O sa va vorbesc astazi de o poza care mi-a zgariat retina de cateva ori, dar din diferite motive am uitat sa va povestesc si voua despre ea. Este mai degraba un poster de prezentare a unui vin Rose, respectiv Busuioaca de Bohotin Rose sec de pe gama Colocviu a celor de la Casa de Vinuri Cotnari.

Cine a realizat posterul respectiv ori e de o genialitate subtila ori de o ignoranta demna de o cauza mai buna. Ori combinatia fatala: amandoua la un loc. Oricum si in primul si in al doilea caz manifestul de mai sus are mesaje mult mai puternice decat simpla promovare a unui anume vin. Transcede spre un “statement”, o declaratie de principii, chestie care rar se intampla in triviala lume a marketingului diferitelor produse si servicii.

 Dar haideti sa vedem care sunt, dupa parerea mea, motivele pe care imi bazez afirmatia de mai sus:

1. Niciodata, dar niciodata (“Never, but never” sau “jamais, mais jamais”) nu se folosesc simboluri care tin de mandria nationala a francezilor (si Turnul Eiffel, desi la inceput a fost privit cu reticenta, acum este imbratisat de toti ca un simbol al Frantei) in combinatie cu texte si formulari in limba engleza. Decat daca vrei sa le faci o mare aroganta francezilor si sa le dai o palma peste fata. De aceea spun ca imaginea de mai sus poate avea si mesaje subtile…nu cred ca poti produce ceva mai jignitor pentru un francez decat Turnul Eiffel, simbolul Parisului, inconjurat de sloganuri publicitare in limba engleza. Nu mai intru acum in detalii cat de habotnici sunt francezi in a-si proteja limba si cultura de influentele engleze, ideea de baza este ca asa ceva nu se face. Bine, nu cred ca cei de la Casa de Vinuri Cotnari vor sa vanda Busuioaca rose in Franta (oricum ar avea probleme mari in a concura rose-urile de acolo) dar oricum am lua-o Turnul Eiffel imbratisat de limba lui Shakespeare nu da bine…In cazul de fata chiar si romana ar fi fost o alegere mai fericita pentru mesajul respectiv.

2. Apoi asezarea scrisului, impartit in doua “calupuri”. In mod normal un om citeste de la stanga la dreapta toata fraza, chiar daca este despartita de “turn” in cazul nostru. Si mie imi da asa: “Paris good is always a ideea” Yey! Nici daca o luam pe bucati nu e de bine ca trebuie sa citim in zigzag: dupa ce am terminat paragraful cu “Paris is always a” trebuie sa urcam sus la “good” si apoi sa coboram la “ideea”. E un adevarat exercitiu de atentie si perspicacitate sa duci propozitia pana la capat! Daca mai ai si cateva pahare de vin la bord, e chin…
   L.E. Cititorii au observat cu pertinenta ca se schimba si fonturile pe scrisul respectiv, ca sa ne ameteasca si mai tare. Si inca una tare: “Ideea” nu e fapt “Idea” in engleza? 😀 Incroyable!

3. Apoi nu inteleg de ce Cotnari (bine, Casa de Vinuri Cotnari, care de fapt tot din Cotnari e, nu?) cu atata traditie si istorie in spate are nevoie de Turnul Eiffel si de Paris ca sa isi promoveze vinurile. Cel putin un iubitor de vinuri de pe afara care o fi auzit la un moment dat de vinul de Cotnari, cel ce rivaliza pe vremuri cu celebrul Tokaji (cliseul acesta este prezent in toate cartile si la toti autorii straini, Cotnari fiind cred cea mai cunoscuta podgorie romaneasca la nivel international) o sa fie un pic descumpanit privind poza de fata. Cotnari? Bohotin? Moldova? Tokaji? Paris? Cam multe toponimii la un loc…chiar si pentru un roman, obisnuit al locului.

4. In plus, denumirea soiului: oricum am da-o nu merge asocierea cu Parisul si cu scrisul in engleza. “It’s Busuioca de Bohotin for god’s sake!” Repetati dupa mine cu voce tare: Busuioaca de Bohotin! Putine soiuri autohtone suna mai romaneste de atat. Sa ii tragi un Turn Eiffel si un Paris pe eticheta e ca si cum ai combina carnatii de Plescoi cu Statuia Libertatii (da, sa ii punem in Photoshop sa ii atarne pe brate niste carnati) sau magiunul de Topoloveni cu Golden Gate-ul din San Francisco. Sper sa nu dau idei…

5. Grafica in sine! Asta e o chestie de gusturi pur personale, iar combinatia de culori este sublima. Eu unul daca vedeam posterul respectiv lipit pe o vitrina pe strada, credeam ca au facut cei de la Disney vreun remake la “Jack si vrejul de fasole”, turnat la Paris. Adica pe scurt sunt prea multe vrejuri verzi (sic!) asociate cu chestii roz bon-bon pe foto respectiv ca sa nu te duca gandul la chestii ludice si la desene animate. Zici ca s-a mutat Disneylandu’ la Cotnari. Parol!
   L.E. Iar de la cititori: ce treaba au turbinele eoliene de la baza turnului cu vinul si cu Parisu’ ? Mister…

Deci pe scurt, dupa parerea mea, s-a elaborat un afis in care ne-am batut joc de un simbol al Frantei, invelindu-l ca pe o sarma in foi de vita  si trantindu-i si o zicere in engleza pe frontispiciu. Bine, intuiesc deja argumentul conform caruia “este destinat pietei romanesti” asa ca „unde e marele deranj?”.  Ca oricum in Romania “lumea e proasta si nu intelege”.

Si implacabil la final vine textul de pe eticheta, sublim ca intotdeauna si “targetat” spre sufletul sensibil, de poet anonim, al romanului. Attention s’il vous plait: ”Emotiile jubileului s-au stins in clinchete de cristal. Am recunoscut-o dupa surasul rose si parfumul ei cochet. Mi-a reaprins bucuria. Vive la vie en rose!”

Nu e asa ca vreti sa vedeti si voi la vara, pe vipie, vreo veverita vioaie virand voios si vesel pe vajnicul vrej din viziunea venerabilului vilegiaturist?

Maitre, chapeau!

P.S. Textul de mai sus este un pamflet pornit de la un material de promovare indoielnic realizat si nu implica faptul ca vinul nu ar fi unul bun. Ba din contra e chiar un rose reusit tinand cont de soi si de experienta in rose-uri a producatorului respectiv. Acum, promovarea si branding-ul sunt alte discutii si repet: mai sus am exprimat doar parerea mea, proprie si personala (devin enervant chiar si pentru mine tot repetand chestia asta, dar stiu ca este imperios necesar in cazul de fata).

De atlfel nu exclud ca eu sa am o imagine deformata, un suflet meschin si sa nu fi fost in stare sa inteleg nimic din subtilitatile si zbaterile celui care a realizat “opera” de mai sus.

Chiar sunt curios, voi ce intelegeti din posterul respectiv?

Tags: Busuioaca de Bohotin, Casa de Vinuri Cotnari, Simpozion la Paris

Trackback URI | Comments RSS