Joi seara, la Tasting Room in Floreasca ne-am strans un grup de pasionati de vin pentru a evalua parerea lui Robert Parker despre cateva vinuri din exceptionalele recolte bordeleze 2009 si 2010. Si a ne bucura de ele. Exemplare pe care cel mai mare critic de vin care a existat vreodata pe planeta Pamant le-a considerat a fi perfecte, acordandu-le 100 puncte.

 

Oricat de mult mi-ar placea mie sa ma mint singur sunt convins ca cei care au participat la degustare de joi au venit in primul rand pentru Parker si nu pentru mine…:) A fost mai mult o degustare de Parker decat de vinuri. Cel putin pentru mine; principala curiozitate personala fiind mai mult din categoria „cum arata un vin de 100 p Parker?”

 

Ca si o concluzie, in avanpremiera postarii, toate sunt vinuri exceptionale. Ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul ca au fost stiluri diferite, vinurile exprimandu-se fiecare intr-un mod aparte. De fapt aceasta a fost si ideea: de a lua vinuri din apelatiuni bordeleze diferite si din ani diferiti. Ca sa avem varietate si fiecare sa isi gaseasca un vin preferat.

Dar repet, e vorba de preferinta, calitatea a fost exceptionala la toate.

 

Vinurile le-am deschis cu 24 de ore inainte si le-am dublu-decantat cam cu o ora inainte. A fost o decizie inteleapta. Pentru vreo 3 dintre ele cred ca mai mergeau decantate fara probleme. Clos Fourtet probabil ca l-as decanta doar o data.

 

Revenind la partea personala, din punctul meu de vedere, lucrurile au stat asa:

 

Chateau Pontet Canet 2010 Pauillac: singurul vin provenit din viticultura biodinamica, lucru nu tocmai facil in Bordeaux. Caii aceia cu care lucreaza via si care au devenit un fel de simbol al Pontet Canet mi-au indus inconstient o comparatie cu un armasar pur sange, un Bordeaux exponential.

Nas superb cu un tusa florala superb definita incadrata de note pure, expresive, de fruct negru, de grafit si ciocolata. Impresionant!

In gura este kinetic, plin de energie, proaspat, definit cu o puritate si precizie incredibile. Structura de tanini ferma, rigida, dar in acelasi timp excelent tesuta si ascunsa in concentrarea impresionanta a fructului asociata cu notele minerale. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult si nu peste Montrose. Si totusi mi-a placut mai mult. Infim mai mult, dar mai mult. Stralucitor, profund, complex.

 

Chateau Montrose 2010 Saint-Estephe: e genul de Bordeaux pe care il ador. In pofida unei recolte care a produs vinuri cu concentrari la superlativ, cum este si cazul celui de fata, acesta pare mai retinut, cu tuse rigide, austere. E stilul old School cu o definite clara si o puritate exemplara. Rasat, elegant cu straturi de arome care se dezvaluie treptat cu o continuitate ametitoare.

 

Chateau Pape Clement 2010 Pessac Leognan Pentru multi dintre cei prezenti la degustare a fost vinul serii. Musculos, opulent, incarcat de fruct copt (pe alocuri supracopt spre jammy) si de impresii de baric a iesit in fata in mod evident fata de restul. Este stilul de Bordeaux „showy”, modern, „inyourface” concentrat, copt (pe alocuri glicerinos) insotit de o structura masiva de tanini suculenti, copti, fermi si de o opulenta a fructului debordanta, impresionanta.Rolland /Parker style la maxim.

Pentru mine este prea modern si international ca stil in detrimentul celebrului “the sense of place” atat de de necesar vinurilor de Lume Veche. Nu stiu de ce am avut senzatia deja vu si sentimentul ca se poate face asa ceva si in alta parte decat in Bordeaux. Gandul m-a dus la degustarea de super-chiliene de acum cateva luni. Chadwick, Sena&co nu sunt departe de el. In rest un vin impresionant, „larger than life”.

 

Chateau Leoville-Poyferre 2009 Saint-Julien

Este mult prea devreme pentru el. Gena bordeleza este acolo, in schimb vinul este cumva inchis acum si evolueaza rapid si cameleonic de la o stare la alta. Are toate ingredientele la locul lor: concentrare, nerv, structura de tanini chiar usor agresiva in final, dar la momentul actual echilibrul este de tipul nisipurilor miscatoare. La un moment il gasesti inchis, imediat apoi este expresiv si elegant. Ba este rotund si cremos, ba “ascutit” si taninos, cu aciditate impetuoasa. Pedigree-ul de Saint-Julien se simte, dar are nevoie de timp si rabdare sa iasa in evidenta.

 

Clos Fourtet 2009 Saint Emilion Grand Cru

Singurul reprezentant al Right Bank din degustare. Dominat de Merlot (88%) aerarea si dubla decantare a actionat perfect in cazul lui scotand in evidenta un fruct pur, proaspat, expresiv asociat cu partea rosie, specifica Merlot-ului. Palatinul este mai echilibrat decat la restul, ofera mai multa placere si integrare dar cumva in detrimentul senzatiei de seriozitate si expresivitate. Nu va lasati inselati, structura masiva de tanini este acolo, doar ca este bine ascunsa intre faldurile matasoase ale Merlot-ului. In degustare a mers excelent cu vita din farfurie, excelent gatita.

Pe scurt: daca vreti sa va laudati luati Pape Clement, daca vreti Bordeaux clasic luati Montrose, daca vreti ceva de baut (si) acum luati Fourtet, daca vreti ceva deosebit luati Pontet Canet si daca vreti ceva sa aiba cate putin din toate, dar care necesita inca ceva rabdare, luati Leoville Poyferre. Eu asa le-am perceput.

 

 

Trebuie de asemenea sa mentionez ca ulterior degustarii, intr-un fel de afterparty prelungit ad-hoc si pe alocuri halucinant, s-au mai perindat cateva vinuri memorabile prin pahare. Lista, din ce imi amintesc si e posibil (din motive usor de inteles) sa omit ceva etichete, ar suna cam asa:

Chateau Parenchere, Cuvee Raphael, un Bordeaux generic (Superieur) din 2010, care a fost servit in deschidere, pentru calibrarea papilelor. Despre el o sa scriu pe larg separat, doar va spun ca la cei 65 de lei care se cer pe el a fost in mod clar cel mai bun RPC bordelez din seara respectiva. Asta si pentru ca  la cele de sus deja nu se mai pune problema RPC-ului. Doar Clos Fourtet aproape s-a dublat ca pret dupa ce a primit cele 100 p Parker.

Cava Jane Ventura Brut Nature, excelenta in postura de Welcome Drink, intr-un stil vioi si sprintar, cu fruct proaspat si bine scos in evidenta plus aciditate crocanta, revigoranta.

Principal Reserva 2010 un asamblaj in stil Bordeaux venit din Portugalia (Bairrada) cu care m-am mai intalnit si care reuseste cu succes sa replice reteta franceza atata de repetata la nivel mondial. A fost sub cele „originale” dar cumva inaintea celor cu pretentii similare de pe la noi. Bine ajutat in blend de Touriga Nacional, soi deja consacrat pe plan international.

Stirbey Merlot Rezerva 2009 “Pasune” despre care am mai scris aici, un Merlot pe steroizi care se mentine neasteptat de proaspat si in putere.   

Davino Flamboyant 2009 unul din candidatii locali la statul de asamblaj bordelez de succes cu un twist local, in speta Feteasca Neagra. Vinul este inca tanar, mai are multi ani in fata, dar s-a prezentat bine, extractiv, cu toate elementele la locul lui si cumva la maxim.

Gramona Imperial Gran Reserva 2010 o Cava excelenta, una dintre cele mai bune existente pe piata, de la un producator de prestigiu si care bate in calitate si mai ales in RPC multe Champagne mai ales din categorie non-vintage.

G de Guiraud 2014 un sec bordelez de la un producator de Sauternes cu traditie, asamblaj clasic de Sauvignon si Semillon (70/30). Superb construit si maturat in foste butoaie de Sauternes care ii imprima o senzatie dulceaga ireala pe fondul unui zahar rezidual de aprox. 3g/l si unor note mineral-saline superbe. Isi merita si ultimul ban si daca il intalniti pe undeva sa nu il ratati.

Torre Muga 2006 o Rioja in stil modern, concentrat la maxim si incredibil de tanar, atat vizual cat si olfactiv si gustativ pentru cei 9 ani pe care ii arata pe eticheta. Varianta 2010 este aici.

Catena Alta Malbec unul din Malbecurile de top de pe piata, care parea cu un usor defect de top, dar care s-a deschis ulterior in note evolutive, fructate si dulcege alaturi de o structura de tanini copti, dar prezenti pe palatin. Surprinzator de Old World si foarte elegant pentru un Malbec.

Gaja Pieve Santa Restituta Brunello di Montalcino 2008 un Brunello de top care merita mai multa decantare si atentie. Chiar si asa isi arata clasa, cu un nas complex de cirese amare, visine, tutun si note savory superb integrate cu aluzii tertiare, de evolutie la sticla. Gustativ este integrat, cu note dulcege, usor evoluate si tanini copti dar fermi in final.

Toate au fost vinuri superbe, care probabil meritau un context si un public mai…linistit? Dar pana la urma orice context este potrivit pentru niste vinuri de clasa.

 

Vinul “afterparty-ului” (si putea fi fara probleme si al serii) a fost insa un Chateau d’Yquem 1996 care adus o parte din comeseni plecati prematur inapoi de acasa si mi-a confirmat ca lumea vinurilor dulci se imparte in Yquem si restul. Vinul este incredibil de structurat, prezent, linoleic, dar in acelasi timp echilibrat de aciditatea masiva. Suprinzatoare note pure de dulceturi de portocale, stone fruits confiate, crème brulee si alune prajite insotesc gustativ o evolutie prezenta, stransa si incredibil de proaspata pentru un vin dulce. In pofida restului de zahar vinul are o coloana de aciditate si o impresie de structura ireale. Cat despre posgustul interminabil nu pot sa spun ca nu cred ca am avut vreodata o senzatie de crème brulee atat prezenta in gura. Chiar m-am gandit de doua ori ce tocmai servisem la desert. Superb si cu un potential de evolutie impresionant.

 

Una peste alta a fost o seara memorabila. Mancare la superlativ, vinuri exceptionale, dar in primul rand tinere si variabile la ora actuala.

Nu va inselati singuri: cele 100 de puncte Parker sunt acordate in primul rand pentru potentialul de invechire al vinurilor si apoi pentru cum se prezinta ele acum. Peste 10-20 ani vor fi probabil sublime. Si vor continua sa fie pentru mult timp, majoritatea avand potential de invechire de ordinul 50-70 de ani.

Senzatia aceasta probabil ca au avut-o si ceilalti participanti la degustare; nu de putine ori am auzit in timpul degustarii fraza: “sa o mai facem o data peste 10 ani”. Ideea ar fi ca am putea sa o facem cu recolte ca 2005 sau 2000. Sau mai bine `69, `51 sau `53. Asta ca sa nu mai asteptam; pentru ca exista deja vinuri care au asteptat pentru noi.

 

Din fericire cu superbele Bordeaux-uri de mai sus voi mai avea sansa sa ma mai intalnesc o data. Pentru ca experienta de la Bucuresti se va repeta la Cluj peste doua saptamani. Asadar:

Vineri, 09.10.2014 la restaurantul Baracca vom reedita degustarea de la Bucuresti cam in aceleasi coordonate. Conditiile financiare vor fi probabil aceleasi.

Dar pentru detalii si inscrieri de data aceasta va rog sa va adresati direct amfitrionului, dl Ciprian Banciu de la Winepoint la adresa de mail office@winepoint.ro sau telefon 0722.463.516.

 

Eu doar va promit ca incerc sa ajung si sa revin cu precizari…;)

 

 

 

Tags: 100p, Bordeaux, Chateau Leoville Poyferre, Chateau Montrose, Chateau Pape Clement, Clos Fourtet, Franta, Pontete Canet, Robert Parker, Tasting Room

Trackback URI | Comments RSS