In primul rand bine v-am regasit in 2015! Cred ca va era (deja) dor de mine…:) Daca voua nu, cu siguranta blogul era un pic nostalgic dupa o postare.

Va mai aduceti aminte de Salonul ROVINHUD de la Timisoara? Da, da, acela unde eram pe ditamai afisul trecut langa Jancis Robinson. Si de la care v-am povestit „din casa” cum a fost la cele doua degustari de vinuri romanesti (si mai am sa va povestesc cate ceva, dar toate la timpul lor).

Desi am fost prezent la ambele degustari sustinute de Jancis asteptam inca din noiembrie cu nerabdare sa citesc impresiile ei despre vinurile romanesti pe care le-a incercat in cadrul evenimentului. Ei, uite ca ieri asteptarea a luat sfarsit si am putut lua cunostinta de punctajele acordate vinurilor respective.

Bineinteles ca fiind “implicat” in fenomen am primit pe mail din partea cuiva din industrie (ii multumesc si pe aceasta cale daca citeste postarea de fata) articolul respectiv de pe site-ul lui Jancis, publicat in sectiunea abonatilor. Acesta cuprinde impresiile ei generale despre starea vinului romanesc la ora actuala, de la problematica pozitionarii internationale si a preturilor, la potentialul soiurilor autohtone. Punctul de vedere este foarte important numai si datorita faptului ca este unul obiectiv si complet strain industriei autohtone de vin. Asta fara a exclude evidenta: este una dintre putinele persoane din lumea vinului cu o experienta de degustare imensa si o viziune globala, integratoare asupra industriei.

Si acum soc si groaza: nu o sa va spun ce contine articolul respectiv. Nici punctaje, nici impresii. Sunt absolut sigur ca in cateva zile punctajele vor aparea pe internet la fel ca si impresiile respective. Oricum acestea coincid in mare parte cu ce am inteles si v-am povestit si eu din degustarile la care am participat si de fapt cu ce ne racim (unii dintre noi) gura de ani de zile. Cu cateva suprize si exceptii insa. Deci pentru cine vrea gratis, sa (re)citeasca cele doua postari ale mele.

Desi greu ma pot abtine sa nu difuzez informatia si sa fac vreo „exclusivitate” cu trafic pe masura (la ce ma ajuta?!?!) nu o sa spun ce contine articolul lui Jancis din mai multe motive.

In primul rand pentru ca sunt exact in postura de a sti cat efort si timp este necesar sa compui si sa redactezi un articol de acest gen. Eu o fac pe gratis, dar asta nu inseamna ca nu respect munca celor care o fac contra cost.

Textul respectiv si de altfel tot materialul de pe site-ul ei presupun ore petrecute in fata calculatorului, zile pierdute prin aeroporturi, mii de litri de vin evaluati cu atentie si ani de documentare, acumulari si probabil sacrificii. Si toate acestea costa.

Toate acestea noi am avut sansa sa ne fie puse la dispozitie gratis, in cadrul evenimentului de la Timisoara. Plus expunerea internationala de care beneficiaza site-ul respecti, autoarea acestuia si implicit postarea cu pricina despre vinul romanesc. Gratis.

Industria de vin din Romania nu a fost in stare sa finanteze un eveniment si sa o invite in mod oficial pe Jancis Robinson. Despre asta am mai scris. Dar cum la “barza chioara ii face Dumnezeu cuib” a beneficiat de o expunere dupa parerea mea nemeritata vizavi de eforturile pe care (nu) le fac pentru promovarea internationala a vinului romanesc.

Asadar dupa toate aceste eforturi pe care Jancis le-a facut GRATIS pentru industria si pasionatii de vin din Romania eu zic ca ar fi cazul ca numarul de abonati din Romania pe site-ul respectiv sa creasca. Si asta fara sa iau in calcul tezaurul imens de informatii la care puteti avea acces, de la Oxford Companion to Wine (referinta in materie si material obligatoriu de studiu pentru examenele de MW si WSET), hartile cu zonele viticole din The World Atlas of Wine, actualizarile permanente ale informatiilor si baza de date imensa cu notele de degustare.

Toate acestea sunt un „must read” pentru un pasionat de vin care isi ia pasiunea in serios in conditiile in care presa si literatura autohtona de specialitate sunt sublime, perfecte, dar cam lipsesc cu desarvarsire.

In plus eu unul nu vad alta modalitate de a-i multumi si de a-i arata ca apreciez efortul pe care l-a facut decat aceea de a-mi face abonament la site-ul respectiv. Costa pe luna exact cat o sticla de vin romanesc, nu premium, ci medium-level. Si primiti informatie trecuta prin filtrul uneia dintre cele mai mari personalitati ale lumii vinului la ora actuala care cu siguranta va va feri de multe experiente oenologice neplacute si capcane de marketing intinse de producatori.

Asa ca de ieri seara eu unul ma numar printre abonatii site-ului respectiv si va sfatuiesc pe toti cei care sunteti pasionati de vin sa faceti la fel. Ma gandesc ca macar pentru producatorii care au avut vinuri la degustarile respective ar fi un gest de bun simt sa isi faca cate un cont pe site-ul respectiv. Doar si pentru faptul ca au primit gratis expunere internationala care probabil i-ar fi costat inzecit cat face un abonament.

De altfel cresterea numarului de abonamente din Romania ar si un semnal de normalitate pentru noi ca tara, un semnal ca vrem sa intram in lumea civilizata a vinului si nu asteptam totul gratis, de la vizita la Timisoara pana la articolul de pe site. Pana la urma este un paradox (si nu prea): vrem sa vindem vinuri premium, sa (a)parem pasionati de domeniu, dar cand vine vorba de „put your money where your mouth is” (vorba americanului) ne gandim cam cat ne-ar duce benzina pana la Timisoara sau ca nu avem buget de un abonament pe site-ul unui om care ne-a facut un mare bine gratis.

Dar asa e la noi mai ales de cand cu fondurile europene: nu se poate totul gratis? “De ce nu a scris si ea pe partea publica a site-ului? Nu stie ca in Romania lumea nu are bani sa dea pe abonament?” Noi strangem bani sa dam pe vinurile autohtone „premium”, dar pretuim informatia si proprietatea intelectuala exact pana la primul copy/paste.

In concluzie, repet: cine vrea sa afle impresiile respective, un minim de respect impune sa isi faca un cont pe site. Si sa arate ca macar pasionatii/consumatorii de vin din Romania nu asteapta totul moca asa cum face in general industria.

Si inca ceva foarte important, sa nu zica cineva ca nu a stiut: cine se gandeste sa dea copy/paste public la articolul respectiv ii transmit inca de pe acum sa se gandeasca de doua ori. Pana la urma daca cerem normalitate si civilizatie de piata matura de vin, haideti sa ne comportam ca atare.

P.S. 1 Totusi ca sa va satisfac curiozitatea (sau de fapt sa v-o starnesc) va spun ca singurul vin romanesc care a luat peste 17 p a fost Cuvee Charlotte de la SERVE. 17.5p. Urmatorul cel mai mare punctaj e la 16.5 p. Un punct departare este enorm pe sistemul respectiv de notare in conditiile in care majoritatea vinurilor sunt in jur de 16 puncte si niciunul mai jos de 15.

Nu o sa va spun „v-am zis eu”; sunt doar multumit ca, in marea de zgomot de fond authotona, cineva cu autoritatea lui Jancis mi-a confirmat parerea pozitiva despre cativa producatori cu traditie de la noi.

Oricum pe site, la sectiunea”Tasting Notes”, mai este un vin romanesc cu 17.5 p degustat cu alta ocazie, in 2009. Va las pe voi sa descoperiti care…:D

P.S. 2 Bine v-am regasit in 2015! Acum cand recitesc postarea ma gandesc ca am cam ramas acelasi..:D

Tags: Cuvee Charlotte, Jancis Robinson, Salonul ROVINHUD, Timisoara, Vinul romanesc

Trackback URI | Comments RSS