In cea de a treia zi a incursiunii pe plaiuri elene am calatorit spre Naoussa pentru a vizita locul de unde a pornit unul dintre gigantii industriei viticole grecesti:  Boutari Wines.

Istoria lor incepe de pe la 1879 fiind primii care au inceput sa imbutelieze la sticla vin rosu in Grecia. Acum, dupa 130 de ani de dezvoltare au crame in toate regiunile viticole importante din Grecia (in numar de 6: Creta, Attica, Santorini, Naoussa, Nemea, Goumaenissa) plus una in Languedoc si erau aproape de un „estate” si in Nappa Valley. Si nu au abandonat de tot proiectul…

Per ansamblu desi sunt un conglomerat cu peste 40 de etichete in piata au incercat sa pastreze personalitatea fiecarei zone si fiecarei crame pe care o au in portofoliu. Si dupa parerea mea au reusit. Nu va mai spun cate medalii au castigat vinurile lor de-a lungul timpului la concursuri internationale importante (sunt sute) sau cate puncte Parker au sau ca au fost desemnati de cateva ori de catre reviste de prestigiu drept crama anului la nivel mondial.

Noi am vizitat locul de unde a plecat totul, o mica crama in Naoussa, cu o cladire galbena in stil industrial care pe afara nu se deosebea foarte mult de un banal depozit, dar care la interior cuprindea in maruntaiele sale istoria povestita si lichida a venerabilului producator.

Inca de la intrare contrastul dintre exterior si interior te socheaza. Aterizezi brusc in sala de degustare cu un aer de taverna veche greceasca care aminteste de barurile din western-urile americane. Sunt convins ca influentele stilistice dintre cele doua sunt inverse. Apoi totul, de la mirosul de biserica veche de lemn pana la pozele si sticlele prafuite expuse pe rafturile vechi de pe pereti invoca o istorie care pe alocuri te copleseste.

Ne-am invartit in spatiul respectiv ca niste copii intr-un loc de joaca si pana cand vinificatorul cramei ne-a adunat pentru a continua turul pivnitelor.

Acestea sunt sapate pe mai multe nivele si adapostesc atat baricurile cu Xinomavro din recoltele recente cat si sticlele din recoltele vechi pastrate in rezerva producatorului. Cea mai veche era din 1968 daca imi aduc bine aminte si o parte din recoltele vechi sunt la vanzare la preturi destul de accesibile.

Dupa turul cramei am purces la degustare conform ritualului deja devenit obisnuita. Numai ca de data aceasta aveam trecem in revista cam toata Grecia viticola. Asadar:

Moschofilero 2013 un nas modern, aromat, cu fruct copt, in tente exotice si nuante verzi, usor citrice. Pe palatin se simte rotund, fructat, in tuse coapte, dulcege asociate unei aciditati domolite dar cu un final proaspat, citric, verde. Un vin Bun, de volum, de cursa lunga, de zi cu zi, fapt confirmat si de cele 11.5 % tarie alcoolica. RPC Acceptabil.

Malagouzia 2013 vin organic obtinut la mica si celebra crama Matsa condusa de nu mai putin celebra Roxani Matsa. Nas complex, aromat, in aluzii de trandafir asociate cu tuse condimente si iarba proaspat cosita. Atac rotund, prezent, cu o aciditate medie si o senzatie de energie stransa, ca un arc. Evolutie surprinzator de structurata, ferma cu un final acid, crocant, grippy, usor tonic care se prelungeste in interensate aluzii minerale in postgust. Un vin Foarte Bun, cu personalitate si caracater. Cu certitudine cea mai buna Malagouzia pe care am incercat-o. Si da, am incercat si Gerovassiliou , dar parca mi s-au parut un pic prea virat spre modernism. RPC Acceptabil spre Bun

Kallisti Reserve 2012 un Santorini (deci Assyrtiko) baricat cu un nas interesant, in evidente tuse evaluate, usor oxidate, cu potpourri aromat, coji de citrice uscate, alune prajite, lychee si tente dulci, de fructe supracoapte. Gustativ se prezinta rotund, cremos, corpolent cu un baric foarte bine integrat in stil Burgundy, care ii confera structura si personalitate. Evolueaza in note de fruct copt si croissant cu un postgust de alune prajite, vanilie si patiserie. Foarte Bun, in stil de Chardonnay Burgundy bine facut. Daca nasul ar fi fost mai expresiv si proaspat era o lucrare deosebita. Oricum gustativ sta excelent…

Fantaxomectocho 2013 un asamblaj de Chardonnay, Vilana si Malvasia Aromatica baricat 3 luni produs in Creta. Nas aromat, bombastic, incarcat cu note de fructe exotice (ananas, mango, papaya) si aluzii vanilate, afumate, de baric. Corp plin, rotund, cremos, cu aciditate care reuseste sa echilibreze corpul si chiar sa imprime un final proaspat si lejer. Un vin Bun, usor prea bombastic si liniar, dar e posibil ca cele trei soiuri sa mai aiba nevoie de timp sa se integreze.

Simio Stixies ! 2013 un asamblaj alb de Malagousia, Sauvignon Blanc, Assyrtiko si Roditis. Din tot melanjul acesta a iesit un vin lejer, light, cu aluzii verzi si citrice in nas si un corp usor, cu rest de dioxid si tuse citrice, verzi si usor fructate. Mi-a adus aminte de stilul Vinho Verde portughez nepretentios. Bun si versatil in asocieri culinare! RPC Bun

Boutari Rose Demisec 2013 un nas de fruct de padure copt, in clasicul stil de capsunica, zmeura si trandafiri. In gust restul de zahar il vireaza spre un compot de fructe rosii, cirese, visine , asta si in absenta aciditatii care este la cote minime. Un vin Acceptabil, probabil ca la noi ar face furori daca ar fi mai ieftin.

Boutari Simio Stixies ; 2013 Rose Asamblaj din Roditis si Syrah; olfactiv prezinta fructe negre si rosii de padure, mai lejer si pur decat cel de sus, cu aluzii condimentate si dulcege. In gust este competent echilibrat, aciditatea isi face bine datoria, fructele sunt mai proaspete si expresive. Un vin Bun si versatil. RPC Bun

Agiorgitiko 2012 Vine din clasica regiune pentru soiul respectiv, Nemea. Nasul dezvolta note de fruct rosu copt, ceva fruct negru si tente dulcege de vanilie si cacao. Gustativ este rotund, domol, catifelat, direct cu mult fruct si evolutie lejera, nepretentioasa. Tanini rotunzi pe final, cu aluzii de baric bine integrat. Postgust mediu in aspecte fructate si usor verzi. Un vin Bun, direct, rotund, cu vinozitate, clasic pentru zona din care provine. RPC Acceptabil spre Bun

Skalani 2010 Asamblaj jumatate/jumatate de Kotsifali si Syrah produs in Creta. Vizual se prezinta in tuse “bordo”, caramizii in borduri. Un nas in tuse complexe, surprinzatoare, de vin invechit cu tabac, fruct stafidit, confiat, scortisoara, usor balsamic. Gustativ prezinta o aciditate suprinzatoare, vioaie, asociata unui corp prezent, concentrat, care imbraca palatinul intr-un voal cremos de fruct confiat spre un in stil magiun. Tanini rotunzi, prezenti, structurati si un postgust lung, evolutiv. Un vin surprinzator care te face sa mai verifici o data anul recoltei. Pentru un 2010 se prezinta destul de evoluat, perfect abordabil si savuros acum. Nu stiu daca e de la stil sau de la soiurile componente. Foarte Bun pre Excelent. As fi jurat ca are vreo 10 ani la activ…RPC Acceptabil spre Bun

Naoussa 2011 Xinomavro 100% din zona “de unde a plecat totul”. Un nas caracterizat de fruct rosu bine exprimat asociat cu tuse de baric si aluzii de forest floor si tabac, in stil Pinot generic. Gustativ este dominat de fruct rosu copt, corp mediu, echilibru bine realizat si o aciditate expresiva, care ii imprima o lejeritate si abordabilitate deosebite. Un vin Foarte Bun, intr-un stil direct si lejer, dar si cu un strop de complexitate; ceva intre un Beaujolais bun si un Pinot Noir de linie. Apropo, pentru amatori, are 90p Parker…la banii astia, RPC Foarte Bun.

Naoussa Grand Reserve 2008 nivelul imediat superior celui de sus. Vinificat din struguri de pe parcele selectionate. Un plus evident de puritate la nivelul fructului rosu si al complexitatii date de notele de forest floor. Mult mai elegant si subtil pe palatin, cu o structura evidenta construita pe o aciditate perfect integrata si tanini prezenti. Un vin Foarte Bun spre Excelent, elegant, complex, in stilul unui Pinot Noir bun, cu o nota spicy si vag rustica in plus. Merita cu siguranta 17 lei in plus fata de fratele de mai sus, dar atentie ce va place sa beti. Daca sunteti fan bombe cremoase si alcolizate de fruct, nu este pentru voi. RPC Bun spre Foarte Bun.

Si a mai fost un vin…si ce vin. De fapt cel mai bun vin grecesc pe care l-am baut pana acum. Ceva ce lasa restul in alta galaxie. Produsul anilor de dominatie Boutari in Naoussa si al fortei acestui colos care cumpara si se aprovizioneaza cu struguri din toata zona actionand ca un negociant tipic francez. Si similar mentalitatii din Burgundia s-au apucat in urma cu ceva timp sa clasifice parcelele de pe care cumpara/produc struguri in nivele de calitate, asemanator celebrelor Cru-urilor frantuzesti. Iar preturile pe care le platesc pe struguri sunt in consecinta, variind in functie de calitatea parcelei.

Asa, prin decantari succesive, a fost descoperita o parcela de Xinomavro cu vii de aproape 40 de ani si un potential enorm de pe care s-a vinificat un „single vineyard”. Poarte numele de Boutari Legacy 1879, anul in care a luat fiinta Boutari, anul recoltei fiind 2007.

Mi se intampla foarte rar sa imi fie greu sa descriu in cuvinte un vin atunci cand il beau pentru prima oara. Si e de bine… In 99% din cazuri e usor sa il desfaci, sa il diseci si apoi sa vezi cat de bine se potrivesc partile in cadrul intregului. La cel de fata mi-a fost greu. Tot ce am scris este “Great Barolo nose + Burgundy, Premier Cru mouth”. Si este de ajuns. Vinul este Exceptional si este esenta a tot ceea ce inseamna Boutari la ora actuala si mai ales a istoriei pe care o au in spate. Am inteles ca va fi in curand lansat pe piata, pretul va fi in jur de 30-40 €. Poate ca e mult pentru zona, dar infim in comparatie cu Pinot-uri sau Barolo cu acelasi nivel de calitate.

In concluzie, avem in fata un producator gigant, cu vii in mai toate regiunile importante ale Greciei. Daca vreti sa acoperiti regiunile si soiurile importante ale Greciei, sunt de ajuns vinurile lor pentru a va face o imagine corecta si competenta. Ceea ce este cu adevarat surprinzator in cazul Boutari este calitatea ridicata pentru un volum de productie insemnat.

In ceea ce priveste imaginea de ansamblu, am cunoscut inca un producator mare care trage piata interna dupa el in efortul de promovare si internationalizare a vinurilor autohtone. Sa mai zic ca e un exemplu de urmat in acest sens?

Nu mai zic…ca oricum pe la noi nu prea are cine sa urmeze exemplul respectiv. Reperele noastre au fost intotdeauna peste gard, in curtea vecinului…

Tags: 1879, Boutari, Matsa, Moschofilero, Naoussa, Xinomavro

Trackback URI | Comments RSS