Sep 16 2015
Cum a stat treaba cu Fetestile Albe si Regale…
Luni seara am participat la una din degustarile Tastevin, eveniment lansat anul trecut si reluat anul acesta. Detaliile despre ce se vrea a fi le puteti citi aici. Fata de anul trecut (cand am ajuns la vreo 4 intalniri), de data aceasta am observat o participare mult mai larga (largita?), majoritatea celor de la masa fiind persoane care au legatura cu fenomenul, fie din prisma consumului educat de pasiune, fie din prin cea a industriei. Pe scurt, putem afirma ca juriul a evoluat in directia “profesionalizarii”, asta in detrimentul consumatorului profan care bea vin doar pentru ca….este vin si merge bine cu mancarea si cu discutia.
Asadar am avut la masa somelieri (de fapt sefi de somelieri in persoana dl Timofti), bloggeri, critici de vin (va las voua placerea sa ii ghiciti care sunt), pasionati, reprezentanti ai producatorilor, participanti in jurii internationale (Vali, m-am tinut de cuvant), patroni de restaurante, etc
In concluzie, panelul de jurati nu cred ca poate fi acuzat de lipsa de experienta. Decat poate pe alocuri de prea mult entuziasm si colocvialitate, lucru remarcat public si de dl Timofti. Dar deh era prima zi de scoala, nu ne mai vazusem de mult. Unii de saptamana trecuta, eu de cateva luni…:)))
In rest, asa cum remarca si gazda noastra, dl Consulea, genul acesta de intalniri se vor adunari coloviale in care fiecare isi da cu parerea despre starea vinurilor aflate in degustare, iar concluziile nu sunt nici pe departe finale sau cu caracter de sentinta, evaluarile fiind in mod inerent subiective. Pur si simplu este o poza in stil “cina cea de taina” (da, asta imi vine prima oara in minte cand rememorez evenimentele, ramane sa identificam pe Iuda) la un moment dat a unei parti a vinurilor din HORECA autohtona.
Intrebari de genul de ce nu au fost si vinurile de la ala sau ala le adresati organizatorilor, cei de la Sorla. Din ce am inteles s-au ales vinurile care sunt cele mai prezente in HORECA autohtona.
Dincolo de discutiile inerente despre echidistanta si impartialitate, care se pot face pe absolut orice eveniment de acest gen indiferent cine si cum il organizeaza, pentru mine unul a fost o ocazie excelenta sa trec in revista o parte din vinurile autohtone si sa desprind/cristalizez cateva concluzii despre cele doua soiuri nationale. In rest, in pofida sportului national (local) de recunoastere a vinurilor diversilor producatori, imaginea de ansamblu conteaza mai mult.
Ca intotdeauna organizarea a fost foarte buna, in noua locatie Zexe Cherhana, la a carei inaugurare am participat acum cateva luni. Bucataria s-a achitat excelent de sarcina, dovada ca nu am apucat sa pozez nici un fel de mancare care mi-a trecut prin fata ochilor. Nici salata de caracatita, nici tocanita de ton cu mamaliguta si in mod clar nici tarta cu smochine.
In rest stiti povestea: degustare in blind pe doua paliere de pret (15-24.99 si 25-39.99 lei preturi de distributie si pe doua soiuri, mai intai Feteasca Alba si apoi Regala. Eu unul am fost generos cu scorurile si am jurizat cumva in context. Contextul vinurilor si al palierelor de pret.
Ca sa incep cu partea de concluzii generale (si sa termin cu cele particulare) pentru mine au sunat cam asa:
- Am remarcat o diferenta mare de calitate intre cele doua loturi la FR. Adica cele ieftine erau mediocre cel mult. La FA lucrurile au fost mult mai apropiate/omogene, desi diferenta de calitatea a fost vizibila si acolo.
- Variabilitate mai mare la FA in esantionul superior de pret. FR mi s-a parut ca s-a exprimat mai omogen.
- RPC-uri destul de slabe comparativ cu vinurile din soiuri internationale ale acelorasi producatori, semn ca potentialul soiurilor autohtone fie nu este suficient explorat/inteles, fie nu exista
- “Tineretea” a avantajat vinurile, cel putin in notarea mea. Trecerea unui an are impact decisiv asupra aciditatii si structurii adesea aparand note de evolutie la sticla timpurii si destul de vizibile/ pronuntate
- FA-urile mi s-au parut mai aromate/expresive decat FR-urile, insa usor mai lipsite de structura/seriozitate.
- Zaharul rezidual la entry-level face minuni si personal nu vad nimic rau intr-un vin demisec daca asta il face baubil. Il prefer unui vin agresiv, dezechilibrat si greu de inghitit.
Daca e sa intram in detalii, preferintele mele au fost asa:
Feteasca Alba 15-24.99 lei:
- Mosia de la Tohani 2014
- Basilescu Ingeri 2014
- Cotnari Domenii 2014
- Halewood 2014
Mosia de la Tohani mi sa parut chiar ok la banii respectivi, mai ales in gust (ajutata si de zaharul rezidual, fiind demisec). Am inteles ca peste masa ar fi fost o problema cu sticla, fiind receptata altfel. Dar pentru un vin pana in 25 de lei, are aciditate buna, bine definita, usor rest de dioxid care ii imprima prospetime si “lift” integrand bine restul de zahar. In general un vin agreabil, baubil, care isi merita banii. Bine trecem peste partea cu nasul dar la nivelul acesta de pret nu am pretentii de revelatii.
Ingeri de la Basilescu are un profil aromatic tipic de Sauvignon Blanc cu tuse verzi, ierboase, debutand usor ezitant in gust, dar recuperand pe final intr-o evolutie care iar aduce aminte de amintitul soi international. Eu unul nu cred ca e 100% Feteasca Alba sau e facut dupa „reteta” de Sauvignon. A fost total diferita de celelalte si asta in mod evident. Cotnari Domenii olfactiv cu fruct exotic copt, dar cu un gust usor plat, corpolent, amorf. Halewood usor reductiv, nas inexpresiv, cu ceva probleme si cu aciditate usor iesita din corp.
Feteasca Alba 25-39.99 lei:
- Liliac 2014
- Domeniile Coroanei Segarcea 2014
- Colocviu 2014
- SERVE Terra Romana 2013
- Lacerta 2013
Liliac mi s-a parut cea mai tipica FA din degustare: nas citric, verde, retinut, usor floral. Aciditate buna inca de la inceput care sustine vinul pe toata evolutia, parcurs diafan,echilibrat, fin.
Segarcea iarasi tipic in nas, cu carcei de vita si vag reductive. Evolutie lejera, echilibrata cu un plus de corpolenta si prezenta in detrimentul aciditatii si prospetimii. Nu a fost departe de Liliac, un vin reusit.
Colocviu a fost cel mai ”ambitios” vin din fligh,, o FA usor pe steroizi cu un nas fructat, usor exotic. Gust cu aciditate buna, corp plin, prezent, mineral, extractiv. Un vin bine facut dar un pic overdoit, din punctul meu de vedere iese din linia unei Fetesti Albe tipice
Terra mi s-a parut cu ceva oxidative, de evolutie la sticla scoase in evidenta si de profilul aromatic mai retinut al soiului, iar gustul usor subtire si tonic/acid pe final.
Lacerta a parut rupta de pluton, cu un nas inexpresiv, inert si un gust subtire, dominat de nuante tonice si pe alocuri amare, plus ceva note de sulf.
Feteasca Regala 15-24.99 lei:
- Basilescu Eclipse 2013
- Halewood 2014
- Ratesti 2013
Asa cum spuneam mai sus, Eclipse a fost salvat de restul de zahar. In rest toate trei s-au prezentat evaziv si inexpresiv dpdv aromatic. Gustativ Ratesti mi s-a parut subtire, agresiv, diluat si excesiv de tonic pe final. A cazut mult fata de stilul international cu care se prezenta asta toamna la Timisoara. Halewood cam in aceeasi parametrii, dar un pic mai integrat si baubil dar nimic remarcabil, ba din contra. Sincer am fost dezamagit de nivelul de calitate al vinurilor din acest interval de pret.
Feteasca Regala 25-40 lei:
- Recas Sole 2014
- Liliac 2013
- Arezan 2013
- Grama 2014
- Stirbey 2013
Sole cu nas de fructe coapte, „in your face” si mai clar definite fata de restul, dar nu bombastic, cu aciditate buna, evolutie foarte bine echilibrata si final citric. Foarte bine lucrata.
Liliac a fost nu foarte departe de ea, desi a fost un 2013. Arezan de la M1 as fi jurat ca are lemn masiv in el desi din ce ne-a asigurat Vali Ceafalau prezent la degustare nu a vazul lemnul. Oricum ciudat pentru un vin din 2013 sa aiba o evolutie in sticla de acest fel. Cumva supraacelerata din punct de vedere olfactiv cu multe tuse smoky, de lemn si doar un rest de fruct in fundal. In rest vinul este bun, are structura, este cremos, plin, amplu. Cromatica iarasi total diferita de celelalte, cu un tusa verzuie evidenta. Un vin atipic fata de restul.
Gramma diafan citric, echilibrat, usor cald pe final si cu o impresie de subtirime fata de restul. Stirbey care clar nu este un vin de blind, cu multa aciditate si mineralitate care par usor dure, severe, fara a fi echilibrate de fruct, mai ales ca a venit si dupa Sole in degustare.
Topul general a iesit cam asa ceva:
Ca si concluzii particulare am avea asa:
- La FR nu prea ai ce sa bei in segmentul low, doar zaharul rezidual salvand Eclipse-ul in acest sens. Sa fie de vina supraproductia care face vinurile sterse si subtiri?
- La FA mie mi-au placut doua vinuri din segmental low, care erau chiar ok la bani respectivi: Mosia de la Tohani si Basilescu Ingeri.
- Amandoua vinurile de la Cotnari mi s-au parut usor prea ambitioase, bomboastice, grele, coapte (in detrimentul prospetimii) cam cum era Recasul acum ceva ani in urma. Din ce imi aduc aminte Feteasca lor alba de la inceput era mai verde si “sprintara”. Chiar mi-a placut atunci si mi-ar parea rau sa vireze spre in stilul modern, bombastic, supracopt si cu drojdii selectionate.
- Basilescu are o FA pe Ingeri in stil Sauvignon Blanc buna prin prima pretului si un Eclipse pe care il salveaza resrul de zahar. Il prefer pe primul. Vad ca Ingeri a iesit pe primul loc. Cumva explicabil, iesind in evidenta clar in cadrul degustarii si evoluand total diferit fata de restul.
- Halewood a avut probleme cu amandoua vinurile din gama low: inexpresive, sterse si usor cu probleme de reductie.
- Liliac face la ora actuala din punctul meu de vedere unele cele mai bune exemplare de Fetesti de pe la noi. Daca nu chiar cele mai bune. Zona isi spune cuvantul, iar cand producatorul este unul quality e greu sa intreci Transilvania la capitolul albe si mai ales la Fetesti. Imi aduc aminte de o vorba din industrie: “Sa zicem mersi ca la Jidvei lucruile nu evolueaza mai repede (ahhh, bine se referea si la o persoana anume) ca altfel noi, restul nu am mai vinde vinuri albe.”
- Tohani si Segarcea su fost supriza placute pentru mine. Segarcea stiam ca face o FA buna, Tohani are un RPC bun comparativ cu restul.
- Terra si Stirbey clar nu sunt vinuri de blind (cel putin pentru mine), mai ales puse langa exemplare mai moderne, fructate si “showy”.
- Recas are o Feteasca Regala solida, bine facuta, care impaca multe gusturi si bifeaza multe preferinte. Usor desprinsa de stilul international, bombastic si facil de acum cativa ani remarc cumva o rafinare a vinurilor de pe Sole.
- Lacerta si Ratesti m-au dezamagit fiind din punctul meu de vedere sensibil in afara plutonului, ca sa nu zic dezamagitoare. Daca la Ratesti putem trece cu vederea prin prisma pretului si a pacatelor tineretii, Lacerta cred ca are cel mai slab RPC pentru o Feteasca lor Alba, dintre cele degustate luni.
- Bineinteles ca exista si alte exemplare in piata care nu au fost prezente le degsustare. Si ma gandesc aici in primul rand la cele de la Davino ( noul Plai plus Monogram, fosta Alba Valahica) si la vinul Cavalerului de la SERVE care cred ca s-ar fi prezentat destul de bine in gama entry-level.
Cam asta a fost in linii mari. Astept cu nerabdare episoadele cu Feteasca Neagra. Eu unul mi-am satisfacut curiozitatea personala cu privire la FA si FR.
Din punctul meu de vedere la soiurile autohtone mai este mult de lucrat, mai ales la definirea exacta a caracterului de soi si la amprenta genetica specifica. Atata vreme cat baza ne lipseste, nu avem cum sa emitem pretentii de vinuri “mari” si in mod clar la ora actuala exemplarele din soiuri internationale ale acelorasi producatori ofera mai multa calitate raportat la preturile cerute.
De altfel una din discutiile de luni seara (devenita deja laitmotiv cand vine vorba de soiul respectiv) a fost in jurul originii Fetestii Regale. Care se spune pe la noi ca ar fi incrucisare dintre
Feteasca Alba si Grasa de Cotnari. Dar de fapt Jancis (pe baza studiilor genetice) spune ca nu ar fi. Si apoi apar pufnelile: „da’ ce stie dom’le Jancis despre vinurile autohtone?” Si pe buna dreptate…
Dar cine stie pana la urma? De fapt si mai important: Cine ar trebui sa stie???
Pai soiuri internationale face toata lumea, ai la ce te raporta (eventual, copia – sint un pic rautacios). Dar la alea romanesti, ce referinte ai? Oricit ai vrea, o Feteasca nu e Chardonnay sau SB…
Probabil ca e nevoie de un pic mai mult curaj din partea comunitatii de producatori de vin, sa incerce sa scoata din anonimat soiurile romanesti (nu numai cele care se cultiva relativ extensiv acum, ci cit mai multe), sa le inteleaga si sa le promovez. Dar asta cere timp, munca, si capacitatea de a rezista frustrarii…
[Raspunde]