Feb 07 2014

Din Bulgaria in Argentina si inapoi…cu Michel Rolland!

Published by at 8:00 AM under Altele

 

Cred ca toata lumea care cat de cat a scos nasul (si palatinul) din segmentul “premium” autohton si a avut curiozitatea sa vada ce vinuri se mai produc pe afara, stie (sau cel putin a auzit) cine este Michel Rolland. La nivel mondial este un fel de guru al „flying winemaker”-ilor, omul care te poate pune pe masa lui Parker si te scoate din operatie cu succes, cu peste 90 de puncte, visul oricarui producator de vin.

 

Bineinteles ca la ora actuala nimeni din industria autohtona de vin nu si-l poate permite ca si consultant si asta este cumva legat si de mentalitatea patronului roman, de tip “muieti-s posmagii sau gratis nu se poate sefu’?” Am mai discutat subiectul acesta aici.

 

Astazi o sa va prezint doua vinuri care poarta amprenta celebrului vinificator francez produse in doua emisfere diferite. Unul in Argentina, celalalt aici, peste Dunare, la vecinii nostri “inapoiati si cu ceafa groasa”. Care in materie de vin sunt trei ture de stadion si un etaj de Prowein in fata noastra. Ca asa e in tenis…noi suntem premium, super-premium si “quality” doar la noi acasa, in afara, well..nu prea suntem deloc.

Asadar:

 

Clos de los Siete 2009

 

Argentina, mai precis Mendoza, Valle de Uco. Nu va mai plictisesc cu detalii tehnice despre cele 7 vii magnifice si despre vinificare. Doar ca este un asamblaj de 5 soiuri (Malbec, Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah si Petit Verdot). Offcourse cu 90 de puncte Parker, ca de altfel toti anii anteriori de productie:

 

Clos de los SieteAspect (Culoare): Purpuriu inchis, opac, tenebros, concentrat, extractiv

 

Nas: Opulent cu straturi succesive de arome, plecand de la impresii masive de fructe negre coapte, cirese amare, visine, prune pana la niveluri de condimente de toate felurile (piper, scortisoara, vanilie, nucsoara) si terminand cu note de ciocolata si trufe. Un nas cuprinzator, care are “de toate pentru toti”, dar fara sa agreseze sau sa para artificial.

 

Gust: Plin, corpolent, prezent, aproape mestecabil inca din atac. Impresionant prin concentrarea de fruct pe care o afiseaza, evolueaza perfect echilibrat si sigur. Amplu, opulent, dar cu o aciditate corecta si placuta care ii imprima o senzatie de suplete si un alcool perfect integrat.  Senzatii gustative complexe, asemanatoare celor din nas, dominat de fructe coapte, dar proaspete si note de ciocolata. Tanini prezenti, moi, catifelati, integrati si un postgust mediu spre lung cu impresii de dulceturi de fructe si note usor afumate.

 

Un vin Foarte Bun, care defileaza cu “toate panzele” sus, fara ca nimic sa iasa in evidenta si sa ofenseze. In gen New World, extractiv, dar cu o tusa de integrare si prospetime franceza care il indepartajeaza usor de stilul clasic, monoton si obositor.

Perfect slefuit, nu agreseaza si parca vrea sa se faca placut si sa ofere placere. Probabil pacatuieste prin lipsa de structura, parand usor moale, neserios si prea abordabil. In genul unei dame de companie de lux.

Oricum impresionant de bine lucrat si unitar pentru un asamblaj de cinci soiuri din care nici unul nu iese in evidenta. Acolo chiar se vede experienta si “mana” lui Rolland.

Costa in jur de 14-15 € pe online-ul de afara, RPC Foarte Bun; vinul ofera foarte multe la banii respectivi.

 

 

Castra Rubra 2008

 

Bulgaria. Thracian Valley.  Produs de crama cu acelasi nume de la sud de Dunare (proprietar Telish), este nava lor amiral, creata, ati ghicit, “by Michel Rolland”. Asta daca va intrebati de unde a aparut moda “by“-urilor pe la noi. Bine pe vinuri duble ca pret decat cele de fata.

Sa revenim: asamblaj tipic bordelez cu Merlot, Carbernet Sauvignon si Cabernet Franc. Fisa tehnica o gasiti aici.  Despre vin:

 

Castra RubraAspect (Culoare): visiniu inchis, opac, tanar, cu aluzii violet in margini

 

Nas: Complex, modern, complet, cu fruct copt (visine, fructe negre, prune), tuse integrate de baric (scortisoara, vanilie, piper, ciocolata) si aluzii florale evidente, de violete si tuberoze.

 

Gust: Atac mediu, evolutie perfect echilibrata, cu o aciditate care ii imprima prospetime si suplete. Fruct proaspat cat cuprinde, atat rosu cat si negru, care ii confera o puternica impresie de vinozitate plus note picante, de condiment si ciocolata neagra. Evolutie structurata, tanini prezenti, puternici si usor „grippy”, aspri pe final, dar care contribuie in mod fericit la impresia de seriozitate a vinului. Posgust mediu, cu fructe dulci si usor condimentat.

 

Un vin Foarte Bun (spre Excelent), mai serios decat cel anterior, mai aproape de registrul Bordeaux (Right Bank, Rolland style), ajutat evident si de soiurile din componenta. Mi-a placut o idee mai mult decat Clos de los Siete, dar nu sunt foarte departe unul de celalat, impartasind aceeasi idee de abordabilitate imediata asociata cu o calitate evidenta, cel de fata cu un plus la capitolul potential.

Am dat pe el in jur de 70 de lei din Metro de la Ruse o investitie buna, RPC Foarte Bun care ma duce cu gandul la exemplare autohtone care sar milionul si care sunt sub cel de fata. Unele…

 

Pe scurt, doua vinuri asamblate la capete diferite ale lumii, care costa aproximativ la fel, sunt pe acelasi palier de calitate, cu exprimari usor diferite, dar si cu impresii comune evidente. Dovada clara a ceea ce spunea cu naduf Aime Guibert in Mondovino: ca poti sa faci vin bun oriunde in lume, trebuie doar sa il angajezi pe Michel Rolland drept consultant. Si tind sa ii dau dreptate, desi o spunea dintr-o anumita frustrare fata de personajul respectiv.

 

Problema este ca Rolland nu e tocmai ieftin. Iar noi nu avem bani. Si de aceea preferam sa inventam (cream?) “Michel Rollanzi” autohtoni, pentru piata autohtona.

Dar nu-i bai…”fazani” sa fie, ca vinuri se gasesc. Bye!

 

17 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply