Dupa modelul lansat de vecinii de la Stirbey si conform caruia 1 Mai este ziua portilor deschise la crama, cei de la Avincis organizeaza de cativa ani un eveniment similar in a doua zi de Rusalii.

Manifestarile de genul acesta, desi unora dintre patronii de la noi li s-ar parea inutile si consumatoare de resurse si nervi, au totusi un scop si un rol bine definit si benefic in lumea civilizata a vinului. Mai ales in cazul unei crame tinere (cum sunt majoritatea de la noi) care isi cauta locul intr-o piata a vinului din ce in ce mai competitiva.

In primul rand este o ocazie excelenta ca publicul care pe parcursul anului a participat la degustarile organizate in diverse locatii si cu diverse ocazii sa viziteze crama si sa cunoasca mai bine unde si cum se produc vinurile pe care le-a savurat.

Apoi este posibilitatea clasicului dialog cu oenologul (adeseori probabil exasperat de intrebari de genul „Ceva dulce-demidulce nu aveti?” Puneti d-soara o lingura de zahar in pahar, ce naiba… Sau „Ce parere aveti despre terroir?” sau „Eu nu beau vin, ce imi recomandati sa incerc ca sa imi placa?”) care mangaie orgoliul vizitatorilor si le da ceva de povestit prietenilor “necunoscatori” de acasa.

In plus nu trebuie neglijata nici oportunitatea realizarii unor vanzari la crama, volumele inregristrate cu aceste ocazii nefiind deloc neglijabile.

Apoi in cazul in care crama a investit si in activitatea de oenoturism este o oportunitate excelenta de a se prezenta potentialilor clienti. Iar cei de la Avincis au ce prezenta, crama lor fiind dupa parerea mea una din cele mai notabile realizari arhitecturale din Europa de Est. De pe la noi e cea mai impresionanta din cate am vazut eu, un punct forte care ii poate ajuta cu vanzarile si pozitionarea.

Acestea fiind spuse, cred ca organizarea de evenimente de gen ar fi benefica si altora; vinul nu se vinde singur (cel putin la preturile practicate pe piata de la noi) si cu siguranta are nevoie de o imagine si o poveste care trebuie create si intretinute.

Programul de lunea trecuta a fost destul de plin, continand pe langa traditionalul bufet (ca intotdeauna in Romania prilej de imbulzeala indiferent de statut si dimensiunea portofelului) plus vizita pe domeniu si doua concerte, unul de rock de la nou infiintata Alex Porro Band cat si unul de muzica clasica de la cvartetul SoNoRo Conac.

Dar cum eu sunt blogger de vin si nu critic de muzica o sa imi cu parerea doar despre partiturile si piesele oenologice pe care le-am incercat:

In primul rand a fost lansarea oficiala a gamei entry-level de la Avincis: Domnul de Roua, accesorizata fericit cu o poveste locala. Aici ar fi de apreciat corectitudinea vinurilor mai ales la pretul propus (in jur de 20 de lei) adaptat realitatilor economice autohtone. Albul este echilibrat, fructat si citric, cu suficienta aciditate, iar bine racit poate juca rolul unui vin lejer, de vara, de terasa. Rosul are fruct, este tanar, in stilul unui Nouveau mai verde si rustic, fiind iar o propunere interesanta la pretul respectiv.

Apoi am avut ocazia sa trec prin oferta actuala a celor de la Avincis, astfel:

Clasica de acum in zona Cramposie 2012 se prezinta echilibrata, rotunda, suculenta, cu impresii florale si de fruct copt si tuse intrigante, drojdioase, onctuoase  si de patiserie. Palatinul dezvaluie un vin asezat, cu o acidtate medie, in note citrice, usor mineral tonice pe final asociate cu o corpolenta interesanta. Bun

Sauvignon Blanc Cuvee Petit 2012 intr-un stil retinut, mineral si sobru, care mie imi place. Aciditate buna, note citric-verzi si un echilibru elegant completeaza tabloul unui vin reusit din punctul meu de vedere. Bun spre Foarte Bun

Sauvignon Blanc cu Muscat Ottonel 2013 un vin interesant mai ales prin antiteza dintre nasul in senzatii dulci, expresive, specifice Muscatului si palatinul acid, verde, citric si crocant aferent Sauvigon Blanc-ului. Bun

Cuvee Amelie 2013 de data aceasta demisec, fata de demidulcele anterior. Nas expresiv, combinatia de Tamaioasa Romaneasca cu Muscat Ottonel aduce eleganta unui Muscat clasic. Aciditate prezenta, taioasa in partea a doua a evolutiei, face zaharul rezidual insesizabil si imprima prospetime. Pentru cei care stiau varianta anterioara cea de fata mi s-a parut in total alta filozofie. Bun

Feteasca Regala cu Pinot Gris 2012, este vinul care a cucerit inca de la lansare piata de la noi, rotund, prezent, condimentat, picant intr-un stil sobru si asezat gen Alsace. Foarte Bun

Rose-ul 2013 este proaspat, echilibrat, cu un nas frantuzesc si in gust cu o corpolenta fructata, usor dulceaga si acidtate tinuta in frau care va placea publicului de la noi. Se vede ca e facut de un francez… Bun

Merlot 2011: Cu fruct expresiv, bine exprimat, impresii de baric, rotund, usor cremos si cu tanini tineri si fermi, usor verzi, pe final. Bun, ii mai trebuie ceva timp deoparte sa se astampere si cred ca va evolua interesant.

Pinot Noir 2011 chiar arata a Pinot si este unul dintre cele mai bune exemplare de la noi. Savoire-faire lui Gislain se vede si vinul a iesit cum trebuie. Fructe rosii cu usoare tente de lichior, note de “forest floor”, ierburi uscate, baric judicios aplicat; este (ma repet?) unul dintre cele mai reusite PN-uri de la noi. Foarte Bun, mai ales comparativ cu ce avem in piata autohtona.

Cabernet Sauvigon 2012 un vin tanar, impetuos, neastamparat, care exprima bine vivacitatea soiului. Plin de fruct negru, aciditate si tanini usor verzi pe final vinul cere o asociere culinara. Bun

Cabernet Sauvignon Cuvee Andrei 2011: un vin pe care l-am mai incercat, intr-un stil concentrat, chiar extractiv fata de alte exemplare din zona, echilibrat, proaspat, etaland entuziast note de baric care apoi se estompeaza in spatele fructului negru copt o data cu aerarea. Plin, prezent pe palatin, cu aciditate si tanini dozate suficient pentru a-i conferi ideea de fermitate specifica soiului, dar nu cat a-l face rigid si aspru. Foarte Bun

Unul e ste Pinot Noir-ul si Unul este Cuvee Andrei..nu e greu de intuit care e care…

Cam acesta ar fi impresiile mele de la intalnirea cu vinurile si oamenii de la Avincis.

Concluzia este cumva similara celei de anul trecut: incet-incet cei de aici se obisnuiesc cu provocarile si bucuriile asociate statului de producator de vin. Iar acest lucru se vede atat in vinuri, care isi construiesc treptat, ca intr-un puzzle, personalitatea si tiparul de exprimare, cat si in  pasiunea celor care il ingrijesc si sunt alaturi de el.

Tags: Avincis, Cuvee Amelie, Cuvee Andrei, Dobrusa, Domnul de Roua

Trackback URI | Comments RSS