Martea trecuta, la invitatia somelierului Avram Laurentiu Achim am participat la un masterclass de vinuri grecesti organizat de importatorul acestora in Romania, Greka Terra la restaurantul Tasting Room din Bucuresti.  Evenimentul a beneficiat de prezenta  ambasadorului Greciei la Bucuresti, iar din partea Romaniei a celebrului trio (triade?) de somelieri autohtoni: Achim (co-organizator), Nedelea si Timofti (Sr. sau Jr. cum doriti), a lui Catalin Paduraru plus oameni din domeniul vinului: comercianti, importatori, etc

 

Ca pasionat de vin, tin sa precizez inca de la inceput ca resimt lipsa unor evenimente de acest gen in peisajul autohton. Cred ca e timpul sa trecem peste clasica degustare cu drojdeala si PR ieftin cu superlative de genul „cel mai”, „cea mai” care se practica pe la noi si sa incercam sa organizam, macar pentru cei care vor, mai multe evenimente de acest gen in care vinurile vin (sic!) insotite si de explicatii pertinente din partea unora care stiu despre ce vorbesc, care mai fac si vinuri si nu se ocupa doar de comunicare.

 

Probabil ca target-ul vizat nu este foarte mare, dar ar fi un pas necesar si de dorit in directia maturizarii pietei autohtone si incurajarii formarii unui segment de adevarati pasionati de vin. In plus ridicam nivelul celor care chiar vor sa invete despre vin…

 

Eu unul incerc sa nu pierd astfel de evenimente atunci cand se organizeaza tocmai pentru ca sunt rare si imi ofera prilejul sa cunosc si sa invat din experienta altora. In cazul de fata vorbim de Grecia, despre a carei traditie in materie de vin nu cred ca este cazul sa mai vorbesc tinand cont ca tot bazinul mediteranean a fost „civilizat” din punct de vedere viticol de catre colonistii greci. Bine si apoi de romani. Asa ca una peste alta, lor ar trebui sa le multumim in primul rand pentru promovarea vinului inca din cele mai vechi timpuri. Ca si pentru democratie dealtfel….:D

 

 

Vinurile prezentate de catre importatorul Greka Terra fac parte din segmentul de top al vinurilor grecesti. In plus au fost introduse si explicate de un vinificator grec de elita, dl. Stellios Boutaris, fiul celebrului Yiannis Boutaris, figura emblematica a industriei viticole grecesti si nu numai, tinand cont de faptul ca tocmai a fost ales primarul Salonicului, la al doilea mandat, candidand ca independent. Dar sa trecem peste politica si sa revenim la vin. In ceea ce il priveste pe dl Stellios Boutaris, pentru unul ca mine care am terminat Finante si lucrez in domeniul economic, sa intalnesc un oenolog absolvent de INSEAD cu specializare in econometrie  constituie in sine o ocazie de neratat.

 

Cine a avut si cea mai mica legatura cu vinul grecesc a auzit cu siguranta despre Boutari, unul dintre cei mai vechi si mai mari producatori de vin din Grecia. Yiannis Boutaris s-a desprins din firma mare in 1997  infiintand o crama noua, Kir Yianni,  axata pe calitate si pe promovarea soiurilor autohtone pe pietele internationale. Si a reusit. La ora actuala in zona Naoussa (nordul Greciei) in care detine aproximativ 40 de ha de vie este considerat pionierul calitatii si principalul promotor al soiului local Xinomavro pe pietele internationale. Soi dealtfel capricios si greu de vinificat, care pare o combinatie ciudata si fermecatoare de Nebbiolo cu Pinot Noir, in termeni de soiuri mai cunoscute.

 

Intre timp cei de la Kir Yianni, au achizitionat si o parte din producatorul Domaine Sigalas din Santorini, o referinta in materie de vinuri albe obtinute din Assyrtiko, un alt soi local cu potential enorm.

 

V-ati dat probabil seama pana acum ca grecii se concentreaza la export pe promovarea soiurilor locale, rar vezi cate un soi international prin viilor lor si de obicei in rol de „suport” al celor locale.  Bine, au si de unde alege; din cele cateva sute de soiuri authotone, „doar” vreo 77 aparand documentate in cartea lui Jancis Robinson, Wine Grapes. Ne povestea dl Boutaris ca sunt atat de multe soiuri incat nici ei nu le cunosc pe toate si de la un sat la altul sau de la o insula la alta schimbi si solul si soiul de struguri.

 

In afara de vinurile de la Kir Yianni, au fost prezentate si vinurile altor producatori din diferite zone ale Greciei, avand ocazia sa ne facem o parere de ansamblu, in mare, despre potentialul vinurilor grecesti si stilul fiecarei zone. Am avut astfel parte de Assyrtiko, Athiri, Robolla, Malagouzia, Roditis, Moschofilero la albe sau Agiorgitiko, Xinomavro, Vradiano, Kotsifali, Limnio, Mavrotragano la rosii.

 

Evenimentul a inceput cu o degustare “la liber” de douazeci de vinuri. Ca o idee generala albele mi s-au parut per ansamblu peste rosii ca nivel calitativ, fiind unele dintre cele mai curate, expresive si pure vinuri pe care le-am baut pana acum. Plus o consistenta in calitate si corectitudine tehnica de invidiat.

 

Am remarcat dintre albe:  Robola 2012 de la Gentilini (un vin cu personalitate despre care a vorbit si Bogdan , impresiile mele sunt asemanatoare; si mie mi-a placut), asamblajul de Assyrtiko cu Athiri de la Domaine Sigalas 2013, un Moschofilero 2012 Semeli de la Nassiakos ce interpreteaza un soi cu personalitate aparte, diferit de altele incercate de mine pana acum (aromatic in nas, dar foarte light si proaspat pe palatin, cu alcool bine tinut in frau), un asamblaj Malagouzia cu Chardonnay 2013 de la Palivou Estate foarte serios, delicat, complex si structurat, un Samaropetra Roditis cu Sauvignon Blanc 2013 de la Kir Yianni verde, proaspat, integrat si vioi.

 

La capitolul rose au fost doua, in stiluri diferite: un Domaine Biblia Chora Rose 2013 mai pigmentat, rotund, dulceag si de gastronomie si un Boutari Simio Stixis 2013 mai acid, fresh si virat parca spre stil Provence, de la culoare la exprimare, care mi-a placut mai mult.

 

La rosii am remarcat Boutari Naoussa 2009 cu impresii mature in nas si o structura cu aciditate si tanini fermi, un Domaine Gerovassiliou Avaton 2009 facut in stil modern, international, de Lume Noua, cu mult fruct, concentrat, dulceag si tanini catifelati si un Boutari Skalani (Kotsifali si Syrah) 2009 foarte bine lucrat si integrat. In general cam toate vinurile rosii au nuanta personala, rustica, usor aspra data de o combinatie de aciditate si tanini fermi, usor duri pe alocuri, combinatie care cere o asociere culinara.

Din linia de rosii vinul care mi-a ramas intiparit in minte si de fapt unul din vinurile pentru care venisem la degustare a fost Diaporos 2009 de la Kir Yianni, un asamblaj de Xinomavro cu Syrah complex, evolutiv, care imbina perfect fructul negru concentrat si structura Syrah-ului cu austeritatea, aciditatea si notele „earthy” date de Xinomavro. Este cu siguranta unul dintre cele mai bune vinuri grecesti pe care le-am incercat pana acum, o referinta in materie.

 

Am trecut apoi la prezentarea efectiva sustinuta de dl Boutaris care ne-a familiarizat pe scurt cu principalele zone de productie ale Greciei si cu caracteristicile fiecareia. Am trecut din insule (Santorini) pe continent, prin Nemea, Mantinia, Naoussa si de la Asirtiko la Agiorgitiko, Moschofilero si Xinomavro.

Ce mi-a atras atentia la prezentarea pe scurt a contextului vinului grecesc la ora actuala (pe care v-o pun si mai jos ca sa vedeti cum se pozitioneaza ei la nivel mondial) a fost o expresie împrumutata si pe la noi, care Greciei i se potriveste ca o manusa, in schimb noua, asa cum am scris mai demult, ca nuca in perete. De fapt si sala a frematat usor la auzul sintagmei respective: „The New Old World”..:D Este ca va suna cunoscut?

 

 

 

Dupa prezentarea foarte interesanta asupra careia nu mai insist cu detalii tehnice a urmat o cina “gourmet” cu cate doua asocieri de vinuri pentru fiecare fel de mancare, menite sa multumeasca toate gusturile.

Mancarea a fost, ca de obicei la Tasting Room, excelenta; cred ca e deja pentru a treia oara cand laud celebra coada de vita fiarta incet, cateva ore, in vin rosu, dar nici crevetii si pachetele de somon nu au fost mai prejos.

Perechile de vinuri din asocieri au fost: Boutari Moschofilero 2013, nas aromatic, evolutie structurata si lejera, cu aciditate buna, aproape in stil Sauvignon Blanc un soi ciudat de interesant care te atrage sa il descoperi, asa cum spuneam mai sus si Domaine Biblia Chora White 2013 un alb clasic grecesc (asamblaj de Sauvigon Blanc cu Assyrtiko), lejer, elegant, diafan, floral si fructat, curgator, pe care parca il vezi alaturi de o Dorada la gratar in crusta de sare. Mi-a placut mai mult primul, desi al doilea mergea mai bine langa pachetele de somon.

 

Kir Yianni Akakies Rose 2013 un rose mai pigmentat, in tonuri de cireasa de mai, obtinut din Xinomavro, cu arome de fructe rosii si gref impletite cu tente verzi si aciditate buna.

Santorini Domaine Sigalas 2013, un regal in sine, cu o mineralitate impresionanta si o structura si coloana de aciditate memorabile care fac sa roseasca Riesling-uri de Rin competente. Un „geeks wine”, plin parca de energie, unul din vinurile serii pentru mine. De incercat neaparat pentru cine vrea sa vada potentialul soiului si al Greciei la capitolul albe. Asteptati-va la un soc daca ganditi in termeni normali si previzibili si il judecati dupa clima zonei unde este produs.

 

Tselepos Driopi Reserve 2008 un Agiorgitiko din Nemea, unde se fac multe rosii anonime si fara personalitate din soiul respectiv. Nu este cazul celui de fata, complex, rotund cu tanini fini si fructe rosii coapte, stafidite in nas si imbracand cremos palatinul. Structurat, rotund, cu destul fruct si aciditate medie, este cu siguranta una din expresiile de top ale soiului.

Kir Yianni Ramnista 2010, Xinomavro 100%, alt vin care mi-a placut foarte mult, parca aveam in fata un melanj de Nebbiolo cu Pinot Noir mai retinut si structurat. Un nas complex, cu fructe rosii, frunze uscate, ciuperci si un baric excelent integrat. Palatinul dezvaluie o aciditate ferma, austera si tanini structurati insotite de un fruct pur si note de ierburi uscate si condimente. Complexitate, structura, putere, potential impresionant.

Un vin cu personalitate, usor de confundat intr-un blind cu exemplare mult mai galonate (si promovate) de prin Italia sau Franta. Cine e fan Pinot Noir (sunt deja cu mana sus) sau Barolo, la banii la care cel de fata se vinde pe site e chiar ieftin tinand cont de calitatea pe care o ofera. A mers de minune cu faimoasa coada de vita in vin discutata in deschidere, dovada ca mi-am amintit sa o trag in poza dupa ce aproape o devorasem pe toata.

Acesta si cu Sigalas Assyrtiko au fost vinurile care mi-au placut cel mai mult, atat calitativ cat si pentru caracterul pe care il afiseaza. Ah si Diaporos, dar acolo deja stilul e mai complex, lucrat si virat spre modern si international prin adaugarea Syrah-ului.

 

La final, alaturi de ceva blue cheese a venit un Samos Vin Doux cu puritate si expresitivitate specifica soiului (Muscat) greu de egalat si o aciditate suficienta pentru a echilibra competent restul de zahar. Pe tema celor 15 % alcool (si pe alte teme care tin de vinuri licoroase care nu se fac la noi desi avem potential enorm intr-o anumita zona) care isi faceau simtita prezenta in partea a doua a evolutiei, mai ales cand vinul se incalzea in pahar, am avut un schimb de pareri cu familia Timofti aflata peste drum de masa dumirindu-ne din lecturarea etichetei ca avem in fata un vin fortifiat.

Ulterior m-am documentat mai aprofundat pe subiect si am aflat ca sunt vreo trei stiluri si implicit trei metode diferite de a face vin dulce pe DOC-ul de Samos. La cel de fata, TOT alcoolul (15%) provine din fortifiere, mustul practic nu fermenteaza deloc, fiind fortifiat imediat dupa stoarcere. De aici puritatea si expresivitatea de soi excelent conservate. Oricum la 42 de lei pentru o sticla de 750 ml vinul de fata are un RPC Foarte Bun la cum arata si mai ales comparativ cu ce poti lua la noi in banii acestia la capitolul dulcegarii. Chiar asa ce poti lua? Lacrima? Va rog frumos, asta bine racit zici ca e un Sauternes de linie.

 

In rest si in concluzie, asa cum v-am spus, vinurile albe m-au surprins prin expresivitate, puritate si foarte important, o aciditate proaspata, vibranta, iar cele rosii prin personalitate si calitatea pe care o ofera mai ales la nivelurile de pret superioare. Chiar am auzit o expresie interesanta despre vinurile grecesti, confirmata si de degustarea de fata: vinurile slabe sunt scumpe, iar cele foarte bune, de top, sunt ieftine. In rest fiecare vin este galonat cu un pomelnic de medalii si puncte de la un evantai de concursuri, comitete si comisii (da, au si Parker si multe peste 90) pe care le gasiti prezentate pe site-ul importatorului.  E inflatie de puncte si medalii, zboara din toate directiile, parol!

Oricum, pentru mine acestea sunt profund inutile; vinurile de fata m-au convins doar prin ceea ce sunt si cum se prezinta. Iar pentru “iubitorii de cifre”, parca e altceva cand dai 100 de lei pe un vin cu 90 si ceva de puncte Parker, decat pe unul cu 90 de puncte la concursul x sau y.

 

Si daca tot am ajuns la capitolul bani, asa cum ma stiti, am investigat comparativ si ceva preturi de pe afara la vinurile importate de cei de la Greka Terra si am descoperit cu placere si cumva cu surprindere ca acestea sunt chiar de bun simt, nu cu mult mai mari decat cele vehiculate “la sursa”. In plus selectia de vinuri este atent si minutios facuta; stiam magazinul de mai demult cand cautasem Sigalas-ul Assyrtiko pe net si am avut surpriza sa il gasesc la ei. Oricum politica de pret face din vinurile de mai sus concurenti redutabili pentru “splendorile” autohtone obtinute din soiuri internationale de pe vii de 5-6 ani.

 

Ah, v-am spus ca majoritatea vinurilor de mai sus sunt obtinute de pe vii cu vechime de peste 15 ani? Mr. Boutaris chiar a spus ca pentru vii sub 10-15 ani nu are rost sa discutam despre vinuri cu pretentii. De fapt, unele vite de Assyrtiko din Santorini, datorita sistemului de conducere a viei de tip “cos”, au in mod curent un sistem de radacini de sute de ani care patrund adanc in sol. Si asta se vede in mod evident in ceea ce avem in pahar: structura, mineralitate, personalitate, echilibru si potential de invechire greu de egalat, chiar la nivel mondial. Deh…noi mai avem mult pana departe.

In concluzie, ca sa revenim la subiect, pentru cine vrea vinuri bune si cu personalitate, la preturi corecte, cei de la Greka Terra le pot satisface cu siguranta gusturile.

 

Tags: Agiorgitiko, Assyrtiko, Grecia, Greka Terra, Kir Yianni, Moschofilero, Stellios Boutaris, Xinomavro

Trackback URI | Comments RSS