Inca nu s-au stins ecourile salonului ROVINHUD de la Timisoara din weekend-ul trecut si vreau sa va impartasesc cateva ganduri si impresii personale care cu siguranta o sa imi puna in cap cu poale cu tot  ceva populatie locala din industrie. A cata oara?

Primul e mai mult asa reflexiv-filozofic si bineinteles retoric: cat de varza sa fim noi ca tara viti-vinicola ca sa nu fim in stare sa o aducem pe Jancis Robinson la un eveniment “mainstream” de promovare a vinului romanesc? Adica organizat de catre industrie si autoritati, pentru promovarea imaginii Romaniei viticole la nivel international. A fost nevoie sa vina pentru un eveniment caritabil. Si aici toata stima pentru Zoli si pentru cei din Asociatia “Ceva de Spus” care au facut ce nu a fost in stare sa faca o industrie intreaga. Superb…. Bravos industrie, halal sa-ti fie…

Acum sa ne inghitim amaraciunea si sa trecem pentru panseurile acestea filozofico-retorice ca dam in depresie. Oricum semnalul a fost probabil foarte puternic. Putem sa ii explicam noi acum lui Jancis ca facem vinurile de nivel Petrus, tot degeaba.

Si apoi sa ne bucuram, nu? Faptul s-a implinit, nu mai conteaza cum: Jancis Robinson a fost in Romania. Insa nu pot sa nu remarc niste absente stralucitoare de la evenimentul respectiv.

Bineinteles ca “dupa razboi” multa lume se intreaba unde au fost vizitatorii sau fac calcule cat i-ar fi costat carburantul la gipan sa se deplaseze 500 km (dus-intors, bah ca asta e culmea!). Basca cazarea si masa pe cont propriu. Plus “beletul”…care chipurile a fost cam scump. Din categoria “Cauza/necauza nobila, e scump dom’le, dincolo era mai ieftin.”

Daca ne uitam ce preturi se practica pe afara la masterclass-urile si evenimentele unde participa Jancis, la noi a cam fost oferta si la preturile astea. Se pare ca unii s-au cam invatat cu totul decontat de crame si li se pare scandalos sa scoata bani din buzunar. Sau confunda un eveniment caritabil cu un targ de profil. In fine…

Apoi, pana sa ne intrebam unde au fost vizitatorii si consumatorii de vin haideti sa ne intrebam asa:

• Unde au fost marii corifei ai lumii viti-vinicole autohtone? Unde au fost degustatorii autorizati, profesorii universitari, specialistii in domeniu, presedintii de comisii si comitete, criticii si autocriticii de vin? Ca Slava Domnului avem cohorte intregi…da’ cand ii cauti ia-i de unde nu-s. Unde au fost cei care nu rateaza nici un concurs de casa organizat de marii producatori de la noi ? Nici un strugure de aur, nici un bachus?
  Le cadeau galoanele daca ne binecuvantau cu prezenta? Era rusine sa fii vazut alaturi de o personalitate de prim rang a lumii vinului? Dadea rau la CV? Era sub demnitatea lor? Nu au primit invitatie oficiala cu transport, masa si cazare incluse?
  Practic au dovedit inca o data cat de rupti sunt si suntem (ca industrie) de lumea actuala a vinului.
  Imi pare rau ca Romania nu este in stare sa isi alinieze mentalitatile la cele internationale si multi prefera sa traiasca intr-o realitate demult apusa si care nu va mai reveni niciodata. Asta ne-a tras si ne trage inca inapoi, indiferent cat de bune vinuri facem sau vom face.
   
• Unde au fost marile crame de la noi? Domeniile regale, chateau-urile si vinurile cu sute de medalii la jdemii de concursuri? Parca faceau (si ei) vinuri superpremium. Pe persoana fizica, pe “combinat” sau pe firma separata.
  Le-a fost frica de ce o sa zica Jancis? Nu au avut bani de deplasare? Adica au bani de “floricele” prin crama, degustari abracadrabrante sau fete cu fuste scurte pe la alte targuri, dar e greu sa gaseasca buget sa se deplaseze la Timisoara? Dar ce, Timisoara e capatul lumii? Sau poate nu le-o fi dat prin minte sa participe. Poate s-au trezit acum, pe principiul “uite dom’le trebuia sa ne ducem noi c-o fost frumos…ce pacat…merjem data viitoare!”.
  Sau poate Jancis le “miroase” asa cum le miroase orice persoana care nu le ridica in slavi vinurile. Si au zis ca e o oportunitate minunata sa rateze participarea. Sau poate stiu ce au in portofoliu si au zis ca nu e cazul sa se faca de ras?Nu stiu care sunt explicatiile, eu nu am raspunsul, raspunsurile sunt la ei, eu nu pot face decat supozitii.
  Poate au zis ca le cad galoanele sa vina sa stea la un targ autohton laolalta cu ceilalti producatori romani care vin de obicei si nu stramba din nas cand aud de Romania. Din categoria: “vinul vrem sa il vindem in Romania, dar noi sa nu ne amestecam cu prostimea.” Acestea fiind spuse de remarcat ca Davino, care de obicei zice “pas” la evenimentele de la noi (si uneori le dau dreptate), au venit de data aceasta si nu le-au cazut galoanele. Restul unde au fost? Inca o data s-a dovedit (daca mai era nevoie) ca unii sunt total lipsiti de viziune, ca sa nu mai vorbesc de spirit de echipa, bun-simt si colegialitate. Si ne mai miram ca nu suntem uniti si ca nu avem imagine de tara… Sa fim seriosi…ce imagine am putea avea?
  Cramele unguresti au venit cu proprietarii si vinificatorii, au venit oameni din Portugalia, de la mii de kilometrii distanta sa isi prezinte vinurile, dar ai nostri nu s-au miscat cateva sute de kilometri. De ce? Probabil pentru ca aceasta este atitudinea lor fata de vin si fata de piata. Dispret! Ei stiu tot, nu ii intereseaza nimic, totul trebuie sa vina de-a gata. Nu participa decat “in afara” sau la ce organizeaza ei. Si punct. Restul sunt fraieri.
  Si apoi la degustarea de soiuri romanesti a lui Jancis, cand aceasta trebuia sa isi faca o idee despre potentialul lor si unde fiecare producator trebuia sa isi trimita minim un reprezentant care sa aiba habar sa dea detalii despre vinurile prezente in degustare ia-i de unde nu-s. Doar “the usual suspects”: SERVE, Vinarte, Stirbey, Avincis, Oprisor, Corcova si parca cei de la Ratesti erau pe acolo. Restul trebuia sa dam noi detalii despre vinurilor lor. Intreba Jancis: “e cineva de la producator?” Cucu….
  Momente penibile, a trebuit sa dregem busuiocul ( eu, Bogdan si Geta Bocse, cu ce mai stia fiecare). Pai atunci domnilor va mai spun inca o data: calitatea nu e intamplatoare: sa nu va fie mirare ca i-au placut Charlotte, Soare sau Stirbey. Pentru ca in timp ce unii isi facea somnul de frumusete duminica dimineata, altii erau prezenti pe metereze sa isi sustina vinurile. Vinul nu e ca painea: ai scos-o din cuptor, i-ai dat drum la tejghea si apoi hai acasa la somn ca am muncit destul si am dat in greu. Vinul trebuie sa te plimbi cu el, sa il explici, sa il promovezi, sa il sustii.
  De fapt s-a vazut inca o data (a cata oara?) cui ii pasa de piata, de consumatori si de imaginea vinurilor proprii. Nu ca nu as fi stiut dinainte, doar ca a fost inca o confimare.
   
• Unde au fost comunicatorii de vin de la noi? Si sa fim bine intelesi nu refer la cei care fac chestia asta din pasiune si pe “barba si banii lor”. Ma refer la cei care o fac pe bani, pe banere si pe mailuri cu oferte de promovare pe la crame. Si care atunci cand nu e cu decontat sau cu ceva la sacosa sau la protap plus “piscoturi” si betii la final, zic pas: “Ahh scuze, eu am o pomana la tara, i-a murit cainele vecinulu”, “Mie imi naste pisica, e cam departe si trebuie sa o tin sa labutza…”. Stiti cum e: pasionat, pasionat, cunoscator, cunoscator dar mie ce imi iese din toata pasiunea asta?
  Si apoi: unde a fost presa de profil de la noi? S-a vazut mai mult decat evident si chiar dureros in anumite situatii cat de mult ne lipseste presa de vin autohtona. Am zis de vin, nu de lifestyle, restaurante sau mai stiu eu ce, “ca asta cere publicul si finanteaza doi-trei producatori/importatori”. Aia de vin de la noi e sublima, e perfecta, dar… In fine cred ca ma enervez inutil. Pe scurt: nu a fost ca nu e…
   
• Unde au fost proprietarii de restaurante care umplu Facebook-ul cu halci de carne inecate in sosuri, cu sticle de vin (pline sau goale) cu etichete cat mai “fancy” si mai scumpe, cu degustari cat mai elaborate si mai nou cu vendete personale? Probabil ca ei stiu deja ce inseamna vinul sau industria restauratiei si nu au nevoie sa afle mai mult. Au ajuns la un nivel atat de ridicat incat trebuie sa se duca muntele la Mahomed. Iar aerul acolo sus e atat de rarefiat incat ii ameteste pe muritorii de rand…Ne scuzati…

Pe scurt, toti acestia au avut altceva de facut cand Jancis Robinson, personalitate de prim rang a lumii viticole internationale, era la cateva sute de kilometri distanta de ei. Pentru ei Timisoara era la capatul lumii: “De ce nu s-a facut dom’le la Bucuresti in Obor ca treceam si eu? Macar sa fac poze cu ea…ca tot trebuia sa ma duc sa iau un kil de rosii!”

Nu zic sa fi venit sa mai afle cate ceva. Doamne Fereste! Nu ma indoiesc ca oricum ei le stiu pe toate. Sa fi venit macar sa sprijine vinul romanesc. Cu o vorba buna, cu o impresie personala. Vinul ala romanesc pe care il apara si il declama cu patriotism si ochii inlacrimati cu fiecare ocazie. Si pe care unii blogeri nenoriciti isi permit sa il critice. Asta arata cat de mult le pasa de fapt…. Curat Caragiale! Tot inainte, Coane Iancule!

Asa ca, in concluzie, vinul romanesc s-a prezentat la “majoratul” cu Jancis Robinson ca un june stangaci, un adolescent inca plin de cosuri, dar altminteri cu gura mare si pretentii de Don Juan cand merge la el in sat. Asa ca pana sa ne intrebam unde au fost (sau unde sunt) consumatorii si sa ne vaicarim permanent ca acestia nu exista sau nu sunt educati, eu zic sa ne intrebam unde a fost industria?

Pana la urma, unde e industria romaneasca de vin la ora actuala? E un fel de steaua lui Eminescu: “Azi o vedem, si nu e!”

P.S. Revin (probabil) miercuri cu impresiile de la degustarea de soiuri romanesti sustinuta de Jancis. Aveam asa un (post)gust amar si simteam nevoia sa il impartasesc si altora. Deh, recunosc, obiceiuri proaste…
 

Tags: Jancis Robinson, Salonul ROVINHUD, Vinul romanesc

Trackback URI | Comments RSS