Miercurea care tocmai a trecut (dupa un weekend de pomina cu vinuri asemenea despre care o sa va povestesc cat de curand) am decis intr-un final apoteotic sa organizez o degustare si in orasul de bastina. La Cafegiu. Dupa program.

S-a vrut prima dintr-o serie menita sa stranga cativa pasionati pitesteni in jurul vinului. Si cine stie, poate cu timpul vom fi din ce in ce mai multi si putem sa ne gandim la chestii ambitioase. Din acest motiv am incercat sa tin costurile la minim (50 lei /persoana), lucru pe care il fac dealtfel de fiecare data. Aceasta si datorita faptului ca ma pun adesea in pielea participantilor la degustari si simt lipsa unor evenimente de profil cu preturi corecte si care sa nu imi creeze impresia de afacere de conjunctura.

In fine, sa revin. Am avut opt Fetesti Negre de top, selectionate din diferite podgorii atat pentru diversitate cat si pentru incercarea de a surprinde elementele comune pe care le-as putea atribui caracteristicilor de soi. Nu a fost sa fie. E greu de gasit ceva comun la Feteasca Neagra, chiar si la acest nivel de pret. Unde vinurile ar trebui sa exprime caracterul de soi si mai putin tehnicile de vinificare.

Dar cunoasteti problema clasica: caracterul de soi al Fetestii Negre e mai degraba din categoria anecdotic/folclorica a celebrei prune pe care majoritatea o cauta cu drojdii selectionate si mai putin bazat pe date stiintifice. Cele istorice sau care tin de experienta anilor de vinificare cu atat mai putin exista pe la noi. Sunt curios cine va face prima verticala de  Feteasca Neagra de 10 ani.

Toate vinurile au fost deschise cu o ora inainte si dublu decantate printr-un aerator Magic Decanter. Unele ar mai fi avut nevoie de aerare, dar nu am riscat sa ne trezim cu ele oxidate.

Pe scurt cam asa s-au prezentat:

• Crama Oprisor La Cetate Feteasca Neagra 2011 Light, lejer, cu fruct expresiv, rosu, aciditate ok, alcool bine ascuns in evolutie (are un redutabil 14.5%), vizibil usor pe final. Tanini integrati, lejeri, neintruzivi. Postgust scurt spre mediu, fructat. Un foarte bun vin de linie, de masa. Usor overpriced, dar un vin corect care ofera placere. Bun  
• Crama M1.Atelier Arezan Festeasca Neagra 2012 Nas cu fruct copt, usor spre gemos si impresii de baric. Mai inchis decat Oprisor. Gust rotund, fructat, aciditate corecta, usor deficitara, fruct usor amorf, nedefinit. Final fructat, mediu. Un vin bine lucrat, echilibrat, dar usor fad, fara personalitate. Bun  
• Crama Bauer Feteasca Neagra 2013 Mi s-a parut inchis acum, nas dominat de baric, gust evaziv, cu o structura de tanini care se iteste pe final. Aerat se deschide in fructe rosii si nuante fine, elegante, un stil total aparte fata de restul, la care ma asteptam. Fara note bombastice, “in your face”, mai degraba joaca cartea elegantei si retinerii. Un vin interesant, cumva inchis la momentul actual, care mai trebuie tinut ceva ani. Acum, Bun spre Foarte Bun
• Cramele Recas Selene Feteasca Neagra 2013 Unul din hit-urile serii la care ma asteptam dealtfel. Foarte bine lucrat, de la licoare la imagine. Este acelasi stil modern si international ca la Arezan, dar echilibrat la alt nivel. Concentrat, extractiv, bine pus in valoare de aciditate si de structura de tanini. Un succes in sine in materie de tehnica de vinificare, este vinul care probabil impaca cele mai multe gusturi. Foarte Bun
• Davino Purpura Valahica 2011 Nas inchis, cu fruct supracopt, usor gemos si cu usoare izuri de conserva. Se deschide frumos in “clasicele” note de pruna cu declinari de la uscat la magiun. Extractiv, concentrat, cremos beneficiaza de o structura de tanini evidenta inca din debut, ferma, care sustine foarte bine tot fructul. Care este usor supracopt, jammy. Postgust lung si evolutiv. Foarte Bun
• Alira Grand Vin Feteasca Neagra 2011 Clasicele note de supracoacere tipice stilului. Smochine, stafide, gemuri, magiun-uri. Dupa ce dispar notele de “canned”. Gustativ este rotund, cremos, extractiv, usor deficitar in structura si cu aciditatea la cote minime. Este stilul overriped Alira care imparte lumea in doua. Pentru mine, Bun
• Aurelia Visinescu Anima Trei Fete Negre Un asamblaj din trei ani diferiti (2012,2013 si 2014) care a fost cel mai complet vin din punctul meu de vedere. Oricum este “unfair” de comparat cu celelalte, dar a bifat multe capitole, de la nasul expresiv, cu fruct bine incadrat, pana la evolutia structurata, echilibrata incorporand perfect toate componentele, de la aciditate la alcool si fruct. Excelent.
  Mi-a placut, desi tehnic repet nu poate fi comparat cu restul care au fost “vintage”. La cel de fata se vede ca s-au folosit vinurile din ani diferiti pentru a acoperi si cumva nivela deficientele fiecarui an.
  Lucru care nu este de condamnat; cine cauta exclusiv calitatea intrinseca a vinului va fi perfect satisfacut de cel de fata. De altfel probabil si datorita componentei deosebite vinul este evolutiv si schimbator. A doua zi l-am vazut in blind (bine ce e drept dupa o lungaaa seara de degustare) si nu l-am recunoscut atat de schimbat era: mult fruct negru, mult baric in stil american. Foarte ciudat.
  Una peste alta, este o intrebare interesanta daca la Feteasca Neagra avem nevoie sa asamblam ani diferiti ca sa acoperim deficientele soiului. Sau lipsa noastra de informatii…
  
• Balla Geza Stone Wine Feteasca Neagra 2011 S-a prezentat cu un nota in plus de overripe si “jammy” fata de cum il stiam din toamna trecuta de la Timisoara, dar bine tinuta sub control de aciditate si de structura de tanini foarte bine executata. Fruct copt, dar rar gemos, aciditate ok, tanini granny, fermi pe final care imbraca palatinul, alcool excelent ascuns ( si are 15%). Este aceeasi Feteasca care m-a surprins placut anul trecut, una dintre cele mai bune de la noi. Foarte bun spre Excelent.

In concluzie trebuie spus ca am avut parte de vinuri bune, fiecare in stilul lui.

Davino si Balla Geza cumva apropiate ca executie si cam la acelasi nivel de calitate, cu un mic avantaj pentru Balla pentru un plus de expresivitate si prospetime a fructului pe care insa Purpura il echilibreaza cu structura de tanini mai ferma si prezenta.

Oprisor si Arezan sunt doua vinuri abordabile perfect de acum, fara pretentii de complexitati deosebite fiind dealtfel si cele mai ieftine din degustare. Eu personal prefer La Cetate pentru un plus de lejeritate, fruct proaspat si personalitate. E genul de vin care mai cere o sticla si probabil doar pretul te-ar opri din excese.

Anima Trei Fete Negre mie unul mi-a placut cel mai mult dintre toate, dar e cumva greu sa o compari cu restul care sunt vintage-uri, aceasta fiind un blend intre trei ani diferiti.

In schimb daca as vrea sa fac cadou o Feteasca Neagra extrem de bine facuta, suculenta si extractiva in acelasi timp, Recas Selene ar fi clar un „crowd pleaser” clasic. Este genul de vin perfect executat caruia greu ii poti gasi ceva de reprosat. Chestie destul de enervanta si care pe de alta parte il face usor generic. Adica nu s-ar deosebi foarte mult de un Merlot sau Cabernet internationale, iarasi corect executate. Desi puncteaza tot la categoria “vinuri moderne” Arezan pare doar o imitatie ca stil. Bine, sunt si ani diferiti, dar nu foarte diferiti.

Ca si abordare total diferita de restul a fost Crama Bauer. Dar as mai lasa-o deoparte ceva timp sa evolueze si sa se aseze. Pentru cei plictisiti de vinurile “jammy”, supraextractive sau de cele in stil international, Feteasca Neagra de la Bauer ofera o gura de oxigen. Ca intotdeauna dealtfel. Stiti mantra: daca Stirbey este pentru pasionati, Bauer este pentru winegeeks.

Alira Grand Vin ramane este un stil care imparte piata in doua. Pe langa ea Balla Geza si Purpura par proaspete. Si datorita supracoacerii structura si aciditatea au de suferit. Pe de alta parte, faptul ca vinul nu agreseaza gustativ cu nimic, fiind moale si catifelat, este un atu pe la noi. Totul tine de pret si am inteles ca de curand au fost usor ajustate in jos.

Cam asta ar fi pe scurt experienta cu Fetestile Negre. Parerea generala este ca inca experimentam. Unii o duc in „overripe”, altii o lasa lejer, altii asambleaza ani diferiti ca sa stearga deficientele fiecaruia. Este impresia clasica si care are cumva tendinta sa se permanentizeze, ca nu exista un stil clar pentru soiul national fanion si fiecare il interpreteaza in cheie proprie, tratandu-l mai degraba ca pe un Chardonnay. Cand bei Feteasca Neagra pe la noi ai un feeling de “Chardonnay rosu”.

Pe mai departe vom continua seria de evenimente de la Pitesti cu o degustare de Cabernet Sauvignon premium. Vinarte, Segarcea, Oprisor, Hyperion, vedem ce gasim… Oricum feedback-ul din partea participantilor a fost pozitiv, iar eu unul ma bucur de asta.
Sper ca in curand sa imi fac timp si de o degustare in Bucuresti. Va fi probabil Rhone, mai vechi si mai noi, ca o promit demult…
 

Asadar, daca vreun concitadin citeste randurile de fata si vrea sa participe pe viitor la acest gen de evenimente il astept cu un semn pe mail (dan@provin.ro) sau la comentarii. Primim si din afara orasului…:)

Tags: Alira Grand Vin, Arezan, Aurelia Visinescu Trei Fete Negre, Balla Geza, Crama Bauer, Davino, Feteasca Neagra, Oprisor La Cetate, Recas Selene

Trackback URI | Comments RSS