Acum ceva vreme, sa tot fie vreo luna si mai bine, am participat la o degustare de vinuri siciliene importate in Romania de catre Marcello Battaglia (Dolce Grup, Il gusto di Vivere). Locatia? Restaurantul Dolce Vita din Pitesti..:) In ciuda a atata “dolce”, doar unul dintre vinuri a avut zahar consistent, restul un potpuriu de albe si rosii presarate cu spumante de la Foss Marai. Asadar sa o luam metodic si in ordinea degustarii:

         Foss Marai (Marai de Marai 2012) un Prosecco Extradry de Valdobbiadene bine facut, cu un perlaj consistent, un nas fructat, dar nu bombastic si un mousse cremos, prezent pe palatin, asociat unor tente tonice si usor minerale plus o aciditate care echilibreaza foarte bine restul de zahar. Un prosecco de calitate. Bun!

Foss Marai Roos Brut un Prosecco Roze cu nas retinut, fruct citric (gref, lamaie) si adieri de mere zdrobite. Pe palatin dezvolta o corpolenta medie, prezenta, plina, asociata insa unei aciditati taioase. Final proaspat, crocant si in tuse tonice. Bun! Personal prefer varianta alba, dar calitativ amandoua sunt de luat in seama. Ciudat ca pe ele nu scrie Prosecco, desi sunt facute in Valdobbiadene. L.E. Nu scrie pentru ca regulile DOC-ului nu permit (inca?) Prosecco Rose.

Duca di Castelmonte Gibele 2012 un alb linistit facut 100% din Zibibbo (denumirea siciliana pentru Muscat). Nas initial retinut, floral, cu impresii citrice si usor verzi, vagi adieri dulci specifice soiului, cu caise si piersici coapte in fundal. Corp mediu, evolutie liniara, usor evaziva in debut, dominata in partea a doua de o combinatie de aciditate si tuse tonic-minerale racoritoare care se pastreaza si in postgust. Un vin Bun care se incadreaza in linia albelor italiene de calitate: directe, racoritoare, florale.

Cusumano Angimbe 2012, asamblaj de Insolia (soi local) cu Chardonnay. Nas citric (gref), floral, cu adieri de mar verde si pere coapte plus o tusa verde, de ierburi aromatice proaspat culese. Corp mediu, cu fruct carnos, bine reprezentat si o aciditate prezenta, excelent integrata care ii confera o structura evidenta si o idee de eleganta. Final citric, care se continua si in postgustul usor cald. Un vin Foarte Bun bine construit, usor exotic si interesant.

Cusumano Jale Chardonnay 2011 a fost o surpriza de proportii pentru mine. Fara a fi mare fan de Chardonnay-uri baricate si banuind in cel de fata un monstru plat si baricat, vinul mi-a dovedit contrariul. Nas de gutuie, vanilie, ierburi uscate si impresii usor afumate si de patisserie asezate peste tuse de fruct bine copt (caise, piersici, usor fruct exotic). Corpolent, prezent, onctuos dezvaluie o structura de invidiat si o aciditate bine aspectata. Impresiile din nas se regasesc si la nivelul palatinului; vinul are personalitate si eleganta. Final proaspat si un postgust lung in tuse verzi, urmate de adieri de croissant cu unt. Un vin Foarte Bun spre Excelent, nu s-ar face ras chiar pe langa un Burgundy competent.

Scurt intermezzo cu un Foos Marai Guia Millesimato Brut, elegant, fructat, expresiv, cu impresii usor autolitice, drojdioase. Evolutie diafana, lejera, cu un mousse in stil Champagne si o aciditate excelent integrata. Unul dintre cele mai bune prosecco pe care le-am incercat pana acum, de o calitate si eleganta peste multe sampanii de linie comerciale, non-vintage. Foarte Bun!

Cusumano Pinot Noir 2009, nas cu fructe coapte, confiate si impresii de lichior si dulceturi, asociate tuselor de baric din categoria vaniliei si piperului. Evolutie prezenta pe palatin, cu o aciditate usor deficitara (tinand cont de soi), fruct copt si usor amarui, cu tanini usor astringenti, verzi pe final. Postgust mediu, cald, cu impresii de dulceturi si coaja de paine. Cred ca are nevoie sa mai stea ceva in sticla. In orice nu e stilul de Pinot Noir dupa care ma dau in vant, dar in rest este un vin bine facut. Bun!

Cusumano Benuara 2012 asamblaj Nero d’Avola si Syrah. Un vin proaspat, naravas cu efluvii de fruct negru pur in nas (mure, cirese amare) si tuse de condiment (piper, scortisoara, cuisoare) asociate cu impresii dulci de vanilie si ciocolata. Catifelat si rotund in debut, cu fruct copt concentrat, devine usor agresiv in partea a doua a evolutiei pe palatin datorita aciditatii care isi face cam brusc si brutal simtita prezenta si a taninilor tineri din final. Postgust mediu cu fruct rosu si negru concentrat, gemos. Bun!

Cusumano Noa 2009 Deja registrul se schimba, avem de a face cu un asamblaj din soiul local Nero d’Avola plus Merlot si Cabernet Sauvignon. E interpretarea in varianta siciliana a clasicului asamblaj bordelez. O facem si noi cand adaugam Feteasca Neagra, “the local twist”.

Vinul emana olfactiv fruct negru proaspat (coacaze, mure, afine) asociat fericit cu tusele baricate de vanilie, ciocolata si piper. Impresii de prune afumate, trufe, carne maturata si violete completeaza in mod fericit un tablou complex si atragator.

Evolutie perfect echilibrata pe palatin; avem in fata un vin bine slefuit, cu un corp mediu in care fructul copt imbratiseaza perfect aciditatea si alcoolul. Final cu tanini fermi, integrati, structurati si un postgust usor cald, lung, evolutiv, in tuse condiment-minerale si de fructe coapte. Un vin Foarte Bun, carnos, corpolent, integrat, cu mult fruct si bine echilibrat!

Seara la „Dolce Vita s-a terminat (cum atlfel) cu un Pantelleria Passito Liquoroso, facut pe insula cu acelasi nume din Zibibbo (adica Muscat). Metoda Passito. Nas intens, specific, cu fructe confiate si uscate si un gust rotund, cald, care mangaie palatinul cu un val de fructe confiate si note de miere si ceara. Aciditate nu foarte mare, mai pe partea dulce si concentrata, dar in rest competent echilibrat. Bun!

Una peste asta Sicilia s-a rupt demult de eticheta de zona destinata doar productiei de masa si de calitate indoielnica. La ora actuala este probabil cea mai dinamica si inovativa regiune viticola din Italia, iar diversitatea vinurilor este impresionanta. Este un fel de “Lumea Noua” a Italiei, cu influente de “Lume Veche” de pe continent.

Deja preconceptiile legate de “prea mult soare, prea putina aciditate” nu isi au rostul, diferenta de temperatura noapte-zi facand minuni in pastrarea aciditatii si puritatii fructului la vinurile obtinute de pe parcelele de top. Daca a fost ceva ce m-a surprins in mod placut la cele de mai sus este tocmai aciditatea, expresivitatea si prospetimea lor, tinand cont de zona din care provin.

Si numai daca numarati de cate ori am folosit termeni ca “surprins, supriza, etc.” o sa va dati seama ca vinurile siciliene asortate cu Prosseco-urile la Foss Marai mi-au lasat o  impresie buna!

Tags: Angimbe, Benuara, Cusumano, Foss Marai, Jale, Noa, Prosecco, Sicilia

Trackback URI | Comments RSS