Jun 25 2014
Asa arata un Pinot Noir veritabil: Domaine Jacques Prieur Santenots Premier Cru 2010
Cred ca deja este arhicunoscuta pasiunea mea pentru Pinot Noir si privind retrospectiv probabil am trecut destul de repede prin faza vinurilor grele, gemoase, lipsite de eleganta si subtilitate, in marea lor majoritate create pentru a puncta decisiv in optiunile diversilor critici, topuri sau reviste de gen. Sau pur si simplu comerciale, pentru a placea la public…
Intotdeauna am preferat subtilitatea, puritatea si eleganta in locul opulentei ostentative, a concentrarii inutile si a machiajului excesiv. Si nu vorbesc doar de vinuri.
Daca ar fi sa ne rezumam la capitolul vin, cel despre care o sa va vorbesc astazi ilustreaza perfect unul dintre genurile de vin cu care rezonez cel mai bine. Si cumva justifica agresivitatea pe care o am vizavi de exemplarele mai putin reusite de pe la noi din piata. Despre sacrilegiul innobilarii cu Merlot nu mai aduc aminte pentru ca face parte din categoria “noaptea mintii” din punct de vedere oenologic.
Asadar avem de a face cu un Premier Cru din Volnay, Santenots mai exact. Zona este recunoscuta ca face unele dintre cele mai elegante, delicate si feminine vinuri din Burgundia, in antiteza cumva cu vecina de la nord, Pommard, renumita pentru Pinot-urile mai grele, concentrate si taninoase. De ce o distanta de cate sute de metri face o asa diferenta intre vinuri obtinute din acelasi soi este in parte un mister. Care se mentine de sute de ani si care tine de o galaxie de variabile care pot influenta un soi atat de pretentios cum este Pinot Noir-ul. Despre producator aveti un film edificator aici. Va spun doar ca sunt printre putinii (daca nu singurii) din Burgundia care au vii in proprietate in noua Grand Cru-uri si 14 Premier Cru-uri.
In general cine face Pinot bun, face doar Pinot Noir, iar in lumea vinului este considerat cumva soiul fanaticilor si nebunilor, al celor care isi dedica intreaga existenta pentru a atinge macar o data perfectiunea: adica un Pinot Noir reusit.
De aceea, din respect pentru soi si pentru cei care se chinuie sa faca cu adevarat Pinot Noir, consider ca este cumva de datoria mea sa apar prestigiul acestuia si sa semnalez ori de cate ori vreun vin etichetat Pinot Noir nu are nici o legatura cu ce ar trebui sa fie un adevarat Pinot Noir. Si pe la noi sunt destule Slava Domnului….Bine, nu numai pe la noi, acum sa fim corecti. Sa faci Pinot Noir in adevaratul sens al cuvantului este greu in general, indiferent unde te-ai afla.
In fine, considerati acest demersul al meu o forma de a-mi exprima respectul pentru soi si pentru cei care trudesc in numele lui. Sau considerati-o un sentiment de dreptate si corectitudine prost intelese in lumea vinului de astazi, adesea mult prea comerciala. Indiferent cum il (ma) considerati, voi continua sa o fac in continuare…Asadar:
Aspect (Culoare): Rosu deschis, impresii de cireasa de mai, bine coapta, tanar, semitransparent.
Nas: o puritate de fruct rosu socanta cu capsuni, zmeura, fragi in declinari coapte si usor dulcege, dar in acelasi timp fine si diafane. Nici un fruct nu este usor identificabil, totul se inlantuie intr-un amalgam care inspira un tablou cu tufe de capsuni, coacaze rosii si rugi de zmeura asezate la marginea unei paduri care trimite din racoarea umbrei senzatii de frunze uscate si ierburi provensale. Note usor condimentate de baric excelent integrate, facand parca parte din corpul vinului si adieri de cirese amare creaza un sentiment de dependenta olfactiva fata de licoarea din pahar.
Gust: Atac proaspat si vioi insotit de senzatii de fruct de o puritatate si expresivitate surprinzatoare invaluie palatinul de la prima atingere. Aciditate bine definita, fara a iesi in evidenta si o vinozitate de invidiat care nu se bazeaza atat pe suculenta si concentrarea fructului, cat pe prospetimea lui. Evolutie de un echilibru ireal cu componente greu de identificat separat. Buna concentrare si tanini rotunzi, dar bine definiti in final, care strang usor gingiile imprimand un sentiment de structura si seriozitate unei constructii altminteri diafana si suava. Postgust lung, care pastreaza prospetimea evolutiei si parca o amplifica in alternanta cu tuse usor picante si de ierburi uscate.
Un vin Excelent, care asa cum spuneam mai sus justifica si argumenteaza cum nu se poate mai bine si cum cuvintele nu o pot face pasiunea mea (si nu numai a mea) pentru acest soi. A costat in jur de 70 €, RPC Acceptabil. De altfel discutia despre RPC la Pinot Noir este destul de complicata, vinurile evoluand intr-o clasa de RPC proprie, cunoscuta fiind expresia “Nu gasesti Pinot Noir bun sub 20 €”. De cele de Burgundia nu mai vorbesc…pentru preturile de acolo cel de sus are un RPC Bun.
In concluzie cam asa arata un Pinot Noir veritabil. Binetinteles nu sunt absurd sa compar variantele autohtone cu cel de sus si sa aplic standardele de Burgundy Premier Cru la noi. Nu avem potential si know-how sa facem asa ceva. Si nici nu cred ca vom avea vreodata. Si nici nu cred ca asta este scpul. Desi se pare ca suntem renumiti pentru Pinot Noir pe tot mapamondul (sic!). Ca doar asta cere WSET din Romania pentru degustarile de la cursul lor de “Diploma”. Asta da paradox.
Dar macar cateva variante cu tipicitate si bine facute avem. Bine, le numar pe degetele de la o mana in marea de experimente nereusite care se numesc comercial Pinot Noir la noi.
Asa ca domnilor, va rog in numele soiului (retoric bineinteles): atunci cand nu va iese Pinot Noir-ul (si in general pe la noi iese mai greu sa fim realisti) va rog sa il ascundeti printr-un cupaj pe undeva. Oricum nu va dauna cupajului, va fi de umplutura… daca ii puneti Merlot sau Cabernet Sauvignon nici nu se va vedea.
Ideal ar fi sa nu il mai imbuteliati si etichetati Pinot Noir. Mai ales “innobilat” cu alte soiuri. Va parea inevitabil:
