Vinul de fata l-am baut in urma cu ceva vreme in urma, dar mi-a ramas intiparit in minte ca fiind cel mai delicat si gingas exemplar de vin alb cu care m-am intalnit pana acum. Senzatie indusa probabil si de DOC-ul inscris pe eticheta.

Este produs de Inama si de fapt este un Soave Classico, adica obtinut din struguri din regiunea “originala” desemnata pentru productia de Soave, cu vii plantate pe dealuri vulcanice la est de Verona. Regiune care, “clasic” la italieni, a crescut apoi cu niste parcele fertile de pe aiurea, din campie numai bune de facut supraproductie, devenind Soave DOC. Aveti mai jos un filmulet cu Stefano Inama (vinificatorul si proprietarul Inama) care explica foarte bine diferentele intre Soave Classico si “cel normal” si puncteaza foarte bine cum factorul uman face parte integranta din terroir:

Soave (apropo cel mai produs vin alb al Italiei) a avut momentul lui de glorie pe pietele externe prin anii 70-80, fiind inlocuit intre timp pe piata din SUA de exemplu de la fel de “interesantul” Pinot Grigio. Spun la fel de interesantul, pentru ca asemenea acestuia vinurile Soave „obisnuite” sunt in marea  lor proportie ieftine, banale si plate, obtinute din vii de Garganega cu supraproductie si cu adaosuri copioase (la limita superioara de ceea ce permite DOC-ul ) de Trebbiano. Care poate fi Trebbianno Toscano (adica Ugni Blanc-ul folosit la distillate de francezi) sau Trebbiano di Soave ( Verdicchio) care de obicei se foloseste si doar el este permis la DOCG Soave. Alaturi de Pinot Blanc sau Chardonnay. Si deja v-am ametit de tot. Sa trecem peste….

Retineti doar ca exemplarele ieftine sunt banale, neutre, de cursa lunga si ca sa faci un Soave ca lumea costa. De exemplu cel de fata este obtinut din Garganega 100%, vii vechi de peste 30 de ani si productie la hectar cam pe jumatate cat accepta maxim DOC-ul. Aveti pe site-ul producatorului si un scurt film de prezentare a vinului.

Asadar:

Aspect (Culoare): Tanar, clar, galben deschis, semitransparent cu aluzii verzui

Nas: Fresh, delicat, intensitate scazuta spre medie, cu aluzii initiale de ceva mere verzi asociate cu tente minerale. Pe masura ce vinul se deschide senzatiile olfactive vireaza spre aspecte gingase, florale, diafane, de flora de camp.  Tot tabloul este completat de tuse de unt si alune prajite, in genul Champagne plus  subtile note drojdioase. O impresie de unt pe paine proaspat prajita. Un nas complex, fermecator mai ales prin subtilitate decat prin intensitatea aromelor.

Gust: Atac proaspat, lejer, corp mediu insotit de o aciditate vioaie si aspecte citric-minerale plus o tusa dulceaga. O constructie fina, pura, invocand senzatiile din nas si care, desi nu iese in evidenta cu foarte multe arome, nu lasa nici un moment impresia de banal sau diluat. Mai degraba de rafinat, cu o mineralitate eleganta, retinuta si omniprezenta. Curge lejer, ca o Champagne fara bule si lasa in urma un postgust proaspat, usor tonic, crocant  si mineral care cerseste urmatorul pahar.

In concluzie, este cel mai gingas si suav (sic!) vin cu care m-am intalnit. Ai impresia ca e o panza fina de borangic, care sta in orice moment sa se rupa, sa se dezintegreze si nu stii practic in ce se tine.

Cert este ca “se tine” si vinul este Foarte Bun, deosebit. Chestie care rar imi este dat sa o spun despre vinurile albe italiene care in general se inscriu la categoria proaspat, simplu, neutru, floral. Asa cum aminteam mai sus, aduce a un vin linistit de Champagne fara aciditatea taioasa. Apropo DOC Soave permite si vinuri spumante; as fi chiar curios cum arata unul.

Pe scurt, o finete de vin, un filigran, pe care nu iti vine sa il atingi cu o floare..:D

La noi este importat de Vinimondo, daca va intalniti cu el incercati-l ca merita. Dar neaparat la inceputul mesei/degustarii, atlfel nu o sa intelegeti mare lucru din „lucrare”. Costa in jur de 50-60 de lei (parca?) iar RPC-ul este Acceptabil tinand cont de cum se prezinta si de nivelul preturilor la vinuri similare autohtone.

Tags: Classico, Garganega, Inama, Italia, Soave

Trackback URI | Comments RSS