Astazi avem o premiera (cred) pe blog: nu o sa fac un o trecere in revista a unor vinuri, ci o recenzie a unei carti despre domeniul viti-vinicol pe care am achizitionat-o cu ceva timp in urma si am citit-o cu mare placere si interes. Volumul despre care o sa va vorbesc se numeste  “Wine Myths and Reality” si a fost scrisa de un MW (Master of Wine): Benjamin Lewin.

In primul rand sa va expun pe scurt parerea mea despre MW:

Sunt destul de putini, o casta destul de elitista si in care se patrunde foarte greu, dupa ani de studiu si practica. Cu totul sunt vreo cateva sute si sunt priviti ca un fel de Cavaleri Jedi ai lumii vinului. Casa lor e Institutul si unde merg ei se face brusc lumina, se aude o muzica angelica in fundal si forta intunecata (adica vinul prost) bate in retragere. Cel putin asta este teoria si cam asa sunt priviti si pe la noi.

Acum, eu sunt o fire mai suspicioasa si in general un caracter meschin, chinuit de angoase si dileme (glumesc offcourse). De fapt sunt doar un pic mai rational,  sceptic si inchizitor decat majoritatea publicului cu privire la faptele care imi sunt servite de catre media. Ca blogger de vin am fost si sunt expus in mod constant la tone de aberatii si bullshit din partea industriei, fapt care m-a calit si m-a pervertit cumva, transformandu-ma intr-un detectiv involuntar.

Sa revenim. Din ce am observat eu si prin rationament logic personal am ajuns sa impart MW in trei categorii (deocamdata):

1. partea cea mai consistenta sunt “mercenarii”, adica cei pe care ii inchiriezi cu ora (de fapt cu masterclass-ul) pe la evenimente, concursuri si proiecte de lansare si promovare internationala. Te ajuta sa imprumuti din imaginea lor de profesionalism si integritate si sa o transferi evenimentului tau. Dar te costa… Pana la urma e si normal; dupa ce respectivul investeste o groaza de timp si bani pentru a deveni MW, doar nu o sa iti pui diploma in cui si o sa revii la viata de zi cu zi. Teoretic daca erai asa pasionat de subiectul vin, era de ajuns sa iti faci un blog si sa folosesti zecile de mii euro necesare sa ajungi MW pentru a cumpara vinuri. Practic ma gandesc ca din postura aceasta de autodidact cu buget generos castigi mai multa experienta la capitolul vin decat un MW care in mod invariabil si necesar are o pregatire stricta si focusata pe anumite teme/vinuri definite itnr-o curricula bine stabilita..:D
2.  sunt cei care desi au certificarea respectiva nu fac o meserie in sine sau un titlul de onoare din asta. Sunt destul de putini, in general retrasi si se rezuma la activitati publicistice si de perfectionare personala continua. Adica o fac doar din pasiune.
3.  sunt cei care au cazut in “partea intunecata a fortei” si isi folosesc certificarea si titlul pentru un banut in plus. Adesea recurgand la practici vecine cu codul penal. Ca exemplu putem lua cazul Pancho Campo din Spania. Si probabil ca mai sunt si altii, dar de el s-a aflat pentru ca urma ducea direct la Parker (prin Jay Miller) si pe cale de consecinta subiectul a facut rating. Genul acesta de incident arata ca nici o calificare nu suplineste doza de comportament etic necesara in orice domeniu.

Pe scurt, abordarea mea fata de MW, in afara de respectul pentru experienta si bagajul de cunostinte necesar pentru a atinge acest nivel, se rezuma la adaptarea unui vechi proverb romanesc. Adica un fel de:   “Sa faci ce spune un MW si nu ce face un MW” Si orice MW sustine in permanenta necesitatea documentarii, informarii, experimentarii pentru orice pasionat de vin.

Asa ca am purces si eu in consecinta la documentare si am achizitionat (printre altele si) cartea de fata. Scrisa de un MW, Benjamin Lewin. Omul este de formatie biolog molecular cu doctorat la Cambridge si este fondatorul celebrei reviste stiintifice Cell in 1974. Celebra zic in lumea stiintifica, probabil ca cei din industria vinului nu au auzit prea multe despre ea, dar la ora actuala rivalizeaza cu  renumitele reviste (la noi din cauze de plagiat de prim ministru, in afara pe motive de reputatie stiintifica, factori de impact si indici de relevanta) Nature sau Science.

Intre timp omul a devenit pasionat de subiectul vin si s-a gandit sa obtina si certificarea MW, lucru care s-a intamplat in 2008. De atunci nu s-a apucat de show-uri si masterclass-uri. In schimb, are un blog simplu si fara bannere (ca sa vezi) foarte profesional, documentat si interesant de citit.  Colaboreaza la capitolul scris cu the World of Fine Wine si TONG (in opinia mea cele mai bune reviste din domeniu la ora actuala pe care vi le recomand calduros). Ahh si cu celebra (si mult mai comerciala) Decanter.

In plus, a scris 4 carti considerate de referinta de catre colegii sai MW:

• What Price Bordeaux (2009),
• Wine Myths and Reality (2010),
• In Search of Pinot Noir (2011) si
• Clare & Cabs, The story of Cabernet Sauvignon (2013).

Cartile sunt aparute la Vendange Press (cred ca este editura proprie) si le puteti achizitiona si de pe Amazon unde puteti vedea si cateva pagini de preview (look inside) ca sa va dati seama de stil. Din motive financiare eu m-am limitat la “Wine Myths an Reality”, aparuta in 2010 pe care am platit aprox. 150 de lei cu transport cu tot. Cine are de gand sa imi faca vreun cadou presupun ca stie ce are de facut..:D

Dar sa revenim si sa va povestesc despre carte, dupa ce am trecut deja de vreo doua ori prin ea:

• In primul rand ea urmareste destul de fidel cerintele examenului de MW si autorul chiar a recunoscut la un moment dat ca este un fel de sinteza a informatiilor cerute de examenul respectiv.
• Impartirea pe capitole incepe cu trecerea in revista a practicilor viti-vinicole actuale si a realitatilor din piata internationala a vinului. Se incepe de la struguri unde se discuta intr-un intreg subcapitol notiunea de terroir si apoi se trece la practicile de vinificatie, pentru a se ajunge apoi la abordari privind comertul international cu vinuri sau scandalurile si fraudele din ultimii ani.
• Abodarea zonelor viticole incepe cumva ciudat cu Lumea Noua si se incheie cu vinurile dulci, de desert care au un capitol dedicat, trecandu-se bineinteles prin Lumea Veche. Fiecare mare tara producatoare de vin are cate un capitol dedicat (in afara de Franta care are doua), iar abordarea este cumva integralista cu elemente de istorie si actualitate.
• Ilustrarea grafica este concisa, aproape de articol stiintific, foarte interesante fiind hartile preluate din Google Maps si suprapuse cu zonele viticole specifice fiecarei regiuni.
• Nu este genul de carte destinata “marelui public” fiind mai degraba una pentru “initiati”. Nu are aura aceea de povestire romantico-personala pe care o are „A life uncorked” a lui Hugh Johnson (pe care apropo o ador si despre care o sa va vorbesc in curand). Informatiile sunt precise, tehnice, cu trimiteri adesea la articole stiintifice fiind necesare ceva cunostinte despre vin in prealabil pentru a beneficia pe deplin de informatiile prezentate si a te bucura pe deplin de continut. Nu este insa o carte tehnica, fiind “comestibila” si celor neobisnuiti cu chimia sau oenologia chimica, cum vreti sa ii ziceti.
• Este o carte „rece” fara abordari partinitoare pe cat posibil, care pastreaza filozofia titlului cu trimiteri la miturile si realitatile din industrie. Interesant este ca m-am intors la ea dupa ce am facut cursul WSET si am privit-o cu alti ochi, desi o citisem o data. Cantitatea de informatie compactata in ea este impresionanta permitand descoperirea de noi unghiuri si abordari pe masura ce optica si cunostintele cititorului in domeniul vinului se schimba si evolueaza.

Pe scurt, este o carte care se citeste cu creionul in mana, plina de informatie concentrata la maxim in cele 600 si ceva de pagini. O recomand tuturor care vor sa aiba o abordare pe cat posibil de integralista si obiectiva asupra lumii vinului la ora actuala. Eu fiind obisnuit cu textele, abordarile si structura articolelor stiintifice am citit-o cu placere, unora s-ar putea sa li se para greoaie.
Seamana cumva cu un vin plin de fruct copt, bine asezat pe o structura teapana de tanini (in cazul de fata de pregatire profesionala si background stiintific si de cercetare solid) care savureaza incet si in doze mici, calculate.

Eu recunosc ca am cam facut exces, nefiind in stare sa o las din mana pana la ultima picatura… adica rand…

Tags: Benjamin Lewin, Carte vin, Master of Wine, MW, Wine Myth and Reality

Trackback URI | Comments RSS