Despre Cramele Rotenberg am mai vorbit pe blog, atat despre vinurile produse aici in mod traditional si manufacturier (cu investitii de retehnologizare in ultimii ani din ce am inteles), cat si despre istoria locului si a oamenilor.

In mare parte trairile invocate acum mai bine de doi ani sunt aceleasi. Bine, usor amendate de preturile cam ridicate ale vinurilor de top, dar in general inca resimt acut lipsa din peisajul autohton a unor crame mici care “sa se joace” cu soiurile (cu un soi, Merlot in cazul de  fata) si cu stilurile de vinificare.

De acord, peisajul s-a mai imbogatit cu ceva actori  de acest gen (mai ales in ultimul timp), unii suprize placute, altii tinere sperante care raman sa confirme. Dar inca suntem departe de unde ar trebui sa fim din punctul acesta de vedere si mai avem mult de lucrat (si asteptat) pentru a avea o baza solida de producatori mici si de calitate, semnul unei industrii vini-viticole mature si cu traditie.

Astazi o sa va vorbesc despre vinurile din oferta actuala ale Cramelor Rotenberg, primite din partea producatorului sub forma de mostra in urma cu cateva saptamani, pentru care multumesc si pe aceasta cale. Asadar incepem de la grupa mica, in ordinea crescatoare a pretului:

Rotenberg Rapsod 2012

Culoare: Visina deschisa, semitransparent, tonuri tinere, usor violet

Nas: direct, simplu, cu impresii de fructe coapte, usor gemoase, in clasicele nuante de visine

Gust: Corp mediu, aciditate bine integrata, evolutie liniara, moale, catifelata, usor diluata cu tanini si pe cale de consecinta cu structura cvasinexistente. Impresii primare, de fructe coapte (visine, prune), usor gemoase, dulcege, suculente. Alcool bine integrat, final scurt, in tuse dulci, vanilate.

Avem in fata un vin Acceptabil, de volum, de linie, corect realizat, care tinde spre bariera celor 80 de de puncte. Perfect ca vin de masa, de zi cu zi, RPC Acceptabil, in jur de 22 de lei prin magazine. Vinul isi merita banii.

In plus remarc o prezentare usor peste media competitorilor sai directi, menita sa aduca un plus de prestanta clasicei poze cu sticla pe masa. De baut acum.

Rotenberg Menestrel 2009

Culoare: Visiniu inchis, opac, cu tente vag caramizii in borduri si usor tulbure datorita probabil lipsei filtrarii, mentionata si pe contraeticheta (un lucru de altfel pozitiv din punctul meu de vedere).

Nas: Impresii initiale de baric, cu ciocolata, cafea, vanilie, note „earthy” care lasa incet sa apara tusele clasice de visine, de data aceasta intr-o declinare spre lichior, visinata si fructe confiate. Clar mai complex decat fratele mai mic, maturarea la baric isi spune cuvantul sub aspectul structurii si complexitatii; necesita ceva aerare pentru a iesi de sub carapacea lemnului.

Gust: plin, carnos, consistent cu aceleasi tonuri de lichior, visinata, fruct confiat asezate pe nuante de ciocolata neagra si cafea prajita. Evolutie echilibrata, usor calda pe final unde apar si ceva tanini moi, integrati, dar prezenti care ii confera o binevenita nota de seriozitate, complexitate si structura. Postgust usor cald, in note de coaja de painea arsa, vanilie si gemuri de visine si prune.

Un vin Bun, consistent, rotund, echilibrat, usor „clumsy”, care ofera destul de multe pentru intervalul de pret in care evolueaza. Pentru mine este exemplul clasic de vin mediu, abordabil si in acelasi timp cu o tusa de seriozitate si un strop de prestanta. RPC Bun , aprox. 35 de lei prin magazine. Diferenta clara de complexitate si constructie fata de Rapsod; care diferenta isi merita banii ceruti in plus cu varf si indesat. De baut acum (desi cred ca mai tine cativa ani), alaturi de preparate consistente care sa ii faca fata.

Rotenberg Notorius 2009

Culoare: visiniu deschis, semitransparent,bordurat in nuante evoluate, caramizii, mai mult in stilul vizual al unui Pinot Noir decat al unui Merlot de Dealu Mare.

Nas: o panoplie de visine in diferite combinatii combinate, cu note de baric din categoria cafelei, ciocolatei amarui si scortisoarei, intial destul de puternice, care devin subtile o data cu aerarea, virand spre tente dulcege, de dulceturi scazute (ati ghicit, din aceleasi visine). Impresii vagi de visinata in fundal cu fruct usor oxidat si adieri de ierburi uscate (busuioc, leustean). Se prezinta mai elegant decat la Menestrel, probabil si datorita celor 18 luni petrecute in baric care i-au permis dezvoltarea de note tertiare.

Gust: Atac cu un corp mediu, usor subtire, (eu ma asteptam la mai multa concentrare tinand cont de variantele anterioare si de soi). Evolutie lejera, supla, axata pe fruct suculent si baric bine intergrat, cu usoare note “savory” de ierburi uscate si condimente din categoria piperului negru si cafelei. Impresiile amarui in partea a doua a evolutiei si taninii prezenti, dar integrati din final completeaza tabloul. Postgust mediu, usor cald, initial tonic si cu tanini usor uscati care aduce apoi clasicele tuse de dulceturi de visine si coaja de paine arsa, evoluand ulterior spre note de carne afumata.

Un vin Bun, usor “subtire” si aspru in partea a doua a evolutiei si pe final. Nu epateaza prin concentrare si prospetime a fructului, din contra mi s-a parut mai mult pe partea “savory” si evoluata, dar in rest echilibrat si perfect abordabil la momentul actual. RPC Acceptabil, in jur de 45-50 de lei prin comert. Menestrelul mi s-a aparut mai concentrat si cu un RPC mai bun decat cel de fata. Per ansamblu, desi sunt stiluri usor diferite, mi se par destul de apropiate calitativ probabil si datorita omniprezentei celebrei visine.

De fapt acesta este punctul slab in a vinifica acelasi soi pe paliere diferite de pret si implicit pe paliere diferite de calitate si stil: in mod inevitabil vinurile se vor preta la comparatii si se vor canibaliza intre ele. Eu unul as pastra un singur vin dintre cele doua in intervalul de pret 35-45 de lei. Este prea mica diferenta dintre ele…eventual as duce (de fapt as cobori) unul pe la 60-70 lei.

Chestia asta de canibalizare si facila confuzie intre diferitele vinuri se intampla cumva si la palierele superioare de pret unde sunt vreo 2-3 vinuri realizate tot numai din Merlot (Emeritus, Primus, Clasic) in jur de 100-120 de lei. Pana la urma, daca lucrezi doar cu un soi, este normal sa il declini in mai multe variante incercand sa “creezi” impresia unei game cat mai diversificate (gama pe care concurenta o acopera din 3-4 soiuri distincte). Dar la un moment dat o prea mare diversificare (de stiluri, de branduri si de etichete) se va intoarce impotriva ta, creand confuzie in piata si impiedicand fidelizarea consumatorilor.

Dar acestea sunt discutii tehnice, care nu tin neaparat de vinuri in sine si de calitatea lor intrinseca, cat de pozitionarea lor si politica de produs.

Pe scurt si in concluzie: cele trei vinuri sunt in stiluri diferite si au per ansamblu o tusa aparte (probabil provenita in principal din lipsa filtrarii) care le deosebeste de produsele “industriale”, “mainstream”, insufladu-le un spirit traditional, popular, manufacturier.

Daca acest lucru este pe gustul vostru ramane sa decideti fiecare, dar un iubitor de Merlot cred ca poate gasi  in portofoliul Cramelor Rotenberg un vin cu care sa se inteleaga, sa ii fie pe plac si  pe care sa si-l poata permite!

Tags: Ceptura, Dealu Mare, Menestrel, Merlot, Notorius, Rapsod, Rotenberg

Trackback URI | Comments RSS