Jul 23 2014
Desi e in Provence, Bandol nu e Provence: Chateau de Pibarnon Rose 2013
Cu siguranta aceasta este saptamana rose-urilor pe blog. A celor frantuzesti in general si a celor de Provence in special.
Iar astazi o sa descoperim ca Provence nu inseamna doar prospetime, lejeritate si abordabilitate la capitolul rose. Exista o mica apelatiune in Var care se numeste Bandol, care acopera aproximativ 1500 hectare si care face nota discordanta in materie de rose-uri fata de stilul direct si proaspat care a consacrat Provence-ul. Nota discordanta in cazul de fata nu e o chestiune negativa, dimpotriva.
Motivul diferentei respective tine in principal de faptul ca in Bandol soiul Mourvedre este rege, iar regiunea este renumita pentru exemplarele rosii pe care le produce, considerate de referinta pentru potentialul soiului respectiv. Rose-urile stau aici partial in umbra rosiilor, mustul de Mourvedre pentru ele fiind obtinut din cuvele de vin rosu prin saignee.
In cazul rose-urilor, de cativa ani, regulile AOC-ului cer ca ca minim 20% din acestea sa contina Mourvedre (din 2011 pana in 2014 inclusiv exista o derogare pentru minim 10%), alaturi de Cinsault si Grenache plus alte soiuri accesorii. De obicei insa rose-urile contin destul de mult Mourvedere, provenit in principal prin saignee din vinificarea vinului rosu.
Cel de fata apartine unui producator renumit din Bandol, Chateau de Pibarnon si contine 65% Mourvedre si 35% Cinsault. Primul provenit prin metoda saignee de la vinul rosu (clasic), al doilea prin presarea directa a strugurilor. Asamblate ca musturi si apoi fermentate impreuna. Vinul e cumva o surpriza pentru iubitorii rose-urilor clasice de Provence…asadar:
Aspect (Culoare): nuante de foaia de ceapa spre cupru, cu tonalitati de cireasa de mai, destul de inchise.
Nas: Complex, evolutiv, imbinand atat tuse fructate de capsuni zdrobite, zmeura, agrise, corcoduse, coacaze coapte, pepene rosu cat si tente citric-picante de coaja de lamaie si condiment din categoria anasonului, cimbrului uscat si piperului alb.
Gust: Plin, corpolent, prezent, consistent (chiar cremos pe palatin) cu o structura si concentrare demna de vinuri albe sau rosii de top, sustinuta de o coloana de aciditate ferma si care iese in evidenta. Gustativ evolueaza in note dulcege de fruct rosu copt spre tuse „savory” si usor rustice de ierburi provensale. Aciditatea prezenta, citrica, de limeta, contrabalanseaza perfect corpul plin si fructat imprimand o senzatie taioasa si directa. Final crocant, proaspat, racoritor in abordari minerale si condimentate, urmat de un postgust mediu, evolutiv, in care fructul rosu dulce revine in prima parte pentru a lasa apoi loc tuselor gurmande.
Un vin Excelent, superb echilibrat, complex, evolutiv, serios, versatil, cu atitudine si personalitate care nu joaca nici o clipa cartea sagalnica si ludica a majoritatii rose-urilor din Provence. Este peste multe vinuri rosii de la noi in termen de complexitate si structura, iar potentialul de evolutie este de necontestatat.
Un rose de gastronomie. Dar nu in sensul pe care il folosim pe la noi pentru a marca rose-urile mai grele, alcolizate si plate care au nevoie de ceva mancare pentru a fi baubile. Nu, este un adevarat rose de gastronomie, capabil sa puna in valoare o diversitate de preparate. Si cand spun gastronomie ma gandesc la sensul pe care francezii il atribuie cuvantului, nu la mititei, piept de pui sau ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti si alte elucubratii autohtone care se inscriu mai degraba la categoria „potol”
Pe scurt, din experienta de mai sus (da a fost o experienta in sine) am aflat o chestiune pe care o intuiam deja, de care auzisem, dar de care vroiam sa ma conving personal. Bandol nu e Provence in materie de rose. A fost insa nevoie sa beau exemplare de top ca sa imi dau seama de diferente si sa imi fac o idee despre diferitele stiluri si abordari la nivel de regiune si producatori.
Pentru ca la nivel “de linie”, la vinuri cu preturi de 5-6 €, diferentele in general se estompeaza si se topesc in stilul comercial, abordabil si fara pretentii destinat consumatorului mainstream. Este deci nevoie de un mic efort ca sa bei vinurile care reflecta cu adevarat o zona si stilul acesteia. Efort care se materializeaza practic in schimbarea filozofiei de achizitie a vinurilor dinspre cantitate spre calitate, in limitele aceluiasi buget. Chestie pe care consumatorul roman ar fi ideal sa o deprinda cat mai repede daca vrem piata de vin normala…
Din fericire in cazul rose-urilor, desi nu au fost foarte ieftine, efortul financiar nu a fost foarte mare. Cel de mai sus a costat 20 € la Vinatis, RPC Bun pentru ce ofera. Cred ca in cativa ani lucrurile se vor schimba si preturilor rose-urilor de Provence competente vor urca. Mai ales daca le vin chinezilor idei roz peste noapte….
In concluzie, astazi am aflat asa:
- Ca Bandol nu e Provence, cel putin la stil de rose…
- Ca rose-urile pot fi si vinuri serioase…chiar si cele proaspete, din 2013
- Ca exista rose-uri cu evident potential de invechire (asta o stiam deja de aici)
- Ca as vrea sa vad vinul de mai sus peste vreo 5-6 ani.
P.S. Am pastrat la urma rose-ul de la Domaine Tempier…:D
