Jan 23 2014
La 35 de ani…Geiben Thornicher Ritsch Auslese Riesling 1979
Scurt si cuprinzator: cum arata un vin de 35 de ani de la un producator “normal” din Mosel. Este un Riesling Auslese din 1979 de la Geiben, despre care ati mai tot auzit prin online-ul nostru. Asta datorita preturilor mai mult decat corecte la care s-au putut procura o parte din vinurile acestora. Cu ajutorul lui Florin, caruia ii multumesc si pe aceasta cale.
Tinand cont de dopul mai “tinerel” si de nivel, probabil sticla a mai fost reumpluta si reconditionata la crama, undeva pe parcursul timpului. Luand insa in considerare cinstea proverbiala a neamtului, avem toata increderea ca in recipient se afla 0.7l din “ceea ce trebuie”. Asadar:
Aspect (culoare): Galben intens, pronuntata , in tente aurii. Clar si fara urme de oxidare.
Nas: Note de kerosen (mai spre pacura asa), care pot fi trecute la capitolul “tipic pentru un Riesling cu etate”, asociate cu aluzii de coaja de portocala uscata sau facuta dulceata plus impresii de condiment (anason, nucsoara, cuisoare). Nas intens, aromat, greu, o combinatie de Gewurztraminer cu Tokaji sa zic. Interesant…
Gust: Corp prezent, usor glicerinos datorita nivelul de zahar. Aciditatea inca la post echilibreaza surprinzator de bine zaharul si imprima o evolutie mai lejera, mai ales in partea a doua a acesteia.
Gustativ evolueaza in note de miere poliflora, dulceturi de caise si piersici alaturi de ceva note condimentate. Plus un zvac mineral-tonic pe final. Postgust mediu cu tuse de condiment si mineral-afumate.
In concluzie un vin Bun, corect, perfect baubil si care cere ceva prajituri pe langa el. Asta pentru ca dupa un pahar-doua devine usor “apasator” datorita aromelor mature si lipsei fructului (deh). Dar in rest fara nici o problema!
Oricum nu stiu cate albe romanesti ar arata asa dupa 35 de ani si daca stau bine sa ma gandesc eu am aceeasi varsta si poate nu sunt foarte diferit de vinul de mai sus.
De la un timp incolo incet-incet se cam duce fructul acela proaspat. Dar ma bucur ca in ambele cazuri aciditatea e inca acolo sa echilibreaze “zaharelul”.
