In urma articolului de luni au urmat asa cum ma asteptam reactii. Iar aceste reactii, iar asa cum ma asteptam, nu priveau argumentul de baza, ci mai degraba atacul la persoana (plus alte erori de logica). Cu atacul la persoana sunt obisnuit si am renuntat demult sa mai raspund unor persoane cu care e greu sa porti o discutie logica si cu argumente, discursul lor alunecand in “ba pe-a…” mult prea devreme pentru a inchega o conversatie rationala.

Ca vin de sub Podul Grant, din seriale TV (pe care apropo nu le urmaresc deci nu am cum sa identific personajele si logica complicata a expunerii menite de fapt sa ascunda o injuratura. Se pare ca nu impartim aceleasi preferinte si gusturi in materie de (sub)cultura) sau de peste mari si tari toate au un numitor comun. Se bazeaza pe erori de logica. Sau “fallacies”, cum le spun englezii.

Doua sunt cel mai des folosite (desi ieri s-a desfasurat cam toata paleta). Si e pacat, pentru ca arsenalul de erori logice este mult mai larg (Slava Domnului cred ca fac si eu destule, uite tocmai am facut una), dar acestea doua sunt dintre cele mai rudimentare. Utilizate cu obstineta pe parcursul timpul pe la noi, mai ales in vremurile pre-revolutionare pe la sedintele de partid, sunt principala arma de atac atunci cand argumentele dispar sau pur si simplu nu sunt la indemana interlocutorului.

1. Atacul la persoana. Cea mai intalnita forma de argumentatie in societatea romaneasca actuala. Cand nu iti place ce spune cineva nu te mai obosesti sa gasesti contraargumente, il ataci frontal. Cu cat acest atac este mai suburban si presarat de invective, cu atat este mai evidenta lipsa proprie de argumente. Tehnica larg folosita pe timpul comunistilor, mai ales in anii de debut, aceasta a ramas adanc inradacinata in mentalitatea poporului roman.
   In sine, poate fi o arma redutabila, dar numai atunci cand este facuta cu eleganta si nu din topor. Altfel risti sa se intoarca impotriva ta si sa legitimezi involuntar afirmatiile pe care vrei sa le desfiintezi.

credit @http://www.rationalityunleashed.net/

2. Apelul la realizari (experienta). Nu este atat de teoretizat la noi ca cel de mai sus, dar este practicat pe scara cel putin la fel de larga. Este o forma a celebrului apel la autoritate. Pe scurt acesta spune ca “daca nu ai facut, participat, etc nu ai dreptul sa comentezi”. Adica cine nu a organizat un concurs de vinuri vreodata nu are dreptul sa comenteze despre unul. Bine, toata eroarea de logica incondeiata cu autovictimizarile de rigoare.
   Pe acest sistem cine nu a fost in parlament macar o data nu are voie sa critice parlamentarii, cine nu a jucat fotbal profesionist macar o data nu are voie sa critice jucatorii si Parker sau altii ar trebui sa se lase de criticat vinuri pentru ca, nu-i asa, nu au facut vin niciodata. Superb.

Pe scurt, asa cum estimam inca de la inceptut, de doua zile inventariez injurii si erori de logica. Inca mai astept argumente rationale, logice si credibile. Pana acum nimic. In schimb prin comentarii cred ca s-au desfasurat cam toate erorile de relevanta inventariate la ora actuala de la heringul rosu la apelul la ranchiuna sau cel la forta. Plus clasicul la  noi: Stil in loc de substanta.

Cam asa se poarta discutiile pe la noi de decenii si nu numai la vin. Pe doua planuri extreme: cand nu e vorba de osanale si apologii, e vorba de atacuri la persoana. Care uneori coboara sub nivelul de scoala primara, alteori dau in patologii medicale, dar asta tine si de interlocutor.

In rest ramane cum am stabilit luni. Probabil daca la anul IWCB nu se va mai tine (si sa fim bine intelesi eu imi doresc sa se tina, am considerat ca este bine sa se schimbe cate ceva, nu sa se desfiinteze) probabil unii vor considera ca va fi din vina mea.

Alta eroare de logica. Va las pe voi sa o descoperiti…

P.S. Si ca sa fim pe partea “safe” si “sa nu avem discutii”…cacofonia din titlul e voita…:)

Tags: Atac la persoana, Erori logica

Trackback URI | Comments RSS