Citeam zilele trecute un articol scris de Ron Washam pe blogul lui Tim Atkin MW si promovat pe Facebook de colegul Ciprian despre cateva tipologii de indivizi care ar trebui musai evitati in lumea vinului. Daca nu ati facut-o pana acum, cititi-l si voi…merita.

Ca o scurta divagatie, cine a citit (sau citeste) HoseMaster of Wine probabil isi va da seama ca unele din postarile mele seamana destul de mult cu stilul respectiv. Cred ca daca m-ar intreba cineva  vreodata cu care personalitate scriitoriceasca din lumea vinului ma aseman mai mult, probabil l-as pune in capul listei pe Ron.

Revenim! La „bestiarul” din articolul respectiv as putea adauga inca pe atatea caractere. Bine asta probabil si dintr-un simt critic usor exacerbat care ma caracterizeaza. Asociat si cu ceva cu tendinte antisocial/revolutionare. Uneori…:D

Dar nu autocritica este ideea. Cred ca fiecare are un set de personaje pe care le detesta si eu cu siguranta ma incadrez in tipologia si pe carnetelul multora de pe la noi. Adevarul e ca am avut grija de asta…:D Din articolul respectiv, eu nu sunt de acord cu un singur lucru. Cu partea de evitat, „run and avoid”. De ce?

Pentru ca exact genul acesta de personaje dau complexitate si savoare lumii vinului. Ei, cu aberatiile lor, cu sunt sare asi piperul. Cat de plictisitor ar fi sa comentez doar vinuri excelente si sa discut doar cu persoane educate, care stiu despre ce vorbesc cand aduc in discutie subiectul vin. M-as plictisi de moarte.

Pentru mine cel mai mare cosmar este cel cu somelieri pregatiti, clienti informati, pasionati care vorbesc in cunostinta de cauza, producatori care cauta doar interesul clientului, comercianti onesti si cu adaosuri la limita existentei si blogeri care scriu cu etica si integritate doar de vinuri perfecte.

Sigur, exista pentru fiecare o lume utopica pe care ti-o creezi mai ales atunci cand te lovesti in fiecare zi cu zi de personaje de acest gen. Dar in care probabil nu ai vrea niciodata sa  traiesti.

Perfectiunea este ceva aspirational si este bine sa ramana asa. Si la vinuri si la oameni. Inconjurat de vinuri si oameni perfecti probabil ca as cadea intr-o letargie biblica, de Cana Galileii, de inceput de lume, inainte de izgonirea din rai, unde totul este perfect, o poezie, toata lumea se intelege cu toata lumea, toti stiu despre ce vorbesc, nimeni nu vrea sa te fraiereasca si toate vinurile sunt bio si au un postgust matusalemic. Pentru mine scenariul acesta inseamna depresie. Bine stiu, pentru amatorii de “floricele” si de citate din Poptamas, de „sa fie bine, sa nu fie rau”, „sa fie dragoste in lume”etc…etc…probabil ar fi ideal. Dar nici de ei nu sunt asa sigur.

In principiu, in viata ca si in vin, ineptiile si ineptii dau toata sarea si piperul. Ei sunt panza gri de fundal pe care se picteaza tot tabloul minunat si complex al lumii vinului. Ei sunt culoarea de fond care uneori sare cu stridenta in ochi, strica toata “panza” si iti creaza reactii emotionale mai mult sau mai putin intense. Fara ei lumea ar fi probabil perfecta, dar sfasietor de trista.

Ei sunt la ora actuala la noi regula, nu exceptia. De ce? Pur si simplu acesta este stadiul actual de dezvoltare actual al industriei de vin din Romania. Dar ma gandesc cu groaza la ziua in care casierita de la supermarket o sa imi spuna ca la puiul pe care l-am cumparat nu merge Cabernet Sauvignon si ca as putea totusi sa incerc la somon din plasa si un Pinot Noir.

P.S. 1: Chiar sunt curios: cu ce tipologii ati completa lista respectiva din perspectiva contextului autohton? 🙂 Si da, puteti sa ma dati si pe mine exemplu. Promit nu o sa va sterg comentariul..:P

 P.S. 2: Ca sa exemplific in context, God I miss this:

Trackback URI | Comments RSS