Aug 06 2014

“Fara etichete, viata e pustiu”: astazi, din nou, Domeniul Coroanei Segarcea

Published by at 8:00 AM under Diverse,Marketing,Opinii

 

Episodul de fata se poate inscrie cu succes din punctul meu de vedere in foiletonul “Balbe de marketing ale producatorilor autohtoni”. Si bineinteles este un pamflet. Din care se pot trage si invataminte eventual.

Despre brandingul cu Casa Regala al celor de la Segarcea am mai scris. O gaselnita destul de gustata la romani de altfel care probabil le-a adus multe vanzari si notorietate. De scris am mai scris si de brandingul pentru gama superioara si despre lipsa unei game intermediare ca pret si concept intre cea clasica si Minima Moralia (High). Acolo era o prapastie de pret pe care cei de la Segracea am inteles ca s-au decis in sfarsit sa o acopere. Cu succes? Nu prea cred. “A bridge too far” as spune…

 

Introducing: Vardo!

 

vardo-patima-seriiConceptul scornit de (“pentru” cel mai probabil) cei de la Segarcea arata cam asa: se ia una bucata denumire de caruta tiganeascade pe la englezi, se executa niste floricele gen fuste de pirande pe etichete, se aleg ceva soiuri exotice internationale (cu o exceptie), se lipesc niste denumiri siropoase plus un comunicat de PR abracadabrant si tantan: iata noua gama de mijloc.

 

Una peste alta executia nu este chiar slaba, conceptul este comestibil si putea apartine oricarui producator mai indraznet de pe la noi. Mai putin celor de la Segarcea. De ce spun asta? Pentru ca ei deja sunt legati de Casa Regala si monarhie in mintea publicului snob de pe la noi si nu e „kosher” (sic!) sa asociezi Casa Regala a Romaniei cu etnia cea mai renumita a Romaniei. Din punctul meu de vedere, repet. Cele doua concepte si notiuni se bat cap in cap in capul publicului roman.

 

Pai ia sa ne uitam cu atentie la minunea de produs din fata noastra. Avem asa: sus pe sticla scrie Domeniul Coroanei Segarcea si jos pac Vardo, caruta tiganeasca. Pai stai putin, pana la urma Domeniul este al carei Coroane? Ca asa exista vrei 3-4 curti regale cu specific in toate colturile Romaniei. Domeniul Coroanei Sibiu, Costesti, Grajduri, Sintesti, Strehaia, etc…

 

Si apoi sub aceeasi sigla a Domeniului Coroanei, pe spate,  avem texte de genul:

 

Patima Serii se naste din focul de seara la care se incalzesc si canta tiganii. Focul le aprinde pasiunea. Le lumineaza dansul. Le incalzeste pielea. Patima Serii pastreaza vie traditia si aprinde în suflet dragostea de viata.”

 

Mie unul „creatia” de mai sus nu imi inspira nimic legat de Casa Regala, Regele Mihai, Principesa Magareta sau colindatorii de la castelul  Savarsin ….

  

Una peste alta poate fi o lovitura de marketing superba. Cine s-a gandit la conceptul respectiv, fie este un geniu fie ….fie.

 

De ce zic geniu? (mai degraba as trebui sa zic „jeniu”). Pentru ca aduce la aceeasi masa celor doua case regale (bine a Romaniei e una, de partea cealalta trebuie sa facem un recensamant) intr-o actiune simbolica de reconciliere la nivelul monarhiilor autohtone fie numai si pe o sticla de vin. Ce imagine si idee nobila! Probabil o sa asistam la cumetrii si mai ales la botezuri si nasiri din partea unora. Plus probabil imprumuturi cu camata, toate bineinteles discutate la un pahar de Vardo, in caruta .

  picture

 

Si daca e sa ma gandesc din punct de vedere al marketingului, conceptul de mai sus rezolva printr-o singura manevra dibace, dintr-o lovitura, toti cei 4 P ai mixului de marketing (pret, produs, promovare, plasament) intr-un mod magistral.

  

La nivel de distributie (plasament) vor avea un sistem MLM si de vanzari directe bine pus la punct in care agentii comerciali ai etniei vor primi in portofoliu pe langa traditionalele cuverturi colorate, oale, cratiti sau seturi de cutite „nemtesti Solingen” si cateva sticle de Vardo, de plasat la gagii. In plus pe planul distributiei la extern nu mai e nevoie sa te ocupi de sondarea pietei, relatiile cu importatorii, logistica de transport, desfacerea in magazine specializate, participari la targuri etc. Totul este asigurat gratis de microbuzele si autocarele care duc conationalii la “munca” in afara. Iar la fata locului produsul se va raspandi cu viteza fulgerului in piata, pana la ultima sectie de politie din Norvegia sau Irlanda. Costuri cu forta de vanzare? Nule, se autofinanteaza la fata locului. Genial!

 

Promovarea se va face si ea direct pe strada, de la om la om sau in HORECA prin carciumi si restaurante. Alaturi de oferta florareselor cu trandafiri la ceas de seara vom auzi si “ia si tu conasule o sticla de Vardo Patima Serii la printesa ta, sa moara mama ca ce ochisori frumosi are”. Practic nu mai ai nevoie de somelier, chelner sa le dai bani pe doape sau alte discounturi si remize. Totul e direct la consumatorul final. Iarasi genial!

 

Apoi partea de pret: negocierea la client este lasata pe mana unor profesionisti cu experienta in arta fina a tanguielilor de rigoare, pe langa care si cel mai carpanos carciumar de pe centura Costestiului pare scolit la Oxford. „Hai boierule mai ia un bax de Puterea Vointei, trai-ti-ar copilasii, ca nu saracesti”…

 

Si apoi ce frumos suna denumirile si textele de pe contraetichete. Ce inspiratie divina…

Puterea Vointei! Eh???Cand dai sa intri in casa pagubitului sau astepti liberarea la Poarta Alba chestia asta este foarte importanta. Sa ai vointa puternica. Si un vin bun sa iti tina companie.

Textul de PR zice asa: “Puterea Vointei isi are radacinile în pamantul roditor spre care tiganii pasesc toata viata. Pe care danseaza. Pe care dorm. Pe care calatoresc. Puterea Vointei are ardoarea unei povesti frumoase care dainuie vesnic

Oh da…cu siguranta…pamantul ala roditor pe care il cultiva romanii si de pe care nu mai apuca sa stranga nimic. Ia sa lase cei de la Segarcea „fo’ doua saptamani asea” la toamna via nesupravegheata, sa se faca ca se uita in alta parte, sa vada ce dansuri, calatorii si povesti frumoase o sa aiba de povestit.

 

Si apoi avem: Adierea Vântului mangaie chipurile tiganilor mereu cu fruntea sus, niciodata cu privirea inapoi. Vantul e aerul curat pe care-l respira. E mirosul libertatii.  Adierea Vantului te dezmiarda si te face sa te simti liber”. Da…da…mirosul libertatii…aerul curat. Chiar ca nu te uiti inapoi dupa el, ii dai inainte pe viteza maxima si cu mana la nas. Oricum daca simtim ceva miros de rom prin vinuri stim clar de unde vine. De la caruta…

 

Una peste alta, denumirile sunt pur si simplu genial de creative. Parca si vad review-urile apologetice ale unor „confrati”: “Astazi o sa va povestesc despre “Vardo Adierea Vantului, Patima Serii, Picatura Vietii.” Eh lasa, mai bine nu, treci peste…:D

 

Oricum eu astept si restul vinurilor din gama: Licarirea Argintului(viu), Dansul Lovelelor, Paranghelia Turbo, Sistemul fara Numar, Geambasul Cailor, Fierul Colectabil, Cazanul Viselor, Ursul Dansator, Lingura Fermecata, Salba de Cocosei, Dedicatia Destinului, etc…etc…

 

Plus ca nici chestia despre caruta cu iz britanic gen Vardo nu merge la public. La noi „aicisea” prin Oltenia/Muntenia eu nu am vazut carute de astea de fitze. S-a trecut direct la ML-uri si X5-uri. Hai cate un X6 pe alocuri. Care etnic e mai scapat si mai umbla cu caruta foloseste varianta autohtona a Vardo, mai putin imbunatatita, dar rezistenta la drumurile autohtone, cunoscuta in popor si sub denumirea de „caruta cu coviltir”. Sau clasica caruta “decapotata” pentru a incapea mai multe PET-uri, omniprezenta in peisajul urban autohton.

 caruta

 

Pe scurt, avem in fata „o nebunie” de branding din categoria: etichete noi…etichete noi…etichete noi avem…

Traiasca multicuturalismul, toleranta si reconcilierea intre popoare. Acum serios: e “politically corect” sa scrii tigani pe etichetele de vin? Stiam ca se numesc romi…

  

P.S.: Repet, textul de mai sus este un pamflet si nu exclud posibilitatea (ca si in alte dati dealtfel) ca eu sa nu fiu in stare sa pricep subtilitatile conceptului. E posibil ca Vardo sa se refere de fapt la oraselul din Norvegia cu acelasi nume si sa transmita un mesaj subliminal de genul „Ati pus-o manca-ti-as, aveti nume de caruta tiganeasca, o sa va expulzeze pe toti!”

Cred ca acolo vinul de fata ar avea un succes fulminant. Pacat ca oraselul nu are decat vreo 2000 de locutori…restul de vin va trebui totusi vandut in Romania. Sau in UE? Priceless…:D

 

19 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply