Astazi pe scurt despre trei vinuri din amintitul stabiliment hulit de multi actori din piata autohtona pe nedrept motiv. De ce pe nedrept? Pentru ca implicit Lidl le face si lor un bine apropiind consumatorul roman de bautura denumita “vin” prin preturile prietenoase pe care un mic comerciant roman specializat nu le-ar putea sustine. Asa ca nu urati Lidl si invatati sa “embrace the darkness”..:)

Da, sunt de acord ca in Lidl nu o sa gasesti (in general) vinuri deosebite, de mare personalitate, de “geek” dar nici nu este acesta rolul amintitului supermarket. “Marele comert” isi propune (in teorie) sa ofere maxim de calitate la preturi acceptabile pentru consumator si sa faca bani din volumele vandute.

Vinurile deosebite nu au in general volume mari si acesta ar fi unul din motivele pentru care nu se preteaza acestui gen de comert (pe langa faptul ca nu se adreseaza celor care isi achizitioneaza vinul ca pe un produs, din marele retail). In schimb la capitolul vinuri bune la preturi mai mult decat acceptabile (la reduceri sunt chiar pomana) nu cred ca la noi bate cineva Lidl. Si aceasta atat din cauza industriei cat si a comertului/distributiei autohtone.

In fine, cred ca am mai vorbit despre asta de multe ori, sa trecem la subiect(e):

Domaine les Perserons 2013 Macon-Charnay

Un alb de Burgundy (deci un Chardonnay), cred ca primul din ofeta Lidl din ce imi aduc eu aminte.

Aspect (Culoare): Galben deschis, nuante verzui si tinere in margini

Nas: mere coapte, pere, ceva fruct exotic, nuante citrice de lamaie si gref si aluzii verzi de corcoduse si mere verzi. Simplu, direct, expresiv, cu fruct si ceva puritate.

Gust: Corp mediu, prezent, cu fruct suculent: mere coapte, pere si ceva “stone fruits”. Aciditate medie, integrata care apare mai ales in partea a doua a evolutiei si pe final, cu tuse verzi, citrice. Final fresh, usor tonic, postgust cu note vag lactice, de unt plus fruct copt. Aciditate dozata exact cat sa echilibreze corpul, in crescendo mai ales in partea a doua a evolutiei. De baut mai caldut pe la 9-10 grade, rece fiind usor dur si “dezmembrat”.

Bun, RCP corect ( e vreo 32 de lei) pentru un alb de Burgundia dintr-o apelatiune mai “calda” si mai putin galonata. Cred ca am trecut prin fata portii cand am fost la cursul de WSET, exact in zona respectiva erau. Un Chardonnay de linie, bine facut si savuros potrivit langa pui sau ceva peste mai gras sau chiar porc fara sosusi grele. O initiere competenta in stilul zonei.

Chateau Bonnin Pichon Grande Reserve 2008 Lussac Saint-Emilion

Un vin care provine din “satelitii” Saint-Emilion-ului, zone cu potential de vinuri competente si la preturi “normale” fata de suratele din galonata regiune. Asamblaj de Merlot, Cabernet Franc si Cabernet Sauvignon. 2008 a fost un an bunicel in Bordeaux, dar a fost pus in umbra de 2009 si 2010 care au fost excelenti. Vinurile din 2008 sunt bune si adesea la preturi accesibile (si RPC mai bune) fata de cele din 2009 sau 2010 cand cotatiile au explodat.

Aspect (Culoare): Semitransparent, rosu, usor sters, cu borduri vag portocalii-brune, semn de evolutie. Usor prematura totusi.

Nas: Complex, intensitate medie, cu tonuri de fructe rosii dulci, confiate, dulceturi scazute spre izuri de visinate. Cirese negre, ceva prune afumate, uscate, lichioruri de orice fel, vanilie, tonuri de carne maturata, sange si pamantii de ciuperci, forest floor, piper, pielarie si tabac. Complex, evolutiv, captivant.

Gust: Rotund, pufos, dar lejer, cu fruct inca prezent , suculent, dar cu o senzatie de diluare si subtirime mai ales pe mijloc. Invaluie gura cu nuante de lichiouri si visinate dulcege si aluzii usor picante, piperate. Aciditate inca prezenta; structura si consistenta mai putin. Final vag tonic si cu tanini usor aspri, dar ideali pentru o impresie de seriozitate. Postgust mediu spre lung cu visinate, dulceturi de fructe rosii si nuante de tutun si ierburi uscate.

Un vin Bun spre Foarte Bun, usor evoluat, numai bun de baut acum, care alatura fructului inca prezent si placerea integrarii si a nuantelor de invechire. RPC Foarte Bun, la cei 27 de lei cat am dat pe el; oricum face si cei 40 cat era initial.

Daca vreti sa vedeti cam cum evolueaza un Bordeaux si nu vreti sa dati o caruta de bani pe exemplare cu pedigree, cel de fata este un bun punct de plecare. Bine lasand la o parte discutia ca pentru un 2008 a evoluat cam repede, dar deh, nu vorbim de “vin de garde” la nivelul acesta de pret si nici de un an deosebit.

Vinya Carles Crianza 2010 Priorat

Din insorita Spanie si de la terasele arse de soare ale Prioratului avem un asamblaj de Grenache si Carginan tanar, copt si impulsiv. Despre vin s-a mai scris in online-ul de la noi, de curiozitate si pentru ca “12 lei la reducere” l-am incercat si eu, desi intuiam stilul:

Aspect (Culoare): visiniu inchis, visina purtreda cu tente imberbe, violacee, in margini

Nas: Fruct rosu si negru copt, usor gemos, care devinie mai vioi cu aerarea (capsuni, visine, mure, cirese coapte). Intensitate medie spre ridicata, impresii de baric si condiment, piper negru, ciocolata amaruie, cafea, vanilie caramel ars si ierburi uscate, “maquis” si paine proaspat scoasa din cuptor. Concentrat, copt, parca ars de soare, usor acetic in fundal. Are nasul acela specific vinurilor mediteraneene, de climat cald, care asociaza fructul copt cu notele arse, picante, de ierburi uscate.

Gust: corp plin, catifelat, cu mult fruct rosu copt si fara baric intruziv. Evolutie echilibrata, aciditate buna si mult fruct rosu si negru, zemos, suculent. Tanini moi, integrati, dar prezenti pe final care curata competent palatinul si imprima o structura binevenita. Alcoolul de 14% excelent integrat. Postgust mediu, cu fruct copt (cred ca e a treia oara cand ma repet, dar are mult fruct concentrat), vanilie, scortisoara si impresii de dulceturi si coaja de paine proaspata.

Un vin Bun, foarte bine construit si abordabil, extrem de vioi si tanar pentru 2010. Ma asteptam sa fie greu si obositor, usor gemos, dar nici vorba, vinul curge foarte bine. Atentie totusi la alcool, care nu e tocmai putin. Un Priorat entry-level baubil, de zi cu zi, foarte bine facut si care prinde la noi de minune tinand cont de gusturile consumatorilor. RPC Excelent la cei vreo 12 lei cat am dat pe el in Lidl.

Cam acestea au fost…trei vinuri competente, corecte, mai degraba menite sa initieze consumatorul in stilul zonei la preturi mai mult decat decente decat sa ofere revelatii. Doar si pentru acest lucru Lidl merita vizitat mai ales de catre cei curiosi, aflati la inceput de drum pe cararea vinului si care nu sunt dispusi (inca) sa dea procente consistente din venituri pe licoarea lui Bacchus.

In plus, de baut ieftin si bun nu stiu alta sursa mai buna in piata autohtona. Scump si prost in schimb va pot enumera o groaza…

Tags: Bonnin Pichon, Domaine les Perserons, Lidl, MAcon Charnay, Vinya Carles

Trackback URI | Comments RSS