Dupa cum probabil ati aflat deja pana acum peste 90% dintre cei care citesc randurile de fata, in weekend-ul trecut am efectuat o vizita de (re)cunoastere peste Prut. Totul la invitatia celor de la Crama Purcari carora le multumesc pe aceasta cale.

Gazde primitoare ne-au fost dl Victor Bostan, director general al grupului, Marcel Grajdieru director la Crama Ceptura (investitie a grupului in Dealu Mare), Mariana Balaban, PR manager si Sorin Balanel, director de marketing la Purcari.

 

Recunosc ca pana acum coltul acesta de lume viticola mi se parea destul de in ceata si priveam cu un oarecare scepticism vinurile care veneau dinspre est. Nu ma refer neaparat la Purcari, de ei stiam ca fac vinuri bune. Dovada ca primul meu post pe blogul de fata se refera la un vin de-al lor. Ah…ce vremuri, ce tanar si ingenuu eram la inceputuri…cititi-l ca merita. Sa revenim…

 

Va spuneam ca pentru mine intotdeauna vinul moldovenesc s-a impartit in Purcari si altii. Doar ca pana acum mi-a fost mai greu sa imi formez o imagine despre producatorul respectiv pe care sa o pot incadra in paradigma autohtona. Dupa vizita de documentare din weekend-ul trecut pot afirma cu mana pe inima ca vinurile lor sunt la nivel de top pentru Romania si ii pot numara fara probleme printre corifeii vinului romanesc.

Deja vad niste sprancene cum se ridica in fata laptop-urilor si maraieli de genul ”Da mai, dupa ce ti-au platit excursia, acu’ ce sa zici si tu”.

Pentru ei, dar si pentru alti carcotasi, sa punctez cateva coordonate importante:

 

1. incercati vinurile lor, mai ales Negrul de Prucari, in special varianta Vintage 2011 si mai vorbim despre vinurile premium de la noi
2. cand ai in spate un ditamai fondul american de investitii care a adus investitii de cateva zeci de milioane de dolari in grup in ultimii ani (adica cam cat am luat noi fonduri europene pe tot Dealu Mare) altfel se pune problema.
3. cand ai la conducere un om care a inteles la timp ca de unul singur nu se va putea dezvolta si ca are nevoie de capital si know-how de business extern de la un partener serios
4. cand ai traditie locala din 1872 si pivnita plina cu vinuri rosii seci de prin 1970
5. cand ai PR, marketing, comunicare si branding profesionist si bine puse la punct, cu mesaj curat, unitar si studiat parca si vinurile au gust mai bun
6. cand iti imparti vinurile in mod profesionist si clar pe diferite branduri si societati distincte in cadrul grupului si nu produci de la vrac la premium pe aceeasi firma si brand, amestecand game, preturi si calitati in mintea consumatorului, parca e mai bine din punct de vedere al business-ului

 

Si cand toate astea se intampla intr-un grup care detine 1000 ha de vie si controleaza peste 50% din productia de vin de calitate din Republica Moldova si 20% din exporturile de vin ale Republicii eu zic ca e un exemplu e urmat. Daca ar fi sa ii compar cu cineva de la noi, cei de la Recas imi vin in minte ca stil de business.

Purcari insa la ei sta in fruntea pietei si da tonul in materie de calitate si orientare spre export. Ia ganditi-va olecuta ce fac cei care stau in fruntea pietei de la noi si ce note false canta ei? Eh? Nu ne-ar prinde si noua bine sa avem cativa producatori de astia mari orientati pe export si calitate si nu spre bagat posirca pe gat consumatorilor autohtoni?

Ah, si sa nu va mai aduc iar aminte unde eram noi la Prowein si unde erau cei de la Purcari si standul Republicii Moldova. Cei mari de pe la noi nu prea erau prezenti (decat eventual asa…in vizita de recunoastere si documentare). Oricum nu prea aveau ce prezenta.

Asa ca pana una alta, eu zic ca e bine sa nu mai cautam exemple prin vest, ca avem exemple de succes destul de aproape, peste Prut…trebuie doar sa mai lasam din ifose si aere nejustificate si sa ne miscam si noi in directia corecta pana la urma.

 

Dupa acest scurt intermezzo pentru piata autohtona sa continuam cu vizita in sine:

 

E un sentiment ciudat sa iti verifice vamesii pasapoartele si bagajele cand intrii intr-o tara vorbitoare de limba romana. Romana da, pentru ca trei zile cat am stat acolo m-am inteles perfect cu orice cetatean de pe strada. Si in general romana se foloseste in mod curent pe peste tot pe unde te duci. La un moment dat credeam ca nu am nevoie de pasaport si pot sa trec granita doar cu buletinul. Noroc ca l-am luat preventiv. Altfel pateam ca dl Paduraru care a pierdut avionul din lipsa de pasaport si pe care l-am recuperat noi la popas la Nea Vasile dintr-un microbuz de naveta Bucuresti-Chisinau, dintre papornite si telenovele rusesti.

 

Pe scurt, la Chisinau m-am simtit ca la noi Moldova. Saracie e si la ei si la noi. Si nu sunt sigur ca daca nu erau celebrele fonduri UE ca sa mai cosmetizam satele cu cate un parc si o sala de sport nu aratam identic. De fapt a fost o vizita moralizatoare si cu caracter pilduitor. In sensul impactului pe care l-a avut aderarea UE asupra Romaniei. Daca stai in tara zici ca nu s-a facut nimic si am stat pe loc, in schimb daca ajungi la Chisinau iti aduci aminte cum eram noi prin anii 2000.

 

In rest sa multumim guvernului (de fapt guvernelor) pentru cele 6-7 ore petrecute pe sosele cu o banda ale patriei, ce imbie la depasiri milimetrice si tango-uri automobilistice printre tiruri. Noroc ca in compania potrivita timpul trece mai repede si eviti usor depresia drumului.

La Chisinau ne-am cazat la un hotel confortabil de la marginea orasului, peste drum de autogara locala, prilej excelent sa iau contact direct si nemijlocit cu spiritul locului. Intotdeauna am fost de parere ca garile si autogarile reflecta cel mai exact atmosfera unui oras.

 

 

Seara am avut o cina de “cunoastere” impreuna cu bloggerii ucrainieni la care fiecare a vorbit pe limba lui cu colegii din tara si am incercat trei vinuri:

 

Pinot Grigio de Purcari 2013 nas tipic cu fructe coapte si nuante condimentat-citrice, corp plin, prezent, cu fruct si aciditate medie. Final usor cald, cu o nuanta tonica si fructata. Bun, corect, de linie.

 

Rose de Purcari 2013 Nas usor bombastic cu fruct rosu de padure bine exprimat, dar natural si fara sa dea in bombonele si alte confeturi plus o tenta usor lactica in fundal. Aciditate buna, proaspat cu acelasi fruct rosu expresiv si o tusa usor tonica, placuta pe final. Bun Dintre cele trei incercate in seara respectiva mi-a placut cel mai mult.

 

Merlot de Purcari 2011 Nas tipic, fructat cu prune, visine si aluzii dulcege, vanilate, usor condimentate de la baric. Gustativ prezinta un corp moale, fructat si catifelat, cu accent pe fruct si aciditate medie. Tanini rotunzi, domoli pe final. Postgust cald, cu dulceturi de fructe si coaja de paine. Un Merlot cu tipicitate buna de soi, direct si baubil. Bun

 

Bineinteles ca in dulcele stil romanesc noi am prelungit petrecerea pana pe la 12-1 cu ceva material didactic de prin bagaje si portbagaje. A trebuit totusi sa ne culcam devreme pentru ca a doua zi, psihoza, trebuia la 5 sa fim in microbuz cu destinatia Purcari.

 

Pentru mine trezitul la 5 dimineata comporta o latura existential-psihedelica, dar am reusit sa ma concentrez si sa fiu la ora stabilita intr-un microbuz plin ochi cu romani, unii mai guralivi (deh se vede cine munceste cu program de dimineata), altii motaind pe ei. De fapt drumul pana la Purcari a fost unul extrem de linsitit si tacut si puteam jura ca sunt intr-o cursa aeriana de Roma, din aceea low-cost, de 4 dimineata. Mai ramanea sa aud in difuzoare un “doamnelor si domnilor capitanul aeronavei va doreste bun venit la bord….”

 

Cert este ca am ajuns in timp util la Purcari, tocmai cand rasarea soarele si unde am fost intampinati de dl Victor Bostan (director general al grupului si coproprietar impreuna cu fondul de investitii american). Am inceput cu un traditional tur de vie: Saperavi, Rara Neagra, Cabernet, Feteasca Neagra (da, au plantat si din asta dar nu au vinificat inca, asteapta sa mai creasca via), Merlot. Viile curate si ingrijite s-au perindat prin fata noastra prezentate de dl. Bostan.

 

 

A urmat apoi un program foarte bine pus la punct si strict care la baza presupunea impartirea pe echipe, culegerea viei, zdrobirea strugurilor, turnarea mustului in butoaie si etichetarea sticlelor imbuteliate.

Desi poate parea o activitate distractiva, organizatorii au luat destul de in serios toata povestea, reactionand ferm la tentativele noastre de a fura startul sau a trage chiulul la anumite probe. Au fost trei echipe imbracate in ii traditionale: a Ucrainei, a Moldovei, a noastra si a unei televiziuni de business locale care pareau extrem de insuflate de spiritul unui team-building autentic.

 

Una peste alta ne-am atins obiectivul declarat de a iesi pe ultimul loc (aici juriul a fost finut si ne-au pus la egalitate cu echipa colegilor moldoveni) fideli principiului conform caruia conteaza sa participi si nu sa castigi. Sau “drumul e mai important decat destinatia.” Despre desfasurarea concursului puteti citi in amanunt la George. Eu doar va spun ca am impins si am cantat.

 

 

Oricum ca sa fim siguri ca nu castigam am transferat cei mai buni specialisti ai nostri, echipa cramei de la Ceptura, la alte echipe, ca sa ii ajute. Ah da  si pe dl Stonescu care s-a autoexilat in echipa Ucrainei din motive cvasi-necunoscute.

 

Intre doua probe am vizitat si crama celor de la Purcari unde marturisesc sincer ca am ramas impresionat de dotarile de care dispun. Desi in general ma cam lasa rece inoxul, pompele si utilajele nu am putut sa nu ma emotionez ca o fata mare in fata sutelor de baricuri de Seguin Moreau care costa pe la 800-900 € bucata, fiind referinta in materie. Faceti calculul si o sa vedeti ca au bagat in baricuri cat nu au altii de la noi sa isi faca crama cap-coada si vinifica prin alte curti.

 

Apoi presele de la Bucher (da stiu nu va spun nimic, dar sunt printre cele mai scumpe si bune din domeniu), schimbatorul de caldura enorm si fermentatoarele rotative completeaza un tablou al dotarilor de invidiat, pe care nu le-am vazut in multe crame de prin afara. Pe la noi cred ca daca strang toate baricurile Seguin Moreau de prin crame si tot nu fac jumatate din cat au ei.

 

 

Pe scurt oamenii nu se joaca, au una dintre cele mai bine dotate crame din Estul Europei si sunt fanatici cand vine vorba de calitate. Ah si tineti cont de o chestie foarte importanta: totul e facut din fonduri proprii, nu pe fonduri UE nerambursabile ca la noi.

 

Dupa demonstratia de forta (financiara si logistica) din crama a venit randul vinurilor sa ne convinga:

 

 

Chardonnay de Purcari 2012 Nas cu nuante de lemn bine integrate, vanilie, croissant plus ceva tuse fructate, coapte care se iteau pe ici pe colo. Evolutie pe palatin echilibrata, aciditate foarte buna, asociata unui corp usor cremos in debut. Final usor cald cu toast si patiserie fina. Un Chardonnay la care nu s-a exagerat cu baricul, desi acesta era de calitate. Bun spre Foarte Bun.

 

Alb de Purcari 2012 Asamblaj de Chardonnay cu Pinot Gris si Pinot Blanc. Nas complex, fin, elegant, care imbina competent tuse de lemn (vanilie, unt, marar) cu aspecte condimentate (anason, nucsoara) si fructate (caise, piersici, ceva fruct exotic). Gustativ este serios, asezat, bine inchegat, complex dezvaluind treptat nuante de fructe coapte, dulcege, vanilie, miere. O tusa usor spicy completeaza finalul si introduce un postgust lung si evolutiv. O lucratura deosebita. Foarte Bun spre Excelent.

 

Rose de Purcari 2012 S-a discutat mai sus

 

Rara Neagra 2012 un vin lejer fara baric, de cursa lunga, care curge repede pe gat, ca un Beaujolais Villages. Nas plin de fruct rosu (cirese, visine, ceva capsuni), dulceag, usor vanilat, cu o vinozitate care se pastreaza si in gust. Evolueaza lejer si proaspat pe palatin cu fructul incurajat de o aciditate vioaie si tanini aproape inexistenti pe finalul care parca mai cere un pahar. Bun

 

Rosu de Purcari 2010 Asamblaj de Cabernet Sauvignon, Malbec si Merlot intr-un stil Bordeaux care imbina olfactiv fructele rosii (visine, cirese coapte) si negre (mure, coacaze) cu nuante de cafea, fructe si ierburi uscate, violete si ceva tuse de iod. Gustativ evolueaza cu un fruct bine exprimat, suculent si o structura competent alcatuita din aciditate si taninii rotunzi. Final fructat, usor condimentat care se prelungeste si in postgustul mediu. Bun spre Foarte Bun, mi l-as fi inchipuit o idee mai structurat si ferm.

 

Negru de Purcari 2010 Asamblaj de Cabernet Sauvignon, Saperavi si Rara Neagra. Aici se schimba treaba, vinul e serios, cu un nas incarcat de fruct negru si rosu copt, concentrat, usor gemos cu smochine si curmale asociate cu tente de condiment (piper negru, cafea, cardamom) si ierburi uscate. Gustul este plin, catifelat, dominat de aceeasi concentratie de fruct copt si nuante perfect integrate de baric. Aciditate medie, tanini fermi, dar integrati. Final usor condimentat, postgust lung in nuante dulcege si de paine prajita. Un vin redutabil, serios, structurat, cu personalitate si potential evident de invechire. Foarte Bun spre Excelent

 

Pastoral vin dulce fortifiat denumit si Cahor, cu un nas ciudat de cauciuc ars, iod si magiun de prune afumat. Gust corpolent, plin, cleios, in genul unei melase de fructe cu izuri de iod care imbraca tot palatinul. Postgust lung cu aceleasi gemuri si tuse dulcege si vanilate. Un vin Bun pentru stilul sau; recunosc ca nu ma dau in vant dupa asa ceva, dar sunt convins ca are publicul lui entuziast.

 

Negru de Purcari Vintage 2011 Se vinifica doar in anii favorabili, cam de trei ori pe decada. S-a servit la masa si a fost o alegere excelenta. Fata de fratele lui de linie de mai sus se remarca un plus de prospetime, un fruct mai pur si expresiv plus o aciditate superioara care ii confera o evolutie gustativa demna de un Bordeaux bun, de “clasificare”. Pare un Negru cu reglajele mult mai fine, rezultatul fiind unul  Excelent!

 

Au mai fost doua “tulburele” (must in curs de fermentare, vinuri in faza alfa si omega) unul de Feteasca Alba (exista si ea in plantatii si in curand va iesi pe piata, chiar sunt curios cum va arata) si unul foarte interesant de Saperavi.

 

A urmat apoi masa cu program artistic asigurat atat de lautari cat si de echipele participante la amintitul concurs. Aici m-am simtit dator fata de colegii ucrainieni sa le aduc aminte, alaturi de toata echipa, ca la noi “Canta cucu-n Bucovina”. Ca si completare la ce spunea George pot sa afirm cu tarie ca pentru un neinitiat in tainele gastronomiei si ale vinului, cel mai rau loc de stat la o masa e intre un blogger de food si unul de vin. Vei avea o experienta de neuitat…si vei invata ca ceea ce mananci si ceea ce bei nu e de fapt ce ti se pare tie ca ar fi…:D

 

 

A urmat anuntarea echipelor castigatoare, unde supriza cea mai mare pentru noi a fost ca juriul ne-a plasat strategic la egalitate pe locul trei, noi fiind constienti ca am facut treaba exact cat pentru locul 4 (omitand bineinteles prestatia muzicala a subsemnatului care fost la cote maxime, la propriu si la figurat).

 

Dupa-amiaza s-a incheiat cu un drum de doua ore inapoi la Chisinau si o tentativa de iesire in oras dejucata de cei care nu au exercitiul trezirii la ora 5 si al muncii la camp si care au colapsat brusc prin camere ratand jonctiunea cu trupa in holul hotelului de la orele 20 pentru pasajul de seara prin oras.

 

Asa ca ne-am complacut intr-o bere (Chisinau offcourse) pentru resetarea papilelor si studiul amanuntit alaturi de specialistii in domeniu de la crama Ceptura al noului asamblaj lansat de cei de la Purcari cu aceasta ocazie: Freedom Blend.

Dar despre el si alte aventuri pe plaiuri moldave, intr-un episod viitor…

 

Tags: Alb de Purcari, Bostavan, Crama Ceptura, Negru de Purcari, Purcari, Rara Neagra, Rosu de Purcari, Saperavi

Trackback URI | Comments RSS