Astazi este una dintre putinele ocazii in care vorbesc cu mandrie (deocamdata locala) despre vinul romanesc. Sau cel putin despre o parte a lui. Partea cumva cea mai apropiata mie geografic, viile aflandu-se cam la vreo 5 km fereastra mea, in linie dreapta, putand sa le admir in timp ce scriu.

Despre DOC Stefanesti nu pot sa va spun foarte multe. Inainte de revolutie aici functiona o statiune de cercetari care practic acapara cu plantatiile toata zona. Acum a ramas doar INCDBH Stefanesti. Dupa Revolutie viile au cazut in mod inexorabil prada dezvotarii imobiliare, Stefanesti-ul devenind oras-satelit al Pitestitului si locatie preferata pentru constructia celebrelor parcele cu vile. Asa ca, in vreme ce in alte parti se replanta cu vie, la noi se replanta masiv cu vile. Cu sau fara fonduri UE…;)

Retrocedarile, faramitarea viilor si managementul defectuos despre care am mai vorbit au condus statiunea catre “ultimul drum”. La ora actuala din ce stiu aici nu se mai vinifica nimic aici. La un moment dat imbuteliau vin din UE sub vechile etichete beneficiind de ultimele capitaluri de imagine. Din vechile suprafete cu vie au ramas doar denumirile strazilor si satelor de gen Valea Mare Podgoria, Viisoara sau Valeni Podgoria care aduc aminte ca pe vremuri aici era plantate aproape 1400 ha cu vie.

Cand functiona si producea statiunea, vinul de Stefanesti era destul de cunoscut in capitala. Prea multe date in acest sens nu am in mod direct, poate cei mai vechi in bransa ne pot da informatii. Eu ce stiu ca nici o nunta pe la noi nu se facea fara vin luat de la “statiune”, pe cai mai mult sau mai putin ortodoxe.

Oricum vinurile aveau un caracter lejer si sprintar, asta probabil si datorita supraproductiei si stilului de vinificare, dar si faptului ca DOC Stefanesti este unul dintre cele mai nordice din Muntenia. Iar acest lucru isi spune cuvantul asupra stilului vinurilor, strugurii avand mai degraba probleme cu coacerea decat cu aciditatea. Mai ales daca productiile la hectar sunt ridicate.

Albele insa o duc bine pe la noi, rosiile se coc mai greu, dar de cand cu incalzirea globala ma gandesc ca nu mai este asa o provocare sa scoti si rosii competente. La nivel de soiuri permise, datorita situatiei descrise mai sus, cred ca a ramas unul dintre cele mai “clasice” DOC-uri de pe la noi, fara “avioane” de gen Nebbiolo, Grenache, Tempranillo &stuff prin caietul de sarcini.

De fapt DOC Stefanesti a fost la un pas de a trece in nefiinta, statiunea nemaiproducand vin cativa ani la rand, iar apelatiunea riscand sa fie desfiintata. Introducing….

“Casa de vinuri Stefanesti”. In al douasprezecelea ceas, chiar in ultimul an inainte sa se piarda statul de DOC al zonei, un mic producator din zona reuseste sa scoata cateva sute de sticle de vinuri de pe vii nou plantate si sa aplice pentru DOC. Asta se intampla anul trecut, iar producatorul se numeste Casa de Vinuri Stefanesti.

Despre istoria lor puteti citi chiar pe site (care este in curs de constructie/actualizare). Cert este ca o mana de oameni entuziasti au cumparat cateva hectare de rapa/platou pe care era greu sa tragi utilitati si sa construiesti vile si le-au (re)plantat cu vie.

Bineinteles, ca in multe alte cazuri autohtone, proiectul de crama nu “a iesit” si au fost nevoiti sa se adapteze si sa improvizeze din mers. Cu greu au reusit anul trecut sa vinifice prima recolta intr-o crama improvizata, fara mare tehnologie si fara “frig”. Am incercat si eu vinurile din seria respectiva, din 2013 si pot sa va spun ca tinand cont in ce conditii au fost facute mi s-au parut surprinzator si imbucurator de bune. La momentul respectiv nu aveau inca DOC.

Anul acesta situatia s-a mai stabilizat, productia a fost mai mare, viile incep sa intre pe rod, crama a mai fost utilata cu cele necesare si cel mai important lucru: au venit si bulinele cu DOC.

In weekend am incercat vinurile proaspat imbuteliate, Rose-ul chiar tras in sticla cu cateva ore inainte si suferind de bottleshock. Acestea sunt impartite in doua game:

Sumedru, vinul de “linie”, pentru “evenimente” a carui varianta in rosu se lanseaza deja de doi ani cu ocazia celebrului foc al lui Sumedru in ideea unui vin “nouveau” si

Marcea, care este denumirea dealului pe care sunt situate plantatiile, cel mai inalt din DOC si cu cea mai buna expozitie. Marcea este gama de top la ora actuala, este posibil ca pe viitor sa apara si ceva peste, daca vor fi conditii prielnice.

Etichetele au fost elaborate de Silviu Antone si reproduc stilizat o parte din conacele celebre de pe Dealurile Stefanestilor, de la Casa Memoriala Liviu Revbreanu la Vila Donescu si grupul statuar “La vulturi”. Ce este interesat e ca puse una langa alta cealalta, intr-o anumita ordine, sticlele redau prin fundalul etichetelor conturul dealurilor Stefanestiului care se vede cel mai bine pe eticheta de pe Sumedru care inconjoara sticla. Si am ajuns si la vinuri:

Sumedru Alb Este un cupaj alb, in general capetele de lot sau ce nu a intrat pe Marcea. Nasul este retinut, citric, usor evaziv si aspru, fara sa spuna foarte multe. Pe palatin zaharul rezidual imprima o evolutie liniara, cu un corp mediu, sesizabil si o aciditate decenta care reuseste sa echilibreze vinul. Senzatiile sunt preponderant de gref si de mar copt, cu usoare aluzii suculente. Final amarui urmat de un postgust scurt si tonic. Un vin Acceptabil, fara veleitati deosebite, care s-a dorit a fi un vin de linie, destinat “evenimentelor”, de cursa lunga si care sa impace cat mai multe gusturi. La cei 11-12 lei cat am inteles ca va costa, RPC-ul este mai mult decat onorabil.

Marcea Chardonnay 2014 Vizual galben deschis, verzui, tanar. Olfactiv te intampina la deschidere cu arome ireal de concentrate de miere care se deschid la aerare in tuse vanilate, pentru ca ulterior sa lase loc fructului copt din categoria merelor Golden, a caiselor si perelor. Expresiv, corect, are nevoie de ceva aerare, vinul inca se aseaza in sticla.

Evolutia pe palatin este similara celei din nas, vinul isi capata echilibrul si se deschide treptat. Initial cu ceva note tonice pe final, dupa cateva minute evolutia este bine echilibrata cu o aciditate vioaie care pune in evidenta fructul copt si notele usor vanilate, onctuoase (au folosit Chips-uri pentru aportul de lemn). Postgust proaspat, citric cu aluzii de patiserie si fagure.

Un Chardonnay bine facut, Bun,cu aciditate suficienta care sustine bine fructul si imprima prospetime. Mi-a placut si cel de anul trecut. Vinul va costa in jur de 20-22 de lei, isi merita banii cu prisosinta, RPC Foarte Bun.

Marcea Rose 2014 facut din struguri cumparati de Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra din ce imi aduc aminte. Unul din motivele pentru care este IG. Culoare deschisa, gen somon spre aluzii de provensale. Imbuteliat doar cu catea ore inainte, notele reductive, de sulf dominand olfactiv cateva minute bune. Treptat clasicele aluzii de fructe rosii, capsuni, zmeura, fragi ies in evident, fara a fi insa bombastice sau a vira catre chestii artificiale.

Gust cu aciditate buna, proaspata, asociata uni corp prezent, zemos, in care se simt fructele din nas. Final proaspat, amarui si un postgust cu fructe dulci si usor cald.

Un Rose corect executat, care asteapta parca temperaturile caniculare ale verii sa il puna in valoare si in context. Acceptabil spre Bun acum, as fi curios sa il vad dupa cateva saptamani, dupa ce se va linisti in sticla. Va costa in jur de 30 de lei, RPC Bun.

Marcea Tamaioasa Romaneasca 2014 Demidulce Galben ceva mai pronuntat, onctuos pe pahar. Nas initial retinut, in note usor verzi, care se dezvolta ulterior in clasicele tuse de busuioc si muscat, pastrand insa fundalul usor “unripe”. Gust rotund, zaharul se simte in evolutie (sunt 38 g/l) alaturi de impresii de fructe coapte si struguri parguiti. Aciditate corecta, usor deficitara in raport cu zaharul, dar ajutata competent de senzatiile tonice de la final in echilibrarea vinului. Postgust dulceag, persistent, de strugure copt. Acceptabil spre Bun, intr-un stil care va prinde la amatorii de vinuri dulci. Va fi in jur de 22 de lei. RPC Bun pentru ceea ce ofera.

Cam acestea au fost deocamdata vinurile scoase pe piata. Vor urma din ce am inteles un Sauvignon si ceva Fetesti. Ah si Riesling de Rhin.

In rest site-ul este in curs de actualizare, iar magazinul online este in curs de finalizare. Ca si cel fizic dealtfel. Daca aveti drum prin Stefanesti puteti sa treceti pe la ei si luati cateva sticle. Chiar sunt curios de feedback si nu o sa va dea deloc gaura in buget. La preturile respective vinurile isi merita banii, mai ales in piata de la noi.

Oricum, oamenii nu se grabesc, nu au pretentii nejustificate de vinuri superpremium si cu siguranta am baut vinuri mai slabe la preturi duble de la crame aflate in aceeasi postura de nou veniti pe piata vinului. Satisfactia majora pentru mine este insa salvarea DOC-ului si posibilitatea de bea din nou vin local, vin de Stefanesti.

In final, nu-mi ramane decat sa le urez succes si sa va promit ca o sa ii urmaresc atent si o sa va tin la curent cu noutatile. Pana la urma sunt primul si singurul producator local de vin de calitate si doar faptul ca exista si tin DOC in viata dupa cum spuneam mai sus, este un lucru excelent pentru diversitatea vinului romanesc.

Tags: Arges, Casa de vinuri Stefanesti, Stefanesti

Trackback URI | Comments RSS