Sep 19 2014
Melcul se taraste, Fluturele zboara, Rata ramane rata: Syrah Rose Pays d’Oc 2013 Mega Image
Pe scurt: am promis ca va povestesc de toata trilogia care a urmat ratei (apropos intre timp am inteles ca s-a scumpit, dar tot isi merita banii) asa ca astazi o sa schimbam doua vorbe cu melcul care duce in spate un butoi de rose. Un butoi care pare destul de vechi si hodorogit, iar asta e cumva fatidic pentru ce vom gasi in vinul de fata. Asadar:
Aspect (Culoare): cireasa de mai, pigmentat in stil Rosado spaniol, tente de ceva de capsuna usor trecuta si stearsa
Nas: intens, bombastic, fructat, aromat, cu clasicele note dulci de bombonici skitels, vata pe bat, fragute, capsuni, trandafiri sustinute (de fapt bantuite) in fundal de inerentul iz de acetona, plus ceva note vag reductive, de butoi.
Gust: Atac rotund, corpolenta medie, care apasa papilele, cu tuse “groase”, fructate, dulcege si aromate in debut. Aciditate dura, artificiala, in partea a doua a evolutiei, care devine usor deranjanta pe final plus un alcool cam iesit din corp. Final in note amarui, urmat de un postgust scurt, cald, usor alcolizat, de visinata combinata cu dulceturi de fructe de prin magazin.
Un vin Acceptabil, corect “confectionat” si care isi merita banii care se cer pe el. RPC Bun la 12 lei. Simplu, sincer, adresat maselor, nu se pretinde ceea ce nu este, adica un vin bun sau, mai rau, unul premium.
Ma gandesc nostalgic de cate ori am atacat prietenii mei buni, ficatul si portofelul, cu variante autohtone in acelasi stil, dar la preturi considerabil mai mari, cam de pe la dublu in sus. Pana una-alta Flururele zboara pe deasupra lui, iar Rata il calca in picioare ca si calitate.
P.S. Reflectez acum in fata cu un pahar de vin “imbunatatibil” ca e chiar util si de dorit exercitiul acesta de coborare cateodata din astrele vinurilor premium de pe la noi, in care in mod inerent si fatidic ajungi sa te invarti, spre realitatea adesea crunta a raftului de super(hyper)market. Suna a Luceafarul, nu?
De cand cu blogul s-a tesut asa incet-incet un voal diafan de vinuri bune si foarte bune pe langa mine si e sanatos sa mai fac cate un “reality check”, sa mai scutur capul si sa mai dau ceata la o parte din fata ochilor din cand in cand.
Nu de alta, dar sa nu pierd contactul cu “meandrele concretului” si sa mi se para la un moment dat ca au inceput sa cante brusc privighetori pe imasul pietei autohtone de vin. Ceea ce, asa cum banuiti, nu este cazul…:D
