabila care echilibreaza excelent senzatiile dulcege din debut. Din acesta cauza, dupa parerea mea, este cel mai reusit Rose grecesc pe care l-am baut, dar e drept ca nu am baut prea multe.

 

Apoi un Savatiano 2014 de la Papagiannakos impresionant pentru un soi considerat demn doar de Retsina, de volum. Utilizat pe nedrept ca baza pentru valurile de Retsina care curg pe gaturile turistilor in fiecare vara, Savatiano nu beneficiaza de o reputatie tocmai buna in Grecia. Papagiannakos insa a facut ceea ce au facut si altii prin partile noastre, cu Cramposia de exemplu: l-a luat si l-a tratat special si a incercat sa il inteleaga. A iesit un vin surprinzator. Sprintar, dar complex, cu arome citrice si de fructe tropicale plus o aciditate cuceritoare si un postgust proaspat si evolutiv. Cu siguranta o surpriza pentru cei obisnuiti cu variantele generice imbogatite cu rasina.

 

Surpriza (sau confirmarea) serii a venit de la miniverticala de Naoussa Grande Reserve de la Boutari. Am degustat pe rand:

 

 

1989 care desi nu a venit pe canale tocmai oficiale, sursa fiind clasicul retail unde a stat la raft ani buni, a evoluat foarte bine si imbina aromele tertiare si fructul copt. Structura inca tine, taninii sunt acolo, vinul este excelent de baut acum. Bun spre Foarte Bun

1993 Pentru mine a fost vinul serii. Exemplul clasic de vin aflat la apogeu care imbina aproape perfect notele de evolutie cu cele primare, clasice de fruct, masline si rosii uscate. Nas complex, evolutie perfect echilibrata pe palatin cu toate componentele superb acordate. Este un exemplu excelent privind potentialul acestui soi. Si mai are ani buni in fata. Excelent.

 

1998 si 1999 Deja de aici incolo urmele de evolutie sunt usoare, vinurile putand fi numite inca tinere. Fructul si aromele primare domina, timpul petrecut in sticla nefacand decat sa netezeasca usor impetuozitatea specifica a tineretii. Amandoua sunt vinuri foarte bune, care se exprima cumva diferit surprinzand conditiile anilor in care au fost create. De baut acum, dar cu potential evident de evolutie in fata. Foarte bune

 

2008 este oferta actuala a producatorului amintit. Un vin care a fost maturat 6-7 ani inainte de a fi lansat pe piata, fapt remarcabil. Anii nu au facut decat sa il imblanzeasca, vinul fiind tanar, cu arome bine exprimate si cu o tipicitate exemplara. Nu ii dai mai mult de 3 ani. Fructe usor stafidite, rosii, ierburi uscate defileaza olfactiv urmate de un palatin ferm, structurat si elegant, bine echilibrat de un fruct copt, dulceag si cu vagi nuante de evolutie. Tanini ampli, musculosi sustin temeinic constructia si vinul mai are multi ani inainte. Foarte Bun cu potential de Excelent, un clasic in materie de Xinomavro facut in stil traditional.

 

Pe scurt am avut la dispozitie tot spectrul actual si trecut al soiului pentru a ne convinge de potentialul acestuia. Si desi vinurile au variat de la clasic la modern si de la evoluat la tanar, specificul si personalitatea soiului au ramas clar definite. Taninii puternici, aciditatea bine definita si caractericticile aromatice de masline, rosii, smochine, flori/ierburi uscate care il plaseaza in etosul mediteranean sunt elemente recognoscibile. Chiar ascunse in spatele unui stil mai modern sau mai traditional. Sau a unei evolutii mai mult sau mai putin indelungate la sticla.

Sunt trasaturi care definesc potentialul unui soi si un soi cu potential: Xinomavro. Un soi care ofera vinuri (inca) abordabile ca pret, comparabile cu exemplare mult mai scumpe din zonele cu pedigree gen Piemont sau Burgundia. Asa ca o puteti lua si ca o recomandare pentru sarbatori. Mai ales tinand cont si de gastronomie.

O parte din vinuri, cele de la Boutari si Kir Yianni (plus Savationo) le gasiti la New Greek Wine. Alpha il gasiti aici, restul nu se importa la noi din ce stiu.

 

O nota aparte pentru restaurantul care gazduit acest eveniment, Taverna Marelui Paharnic. Pentru atmosfera, ospitalitate, dar mai ales pentru mancare. Pot spune cu mana pe inima ca am mancat cea mai buna musaca „ever” si m-am stapanit cu greu sa nu solicit o a doua portie. O gastronomie tipica de nordul Greciei care seamana izbitor cu a noastra ( ma intreb de ce? 🙂 ) a insotit vinurile. Si la care acestea au mers de minune. Si invers.

 

In concluzie, a fost o seara superba! Le multumesc celor care au fost alaturi de mine si in special lui Vasilis Ioannou care ne-a oferit ocazia acestui periplu in istoria si contemporaneitatea unuia dintre cele mai interesante soiuri din lumea vinului.

Care periplu s-a dovedit a fi pana la urma un regal!

 

  

Tags: Alpha Estate, Amyndeon, Karydas, Kir Yianni, Naoussa, Thimiopoulos, Vaeni, Xinomavro

Trackback URI | Comments RSS