Dupa cum probabil ati aflat, saptamana trecuta SERVE a sarbatorit 20 de ani existenta. Atat are cea mai veche  crama particulara de la noi. Este mult, este putin? Pentru o tara cu traditie viticola este infim, pentru Romania este enorm.

Cu aceasta ocazie, in cadrul evenimentului organizat la Casa Doina din capitala, a fost lansat un vin, ca omagiu celui care fost Contele Guy Tyrel de Poix, fondatorul SERVE, care a trecut in nefiinta la inceputul anului 2011. Vinul este o Feteasca Neagra din acelasi an, soiul nostru atat de iubit si care adesea ne scapa printre degete asa cum va povesteam acum doua saptamani. Ca sa trec de tot peste partea de amintiri si autocitate, spuneam acum un an si ceva, cand bausem o Feteasca Neagra de pe gama Terra Romana, ca mi-as dori sa vad o Feteasca Neagra demna de numele lui Guy si vinificata in cinstea lui. Se pare ca cei de la SERVE lucrau deja la ea, iar rezultatul l-am putut incerca cu totii miercuri. Si da, vinul este demn de numele lui Guy.

Este unul dintre cele mai bune vinuri romanesti incercate de mine si cu siguranta eu nu am baut Feteasca Neagra mai buna. Dar dincolo de realizarea tehnica remarcabila, despre care puteti afla detalii la George sau la Mona, vinul respectiv este mai mult decat atat. Acesta are si ne ofera ceva ce nu poate avea nici un alt vin autohton, indiferent cat de bun ar fi tehnic. Are o poveste.

Foarte multi pasionati de vin au auzit aceasta poveste despre cum a ales Guy sa investeasca in Romania, in detrimentul altor tari cu traditie viticola, climat de afaceri si vizibilitate internationala mult mai bune, cum ar fi Ungaria sau chiar Bulgaria. Se spune ca in peregrinarile sale prin zona Dealu Mare, incercand sa isi dea seama de potentialul zonei, la un moment dat i-a fost adusa sa guste o Feteasca Neagra vinificata de catre Aurel Rotarescu de pe o parcela afectata de grindina si in consecinta cu o productie minuscula. Francezul a fost fermecat pe loc de vinul respectiv si a stiut din acel moment ca asta vrea sa faca si aici vrea sa investeasca. Toate acestea se intamplau acum 20 de ani, in 1994.

Sunt convins ca multi au auzit povestea de mai sus de nenumarate ori. Si trebuie sa recunoasteti ca este o poveste frumoasa. Dar cati nu si-au pus intrebarea, asa cum ne intrebam cand eram mici cum arata Ileana Consanzeana: cum era oare acea Feteasca Neagra care a putut determina un francez sa faca afaceri cu vin in Romania in contextul incert al anului de gratie 1994, la numai 5 ani de la Revolutie? Cat de buna ar fi trebuit sa fie?

O decizie nebuneasca intr-adevar, chiar si dupa standardele de astazi. Exista doar doi oameni care stiu raspunsul la intrebarea de mai sus. Unul dintre ei din pacate nu mai este printre noi, dar a avut grija sa ne lase o mostenire pretioasa noua, tuturor. Ne-a lasat un vis si implicit o certitudine ca acest soi atat de dificil si capricios poate da vinuri de clasa mondiala. Pentru ca daca o Feteasca Neagra a putut sa intoarca un francez din drum, atunci inseamna ca merita atentie, oricate exemplare nereusite si deziluzii ar furniza. Guy a sprjinit acel vis cu banii, munca si efortul personal timp de ani de zile, construind incet, greu, adesea impotriva curentului si a realitatilor tarii in care alese sa munceasca si sa traiasca.

Celelalt, actualul oenolog SERVE, Aurel Rotarescu, ii duce munca mai departe. Si cum poti cinsti mai bine memoria unui asemenea om decat sa faci un vin in cinstea lui, sa ii duci munca pana la capat.

Astfel din aceasta poveste s-a nascut un vin care dincolo de calitatile lui intriseci reprezinta o premiera absoluta la noi: este primul vin cu poveste din Romania. O poveste, reala, palpabila, cu personaje si fapte veridice, cu ambitii si curaj nebunesc si cu un deznodamant cumva nefericit, dar care da suflet si specific romanesc intregii povesti. Asa cum marii artisti sunt apreciati mai mult dupa ce trec in nefiinta, asa povestea vinului de mai sus este parca mult mai prezenta si apasatoare acum, cand Guy nu mai este printre noi. Un francez care a intuit potentialul enorm al Romaniei cand totul era in semi-intuneric, care a avut curajul nebun sa parieze pe el din cauza unui singur vin si care in final a ales sa ramana pentru totdeauna langa viile pe care le-a iubit si le-a ales ingrijit. Cam aceasta este povestea. Si de genul acesta de povesti are nevoie Romania viticola mai mult decat de aer, crame cu inox si vii replantate.

La ora actual SERVE a ridicat inca o data stacheta si a aruncat manusa celor care iubesc Feteasca Neagra si se lupta sa o inteleaga si sa ii dea o forma cat mai convingatoare. Sunt convins ca provocarea nu va ramane fara raspuns! Si pana la urma asta inseamna progres, asa se construieste o traditie si se scrie o istorie viticola.

Asadar, sa ii mai spunem o data la revedere unuia dintre cei mai mari prieteni ai vinului romanesc, Contele Guy Tyrel de Poix si sa uram bun venit mostenirii pe care ne-a lasat-o, Cuvee Guy de Poix…

Tags: Ceptura, Dealu Mare, Feteasca Neagra, Guy Tyrel de Poix, SERVE

Trackback URI | Comments RSS