Mar 28 2014
M-am intors de la Prowein cu o depresie de toata frumusetea…
Dupa cum probabil ati aflat deja Prowein-ul de anul acesta si-a inchis portile marti. A fost si a ramas cred, cel mai mare targ de profil la nivel mondial, chestie care se datoreaza in primul rand capacitatii organizatorice tipic nemtesti.
Adevarul e ca doar o tara unde nu vezi o linie curba decat pe semnele de circulatie si pe sticlele de vin poate pune cu succes intr-un mecanism toate rotitele necesare pentru asa ceva. Zic tara pentru ca un eveniment ca acesta, cu aproape 50.000 de vizitatori, nu depinde doar de organizatori si de existenta fizica a ‘jdemii de hale de expozitie. Tine in primul rand de o infrastructura si logistica care sa functioneze perfect.
Bine cu transportul putem sa o luam mai usor: a doua zi dupa terminarea targului am prins o greva de toata frumusetea, din aceea programata, anuntata cu saptamani inainte, in stil nemtesc, dar de care mi-am dat seama dupa ce am asteptat 10 minute in statie autobuzul care de altfel venea la “si 27 fix” de fiecare data. Stiti cand a mai fost o greva de genul asta la nemti? Am aflat de la soferul de taxi care s-a prezentat prompt la hotel cu un zambet larg pe fata. Acum vreo 2 ani, exact a doua zi dupa ce s-a terminat Prowein-ul 2012. Am prins-o si pe aceea, offcourse. Ca sa vezi concidenta…tocmai la nemti.
In fine, revenim la ale noastre: de vreo 2 zile ma gandesc cum sa evit postarea clasica in care va povestesc despre prezenta Romaniei acolo. Pentru ca am un sentiment de inceput de depresie acuta de fiecare cand incerc sa imi pun gandurile in ordine relativ la acest subiect. Si stau sa caut macar un aspect pozitiv pe care sa il punctez in legatura cu respectiva participare. Si nu il gasesc. Decat eventual pe acela ca de acolo, de sus, privelistea asupra halei pline cu nemti si cu colegi estici ce se asternea la picioarele noastre a fost foarte frumoasa, panoramica. In plus era asa liniste, pace si puteai sa iti tragi sufletul fata de vacarmul si aglomeratia de jos. Ca la sanatoriu…
In rest, singurul (alt) aspect pozitiv gasit de ai nostri (si de mine la un moment dat) in aceasta a doua prezenta la etaj in cadrul Prowein este ca de data aceasta “au mai fost si altii in aceeasi postura”.…:D . Adica a mai fost standul cu vinuri Bio si ceva rataciti din alte tari si a mai trecut lumea si pe langa noi, in drum spre ei. Deci marele plus de anul acesta este ca “dom’le nu mai suntem singuri”. Am ajuns sa ne punem speranta in vinurile Bio sa atraga vizitatori la etaj, existand astfel posibilitatea sa se opreasca si la noi. Bun si asa…
Asa cum v-am spus inainte sa plec, contractul cu nemtii s-a semnat in ultimul moment, standul a fost insailat pe ultima suta de metri si a aratat in consecinta. Mai exact cam cum arata o mobila de dormitor din aceea ieftina, din pal, facuta la atelierul din coltul strazii. De altfel in prima zi de targ inca se mai faceau retusuri, se mai dadea o gaura cu bormasina, se mai batea un cui, se mai monta o balama. Oricum era pustiu, deci in lipsa vizitatorilor se puteau continua lucrarile fara probleme.
Ah, si a mai fost o veste buna care circula la nivel informal pentru a ridica moralul alor nostri, de altfel destul de plouati si pe buna dreptate: cica la anul s-ar muta targul in alte hale, mai mari. Pe cale de consecinta va exista mai mult spatiu si am avea sanse reale sa coboram la parter. Parca si anul trecut am mai auzit povestea astea…vom trai si vom vedea, bine ar fi sa fie asa. Probabil era un zvon imprastiat de organizatori ca sa nu ne vina vreo idee sa ne spanzuram careva de balustrada…
In rest pe la noi, cam cum le stiti si de pe la Goodwine: unii plictisiti (repet pe buna dreptate), altii furiosi (pe si mai buna dreptate), unii care nu participau, dar de fapt aveau vinurile la degustare, pe sistemul “sa va dam ceva bun de sub tejghea” (M1.Atelier, prin fratele mai mare Murfatlar), altii care nu au participat deloc, dar care au venit sa spioneze concurenta nationala si internationala (conducerea Oprisor, cu care m-am intalnit la zona de degustare), altii care initial nu vroiau sa participe, dar s-au razgandit in ultima clipa si au participat (Davino), altii care nu mai pridideau sa semneze contracte si sa bifeze intalniri (Recas, daca mai era nevoie sa va spun) si asa mai departe. Fiecare cu treaba si problemele lui…
Era asa o diversitate de atitudini si o un amestec de senzatii incat cel putin pentru mine impresia lasata a fost ca nu o sa fim in stare niciodata sa actionam unitar. De fapt singura constanta in cazul nostru este inconstanta. Bineinteles ca exista planuri de mobilizare pentru la anul, care se vor aplica din timp, dar mai mult ca sigur rezultatul va fi acelasi. De fapt si de data asta am avut un plan pus in aplicare de anul trecut, dar in mod fatidic se pare ca a esuat si am ajuns tot la etaj (deh locul nostru “de jos” fusese ocupat anul trecut si nu s-a putut elibera) si tot la mana ministerului, cu standul facut peste noapte de firma “care trebuie” si cu contractul semnat in ultima zi, ca o gratiere venita in ziua condamnarii…
Asa ca pe scurt, gandul la Romania, prezenta ei la Prowein si locul acesteia in lumea vinului (care o fi acela nu stiu) imi provoaca depresie in perioada asta. Mai ales dupa ce vezi hectare de standuri cu vinuri italiene, spaniole, frantuzesti, nemtesti unde gasesti standuri de producator de 2-3 ori mai mari si mai bine organizate decat standul nostru de tara.
Bine, stati linistiti ca nici ei nu o duc mai bine, atmosfera era destul de sumbra si depresiva si prin alte parti, mai ales la spanioli si la italieni. Francezii oricum trateaza Prowein-ul cam cum trateaza nemtii Vinexpo-ul de la Bordeaux. Asa ca pe la ei era o atitudine de “laissez-faire” studiat si plictisit, care ii prindea dealtfel destul de bine ca filozofie. Apoi Lumea Noua mi s-a parut ca s-a cam abtinut de la desfasurari masive de forte, semn ca piata din Europa nu mai reprezinta chiar o prioritate pentru ei.
Per ansamblu, fata de acum doi ani, intreg targul mi s-a parut mai sumbru, mai cenusiu si cu evidente tente de “controlul costurilor”.
Dintre toate tarile din Europa si de fapt dintre toate cele participante la targ, Portugalia cred ca s-a miscat cel mai bine: strategie proaspata, coordonata, vinuri de o diversitate remarcabila, preturi excelente, pozitionare a pavilionului exact in hala cu “Tasting Area” pe unde trece tot targul, marketing si imagine atent studiate si o atmosfera de tinerete, prospetime si entuziasm in gen Lumea Noua, rar intalnita prin Europa.
Oricum au crescut enorm in ultimii ani si le prevad un viitor luminos, mai ales in comparatie cu vecinii din Peninsula. Dar despre asta o sa scriu un post separat, pentru ca la ora actuala sunt exemplu excelent de bune practici in domeniul promovarii imaginii de tara producatoare de vinuri. Asa cum noi suntem probabil un exemplu de rele practici, constant catastrofale.
In plus si „fratii nostri de peste Prut” au avut o prezenta foarte agresiva atat vizual cat si la nivelul PR-ului si evenimentelor organizate. V-am mai povestit aici. Targul era impanzit cu afisele lor, iar pe Caroline Gilby MW am vazut-o trecand „en passage” si „en vitesse” pe la standul nostru de la etaj intre doua workshop-uri ale moldovenilor in care povestea despre cum „Feteasca Neagra si Alba sunt soiuri indigene ale Republicii Moldova, acolo gasindu-se cele mai reusite exemplare”, in Romania fiind “adaptate” ulterior. Deh, asta e viata, cine nu are bani de platit orchestra si de dat dedicatii, sta la galerie si se uita cu jind…
Pentru ca nu sunt genul care “sa faca poze cu ursul” nu m-am oprit sa o salut si sa o deranjez din degustare, mai ales ca parea pe fuga. In plus, manat probabil de proasta inclinatie de spune oamenilor in fata ce cred despre ei (care mi-a adus multi “prieteni”) mi-as fi dat cu parerea profund neavizata si neavenita despre vasta sa experienta in vinurile din est care se manifesta in general pe moment si dupa cum bate vantul aducator de contracte.
Probabil ca daca bulgarii ar fi avut un buget indeajuns de generos, mutam (declarativ) si Cramposia mai la Sud. Dar asa este cand nu contezi la nivel mondial si esti tratat ca “estul salbatic” unde oricine cat de cat cunoscut in vestul civilizat poate sa isi dea cu parerea despre soiurile tale nationale, iar afirmatiile ii sunt luate de bune, ca litera de lege. Cititi cartea lui Jancis despre varietatile de struguri (mai ales cele romanesti si moldovenesti) si o sa va dati seama ce vreau sa spun. Si pana la urma cine sa ii contrazica? ADAR-ul sau USAMV-ul? Yeah right…
In concluzie, in afara de experientele oenologice despre care o sa va povestec separat, Prowein-ul de anul acesta mi-a mai intarit o convingere: Vinul in sine, doar calitatea lui intrinseca, nu se vinde singur. Imaginea si marketingul vand vinul. Acesta trebuie doar sa fie indeajuns de corect, cat sa nu dezamageasca consumatorul vizat. Si la asta in ultimul timp am inceput ne pricepem si noi…
Asa ca pe moment eu zic ca putem sa luam o pauza de la investitii in crame (pe fonduri UE sau nu) si de la experimentarea destinata realizarii de “capodopere” oenologice anonime si total indiferente si inutile pentru piata mondiala de vin si sa ne ocupam in mod cat de cat organizat si profesionist de imagine, promovare si marketing. Altfel o sa ne trezim ca nu mai avem (teoretic si conform literaturii de specialitate) nici un soi national si o sa ajungem incet-incet cu vinul premium romanesc pe peronul de la metrou, sa ne alerge politia ca pe conationalii cu alba-neagra.
Pentru producatorii romani am un singur sfat: Nu mai asteptati la minister, la UE sau la diferite asociatii pentru ca nimic bun nu va veni din directiile respective. S-a vazut asta clar (si) anul acesta. Nimeni nu are interes ca vinul romanesc sa fie cunoscut si vandut in afara. Decat cei care il produc. Asa ca trageti aer in piept si luati macar in ceasul al douasprezecelea deciziile corecte.
Iar daca s-a simtit cineva jignit de ce am scris in postarea de mai sus ii spun doar atat: Adevarul nu jigneste, adevarul doare. Si in momentul de fata ar trebui sa ne doara al naibii de tare…
Foarte bune concluziile de final.
Parerea mea este ca
1) toti producatorii romani de vin ar trebui sa fie seriosi si sa faca vinuri corecte (nu sa incerce diversele smecherii) si sa castige pe bune increderea consumatorului roman; Cand pleaca romanii pe afara sa duca cu ei si o sticla de vin. Sa se mandreasca cu el. Nu sa care baxuri cu bere …
2) pentru o promovare externa buna producatorii vor trebui sa se asocieze, sa fie uniti, dar sa nu astepte ajutor de la stat.
Cu depresie ma intorceam si eu de pe la targurile IT Cebit/Hanovra. E ceva aproape normal….nu dispera.
P.S. sunt unii producatori cu care eu ma mandresc si cand (mai) plec pe afara iau cu mine cateva sticle.
[Raspunde]
Dan Reply:
March 28th, 2014 at 2:11 PM
@EugenF, La punctul unu ne-am mai dat pe brazda, desi ar mai fi de lucru.
La punctul 2 stam foarte prost din cauza mentalitatilor de gen “sa moara (si) capra vecinului”
Imi inchipui ca nu prea avem domenii de unde sa nu te intorci cu depresii de la evenimente de genul acesta.
Si da, avem cativa producatori buni, care ar fi competitivi la nivel mondial si pe baza carora am putea construi ceva, dar ce folos, daca traiesc in Romania, unde 80% din piata e controlata de 4 jucatori care nu mai la calitate, imaginea de tara si export de vin nu le sta gandul…
[Raspunde]
Eugen esti amuzant. Pe nicaieri in lume nu sunt toate vinurile corecte, desi in alte parti acest lucrur constituie exceptia nu ca la romani unde se pare ca e regula. Mai mult decat atat romanii astia care pleaca ar trebui sa aiba o idee despre vin ori noi ca natie si vorbesc procentual nu prea avem o cultura a vinului, asa ca slabe sanse ca cei ce pleaca sa promoveze vinul nostru. Si mai mult de atat de obicei acesti distinsi calatori romani vor lua vin pentru alti romani plecati prin alte zari si de obicei aceia vor cere o grasa, un murfatlar, etc si nu un Davino.
Vinul trebuie promovat organizat, ori de multe ori nu prea exista interes. Nu exista ca sunt niste producatori mari care vand f bine pe piata romaneasca, pentru ca vand vinuri ieftine si de obicei indoielnice dvdp calitativ, si mai dau inca la “chineji” ce e in plus. Dar partea cu asiaticii nu o sa mai tina mult, ca nu de pomana China a devenit al 5lea mare producator de vin din lume si se preconizeaza ca pana la sfarsitul acestui deceniu sa ajunga pe primul loc. Si atunci nu or sa mai aiba nevoie de posirca de la noi, ca o vor avea pe a lor. Deci cei mari nu prea au interes pt ca vand f bine. Cei mai mici desi au interes nu prea sunt organizati si nici nu au cum sa fie organizati cand in companiile lor sunt angajati oameni pe cunostinte si pile si mai putin pe competenta. Daca te uiti la producatorii romani pe situri o sa vezi ca nu exista o rubrica pentru joburi, cu o singura exceptie. De unde sa recruteze ei oameni, de unde sa aiba o baza de data cand vine vorba de asa ceva? In plus nici cei care au aceste crame de multe ori nu prea stiu ce vor. Sau stiu dar ar vrea sa faca totul cu bani putini sau deloc, sau luati de la UE. La asta se mai adauga si partea aia cu capra vecinului si tabloul e complet.
Eu am vazut exact cum s-au “promovat” vinurile peste ocean si am avut si deziluzia de la Goodwine (si as scrie o care despre ce NU mi-a placut la acest targ, dar pe cine ar interesa?) si imi pot face o parere buna despre ce s-a intamplat in Germania.
Noi nu suntem in stare sa promovam vinul in Romania cum trebuie. Am avut ocazia sa particip la niste discutii intre ASM-ei de la diferiti producatori si patronii sau managerii de localuri in Bucuresti. Bineinteles era si un reprezentant al unui distribuitor de cele mai multe ori pe acolo. Totul se rezuma in discutiile astea la pret. Nici unii nici altii nu au aproape nici cea mai mica idee de ce propun vinul ala sau de ce vor sa il aiba in restaurant si nici nu are rost sa ma duc mai departe la cei care servesc direct vinul.
Citeam intr-un articol mai vechi de problemele expuse de dl Cox. Cred ca sa te nasti in alta parte si sa te formezi ca om acolo si sa vii in Romania sa faci un bizz e cumplit de greu. Pe de alta parte cred ca dl Cox face bani frumosi pt ca altfel nu vad de ce si-ar manca zilele in tara asta.
Si ar mai fi multe de spus…..
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
March 28th, 2014 at 6:11 PM
He… He… Razvan, pentru cine sa faca business de vin si are si ceva conexiuni in afara Romania este El Dorado…
In rest perfect de acord cu ce spui tu, dar cine are urechi sa asculte la noi?
[Raspunde]
EugenF Reply:
March 28th, 2014 at 9:01 PM
@Razvan Bunea, Daca am devenit amuzant este bine pentru depresia lui Dan. Eu nu sunt un expert in domeniu. Scuze daca am spus prostii.
P.s. Totusi eu cunosc un strain care a ramas in Romania sa faca vin. Chiar a si cumparat pamant. Dan spune bine ce spune cu el Dorado. Deja strainii au primit semnalul de start pentru investitii in agricultura.
[Raspunde]
Eugen nu am vrut sa fiu malitios si cu atat mai putin sa fac pe inteligentul, dar m-a amuzat partea cu producatorii romani care tb sa faca vin corect.
Sunt destui straini pe la cramele din Romania deja, si se vede asta incepand cu eticheta sticlelor si terminand cu vinul.
[Raspunde]
Dan Micuda Reply:
March 28th, 2014 at 10:01 PM
Nici unul nu ati spus prostii, de fapt ati spus acelasi lucru in mod diferit…
Iar realitatea e la fel de trista.. din pacate…
Eu unul ma bucur ca sunt oameni pe care ii intereseaz? soarta vinului romanesc si isi rup din timpul lor sa ofere feedback mie si industriei …
[Raspunde]
[…] stilului care m-a consacrat. L-am (re)citit in weekend si mi s-a parut tocmai bun de publicat in contextul articolului de vineri. Sa zicem ca reprezinta partea frumoasa a unei industrii aflata inca la inceput de drum si a carei […]
[…] timp in termeni de vinuri. Fiind o perioada foarte incarcata am trecut pe repede inainte peste vizita de la Prowein si prins in meandrele concretului autohton am tot amanat sa va povestesc despre cateva vinuri […]