Astazi o sa va plictisesc cu o paralela interesanta (cel putin asa o consider eu) care exploreaza o presupusa legatura intre scrisul despre vin si „obiectul pasiunii”, adica vinul in sine. Pentru ca exista o asociere ciudata, organica, un fel de influentare reciproca si de reflectare a unui domeniu in celalalt.

A scrie o postare despre un vin sau despre ceva in legatura cu vinul e cumva asemanator cu a crea un vin. Rezultatul final poate fi bun, foarte bun sau dezamagitor. Uneori excelent sau exceptional. Principiile pe care se fundamenteaza insa cele doua demersuri sunt in mare aceleasi:

In primul rand ai nevoie de o serie intreaga de conditii climatice si de sol (terroir cum le place unora sa spuna). Fara aceste conditii de baza, via nu creste sau nu are sanse sa produca struguri de calitate cu o relativa constanta. Unele parcele sunt mai bune, altele mai slabe. Unele se potrivesc mai bine unui anumit soi, asa cum unele caractere se potrivesc mai bine anumitor stiluri de a scrie despre vin.

Apoi depinde ce ti-ai pus in gand sa faci: un vin in serie limitata, de calitate, targetat catre publicul avizat sau un vin pentru mase, care sa placa si sa fie usor de inteles de catre un public cat mai larg. Adica fie scrii pentru mase sau scrii pentru un public avizat. In cazul meu alegerea este involuntara, dar deciziile care conduc acolo sunt intotdeauna voluntare. Asa cum sunt taierile in vie, sistemul de conducere, alegerea clonelor, limitarea productiei la hectar, etc.

Apoi conteaza foarte mult si varsta viilor. Citesc si acum cu nostalgie o parte din postarile pe care le scriam la “inceputuri”. Nu ca acestea ar fi atat de indepartate incat sa le fi uitat deja, dar sunt curios sa  vad cat, daca si in ce directie am evoluat. Cam la fel si cu via: cu cat este mai batrana cu atat radacinile se intind mai mult si exploreaza o suprafata mai mare de subsol. Iar rezultatul final, strugurele, reflecta aceasta maturizare treptata.

Idem si la partea de blog: informatiile (daca le cauti) se acumuleaza, incep sa vina din mai multe surse, “radacinile” se intind in diferite medii si patrund mai adanc in “carnea” domeniului explorat. Si asta ar trebui sa se vada si in „produsul final”. Adica in ceea ce cititi pe blogul de fata.

Mai departe, cum tratezi strugurii respectivi? Pentru ca oricat de darnice ar fi anul si via cu tine, oricand iti poti bate joc in mod voluntar sau involuntar de ce ti-a oferit natura. La fel si la scrisul despre vin: poti acumula experienta, poti cunoaste oameni noi, poti vedea si recunoaste usor evidenta, dar daca alegi sa ignori toate acestea (in mod voluntar sau involuntar) produsul final nu va reflecta evolutia respectiva. Va fi doar o constanta surda care la un moment dat va deveni plictisitoare si monotona.

Si oricum chiar si dupa ce ai produs vinul s-ar putea sa mai fie nevoie de ceva „conditionari” inainte sa il scoti pe piata. Uneori acestea sunt doar mici ajustari de finete, alteori fac produsul respectiv de nerecunoscut, rapindu-i tipicitatea si farmecul.

La fel si la o postare despre vin: poate este nevoie de ceva “conditionari si ajustari” inainte sa o oferi publicului. Poate ii mai trebuie ceva acid sau din contra, sa mai diminuezi din aciditate (lucru care recunosc ca mie mi se intampla destul de des). Sau poate mai trebuie ceva „culoare” sau tanin, pentru macar o impresie de “coloana” vertebrala.

Prezentarea si eticheta sunt si ele importante. Design-ul site-ului, constructia frazei, cursivitatea textului, argumentarea cu date, exemplificarea cu fotografii, etc…toate acestea fac uneori mai mult decat “produsul” in sine. Pentru ca uneori forma poate distruge fondul. Sau il poate domina copios. Deh, marketingul…

Un lucru este cert: ca si la vin, daca nu ai “fruct”, proaspat in echilibru cu o aciditate si structura bine exprimate, daca derapezi prea mult intr-o anumita directie, produsul final va fi dezechilibrat si supus esecului. Va rezulta ceva banal. Sau mai rau, ceva evident machiat, facut sa ia fata, sa induca in eroare.

Ca si la vinuri postarile machiate, scrise in alte scopuri  decat pura pasiune pentru subiect, “vorbesc” si se dezvaluie singure. Sunt artificiale. Nu au suflet si nu relationeaza cu cititorului.

Un semn de ingrijorare in acest sens ar fi ca, desi vezi niste cifre de trafic pe un ecran, nu ai “feedback” de la cei care te citesc. Acestia sunt parca invizibili. Englezii spun ca postarile nu sunt „engaging”, nu captiveaza atentia, nu stimuleaza intelectul cititorilor, nu ii incita la actiune sau macar la reflexie, nu ii indeamna sa exploreze mai departe. Si la vinuri discutia este similara…

Toata paralela de mai sus ma conduce la o intrebare foarte interesanta: daca as fi un vin, ce vin as vrea sa fiu? Sau ce vin ma percep altii ca as fi?

In fine…nu intotdeauna, oricat te-ai stradui, postarile iti ies asa cum ai vrea sa fie. Ca si la vinuri, ai in portofoliu o gama de postari premium, una medie si una de volum. Asa cum nu poti sa faci vinuri bune in fiecare an, la fel nu poti sa “asamblezi” postari excelente de fiecare data. Oricum la un moment chiar si excelenta ar deveni plictisitoare prin previzibilitate…

Toate acestea fiind spuse, un lucru este sigur: pentru mine, un blog este ca un vin de autor. Chiar daca postarile efective pot diferi de la un moment la altul, asa cum un vin difera de la un an la altul, pe termen lung, constructia in ansamblul sau, blogul, va reflecta  stilul, caracterul si personalitatea autorului. Si „terroir”-ul de care dispune, bineinteles…

Pentru ca la vin este arhicunoscuta zicala: Poti sa ai vanzari cat zece, daca n-ai “terroir” esti rece!

Tags: Blog Vin, Vinuri

Trackback URI | Comments RSS