Buna dimineata! Tuturor fetelor si baietilor din agentiile de PR care s-au ocupat pana acum de detergenti, evenimente fericite (sau mai putin fericite) din viata oamenilor, strangeri de fonduri, de maini si alte cele. Si care acum  s-au trezit probabil fara voia lor in vreun proiect care implica PR-ul sau marketing-ul pentru un producator de vinuri. “WTF” nu e asa?

Dupa ce treceti peste faza de “Cu ce am gresit sa merit asta?” si “Ce o avea seful (viata) cu mine de i-a trantit pe sonatii astia pe cap si nu mi-a dat proiectul cu berea, care era mult mai fun si mai usor de facut” trebuie sa stiti ca intr-adevar asa este. La bere era mult mai usor de facut PR si marketing. Ca de fapt la multe altele. Putem include aici banci, autoturisme, nunti, hypermarketuri, etc. De ce? Pentru ca vinul, mai ales daca vrei sa il vinzi scump (ceea ce este o conditie obligatorie in piata de la noi), e o chestie de statut si in acelasi timp un produs care necesita mult mai multa finete in abordari decat cele cu care sunteti (suntem) in mod normal obisnuiti. Oricum clar mult mai multa decat detergentii, guma de mestecat sau vopseaua de par.

Cum spatiul nu imi permite sa ma desfasor la infinit si oricum ma bazez pe faptul ca ABC-ul meseriei il stapaniti deja de la alte campanii pe care le-ati mai facut, o sa am rezum la o mica particica din job-ul cu care v-ati trezit pe cap. Una care in mod invariabil ma atinge si pe mine.

Aceea a interactiunii cu „bloggerii de vin”. Bine, aici sa fim bine intelesi si e bine sa faceti distinctia. Nu ma refer la acei “bloggeri de vin” pe care ii rezolvi cu 2 sticle prin curier, o vizita cu gratar la crama si eventual un banner pe site pentru care vor lauda vinul clientului, chiar daca acesta va hotara la un moment dat sa imbutelieze bere sau apa plata in sticlele respective.

Si nu faceti nici greseala sa asociati bloggerii de vin cu presa. Cu presa e altceva si cred ca stiti deja cum se rezolva cu presa. Nu va invat eu sa descoperiti apa calda. Daca nu stiti, dati-va demisia. Nu aveti nici o sansa in domeniu daca nu stiti sa manageriati relatiile cu presa.

Ma refer aici la nesuferitii cu care nu poti sa te “intelegi” si care, colac peste pupaza, nu au ceva mai bun de facut decat sa scrie nu tocmai laudativ de produsele clientului sau ale angajatorului D-voastra. Si atunci clientul pune mana pe telefon si suna la agentie, ca de aia plateste pentru PR. Sau, mai grav, va cheama in birou si va trage la raspundere. Cu simt de raspundere…

Genul acesta de indivizi care isi dau cu parerea neavizata si necontrolata s-ar putea sa constituie o experienta noua pentru voi. Si pe alocuri traumatizanta. Dar nu disperati, o sa invatati din mers. Si pentru ca procesul de invatare sa fie mai lin va ofer in continuare cateva sfaturi. Recunosc ca nu fac asta doar din altruism, ci si din dorinta de a evita pe viitor incidente care pot marca inexorabil relatii fructuoase, bazate pe respect reciproc si pe dreptul la libera opinie. Asadar:

1. Nu folositi cuvinte mari si pompoase in comunicatele de presa. Mai ales cand vorbiti de vinurile clientului. Fara “Cel mai bun”,  “Singurul care are puncte de la nu stiu ce critic sau concurs”, “Singurul vin adevarat”, “Unicul si neasemuitul”, “Doar noi si Bordeaux-ul”,etc. In primul rand suna a manele si in al doilea rand habar nu aveti cate defecte se pot gasi unui vin. Inclusiv acela ca este perfect. In plus mai atrageti si in mod nefericit atentia  “hienelor” din online. Ahhh..scuze bloggerilor de vin vroiam sa zic. Cu vinul trebuie sa o luati mai usor si mai cu tact, pe varful picioarelor. Inchipuiti-va ca intrati la o petrecere unde se canta Mozart la pian (sa zicem Concertul nr. 21) si urlati: ”Care are bah un Logan alb ca nu pot sa imi scot BMW-ul din parcare?”. Cam asa suna…

2. Nu denigrati concurenta si in general nu va raportati la ea cand va prezentati vinurile. Mai ales daca stiti (ati aflat) ca tocmai le-ati lansat pe piata si acestea nu sunt referinta in domeniu. Sau mai grav, producatorul care v-a angajat (sau o firma asociata cu acesta si usor identificabila) are o istorie consistenta de fabricat posirca in spate. Si oricum, referinta in domeniul vinului nu este in Romania, decat cel mult pentru soiurile autohtone pe care nu le putem gasi in alta parte. La cel internationale in general „we suck” si poate o sa va intrebati la un moment dat de ce clientul a fost asa de masochist incat a ales totusi sa le (re)planteze la greu. Nu disperati, nu sunteti singuri si noi ne intrebam la fel.
   Pe scurt, nu va faceti imagine injurandu-i pe ceilalti! Chiar si neoficial, pe ascuns si pe colturi…

3. Nu va asteptati sub nici o forma ca dupa o vizita la crama, un mititel in vie si o sticla la pachet toti bloggerii sa va laude fara motiv intemeiat (pe calitate) toate vinurile, de la BiB la cel premium. Si asta pentru totdeauna sau macar pentru un an de zile pana la vizita viitoare. Pur si simplu nu functioneaza asa, fiecare percepe vinul cum crede de cuviinta si scrie pe cale de consecinta.
   Sa amintiti in varii si dese ocazii despre cutare ca „a fost la crama si apoi a scris de rau de vinuri”, denota lacune grave din partea D-voastra in cunoasterea publicului tinta.
   Oricum genul acesta de activitati va asigura vizibilitate in piata si uneori, cand esti la inceput de drum si reclama negativa conteaza. Pe parcurs, pentru cine are urechi de auzit si corecteaza punctele slabe, situatia cu siguranta se va imbunatati. Ah, si sa nu uit: Nu, nu ne-am apucat (toti) sa ne facem blogguri de vin doar pentru ca nu avem ce bea, manca sau din lipsa de evenimente de socializare in weekend sau in cursul saptamanii. O revelatie usor paradoxala, nu?

4. Incercati sa invatati ceva despre produs. Adica despre vin. Stiu, e greu, domeniul e vast, dar ceva cunonstinte de baza va vor ajuta mult in lupta cu “inamicul”. Daca deschideti gura sau scrieti despre vin, probabil ca dintre noi vor fi cei care va vor corecta daca spuneti tampenii Si asta in vazul tuturor. Restul s-ar putea sa va inghita ineptiile mai ales daca aveti un buget generos.

5. Nu fiti agresivi. Poate ca in alte domenii agresivitatea “brings results”. La vin nu. E perceputa ca grosolanie si mitocanie. De exemplu, la targuri, degustari, vizite la crama nu intrebati din 2 in 2 minute clasicul “cum vi se pare?”. Omul probabil ca va va spune singur cum i se pare. Acolo sau pe blog.

6. Nu incercati sa convingeti pe toata lumea ca aveti cele mai bune vinuri. Chiar daca le-ati avea tot ar fi un semn de lipsa de modestie. Daca cineva critica vinul clientului nu va apucati sa il admonestati ca nu e asa sau, mai  jenant, sa va apucati sa ii dovediti lui si lumii intregi ca nu se pricepe, nu are habar si nu ar trebui sa isi dea cu parerea. Eventual sa mai aduceti si vreo 2-3 angajati, prieteni, rude, cumetrii, apropiati, fosti colegi de generala sa scuipe si ei “tinta”. Dreptul la libera opinie era pana la urma garantat prin Constitutie, ultima data cand am verificat…

7. Nu folositi termeni pe care nu ii stapaniti. Doar pentru ca i-ati gasit prin descrierea vinurilor pe care v-a dat-o pe hartie clientul sau ati retinut-o pe la vreun  minicurs de vinuri facut pe repede inainte.  Unii din acesti termeni sunt deja celebri: mineralitate, terroir, premium (that’s a classic), maceratie peliculara, etc.

8. Cel mai importat sfat: fiti relaxati. Cu siguranta daca o luati usor  si sunteti deschisi sa experimentati si sa invatati despre vin, nu o sa va dea nimeni(la figurat) in cap si o sa va distrati mult mai bine decat in alte domenii. Si s-ar putea ca cel mai mult sa aveti de invatat de la cei care va critica si nu de la cei care va lauda tot portofoliul cap-coada si va curata scamele adesea imaginare.
   Si nu fiti paranoici. Nimeni nu isi face o meserie de credinta din a va urmari greselile si a va critica alegerile sau vinurile. Decat atunci cand acestea devin strident de aberante, sar in ochi si chiar aveti o problema reala.
   Asa ca “relax” si sa incheiam intr-o nota  destinsa si voioasa:

Tags: Marketing Vin, PR, Vin romanesc

Trackback URI | Comments RSS