Cum tocmai a trecut Ziua Nationala m-am gandit sa va spun cateva cuvinte despre vinurile pe care le-am baut cu acesta ocazie. Cum eu sunt un patriot convins, de 1 Decembrie nu pun strop de vin strain (adica pagan) in gura. Ceea ce este un sacrificiu in sine, adus pe altarul vinului romanesc…glumesc!

Asadar  fara introduceri lungi si alambicate (la care se pare ca sunt maestru) am sarbatorit oenologic Ziua Nationala astfel:

Am deschis cu o Cadarca Stonewine Hill Selection 2009 de la Balla Geza si nu mi-a parut rau. Culoare de cireasa, rubinie, deschisa, semitransparent. Imi aduce aminte de lucruri bune si lejere, gen Pinot.

Olfactiv se exprima elegant si neagresiv, cu fructe rosii coapte, expresive, fara gemuri si dulceturi, cu tuse florale si o nota picant-ierboasa si de frunze uscate, care ii da un plus de complexitate si savoare.

Bine racit (cititi eticheta inainte sa defaceti vinul, scrie acolo clar 15-16 grade) vinul evolueaza lejer pe palatin, cu o aciditate de invidiat care nu numai ca echilibreaza perfect cei 14 % nivel alcoolic, dar  reuseste sa dea si o senzatie de prospetime evolutiei si fructului. Alcool excelent integrat la temperaturile mentionate pe eticheta. Aviz amatorilor: nu fortati nota cu temperatura! Tanini neagresivi, integrati, fini si un postgust vioi, condimentat, picant in care se strecoara si ceva fruct rosu proaspat. Un vin Foarte Bun, mai ales tinand cont de soi care nu e vreun Cabernet Sauvignon. Expresiv, direct, cu personalitate, nu te minte. Pe la granita lui 85 de puncte.  Probabil cea mai buna Cadarca din Romania disponibila publicului larg…

Apoi, de la producatorul celebrului “Pinot Noir innobilat cu Merlot” (sic!) a fost un Pinot Noir varietal. Care nu a avut adica nevoie de „innobilarea” cu Merlot. Sau probabil Merlot-ul se terminase sau nu era gata. Recunosc, sunt rautacios, dar nu fara motiv. De altfel ii pot asigura pe cei de la Murfatlar ca atata timp cat nu scot aberatia aia cu “innobilat” de pe eticheta de Zestrea voi continua sa le atrag atentia. Este jenant (mai ales pentru Romania ca tara producatoare de vin) ca cel mai mare producator sa scrie pe eticheta o ineptie de genul asta. Pot scrie ca e cupaj, nu e nici o problema, o face si Recas pe Huniade parca..dar nu ca Merlot-ul  “innobileaza” Pinot-ul.

Bine, vinul de fata este produs de M1.Crama Atelier care nu are nici o legatura cu Murfatlarul ala mare care innobileaza Pinot-ul cu Merlot. Decat ca este divizia lor de vinuri premium.

Lasand tristetile personale deoparte, vinul de fata este unul Bun, corect, cu arome de fructe coapte si note baricate de vanilie, cuisoare, anason si ceva cacao. Am mai scris de el, impresiile sunt tot pe acolo. In opinia mea nu este un Pinot Noir autentic, dar pe de alta parte este si foarte greu (daca nu chiar imposibil) sa faci un Pinot Noir clasic la Murfatlar, tinand cont de clima si sol. Insa, daca vrea clientul, se poate bifa in portofoliul. Personal consider Babeasca lor mai “cinstita” si in consecinta o prefer.

A urmat Iacob Cabernet Sauvigon/ Feteasca Neagra 2011. De la Davino.

Vizual se prezinta de un visiniu opac, concentrat, imaginea clasica cu care ne-a obisnuit productorul in cauza pe aceasta gama.

Olfactiv arunca initial tonuri baricate pentru ca mai apoi sa apara fructele coapte, mai ales din categoria celor negre. Un nas concentrat, masiv, imbinand corect fructul negru copt, pruna uscata, cu note neagresive de baric (vanilie, scortisoara, ceva cafea).

Pe palatin se remarca echilibru foarte bun intre aciditate, corp, extract si nivel alcoolic (deloc de neglijat :14,6%). Se simte concentrarea masiva de fruct din nas, extractivitatea, iar daca aciditatea ar fi o idee mai jos vinul ar fi aproape mestecabil. Bine si asa evolutia e in tonuri matasoase si catifelate, dar fara sa para nici un moment greu si obositor.  Tanini fermi, structurati, impetuosi pe final plus un postgust mediu spre lung cu aceleasi fructe coapte si note usor condimentate.

Vinul este cel putin o clasa peste Feteasca Neagra de pe aceeasi gama, in primul rand la structura si constructie, Cabernet-ul spunandu-si cuvantul. Nu stiu daca e de la an sau de la filozofia producatorului fata de noua gama, dar exemplarul de fata pare foarte serios si acum cativa ani se putea incadra pe mai galonata Domaine Ceptura Rouge fara emotii. Intre timp a mai evoluat si DCR-ul. Foarte Bun. Filozofia all-inclusive, Lume Noua plus Lume Veche este evidenta. E unul dintre cele mai serioase vinuri romaensti pe care le puteti cumpara in segmentul asta de pret.

Negru de Dragasani Isarescu 2011 Rosu rubiniu, semitransparent.  Un nas cu fruct rosu, usor “obosit” si ceva baric reprezentat de piper, vanilie, usor condiment. Simplu, direct, unidimensional. Pe palatin dezvolta o aciditate dura, deranjanta si o evolutie diluata, fara fruct. Amar in final, cu tanini verzi, tineri si usor agresivi. Un vin Acceptabil, recomandat langa ceva preparate culinare care sa ii mai netezeasca asperitatile. Sau nerecomandat.

Probabil ca s-a dorit si s-a obtinut o productie mare la hectar si de aici rezultatul mai putin fericit. Daca aveti chef de un Negru de Dragasani bun, luati-l pe cel de la Stirbey. Probabil ca daca facem calculul pe ce productie s-a lucrat si ce a intrat in cele doua vinuri, cel de la Stirbey iese paradoxal mai ieftin si clar cu un RPC mai bun…J

Smerenie Crama Oprisor 2007 unul dintre vinurile “icon” de pe la noi, fapt datorat si unui branding corect si interesant, care prinde la publicul din Romania. Bineinteles unul din variatele si reusitele asamblaje ale lui Liviu Grigorica folosind in cazul de fata vinurile vinificate de Veronica Gheorghiu. Shiraz, Pinot Noir si Dornfelder in speta.

Vizual vinul prezinta tonuri visinii, opace, inca pigmentate (chiar in tente purpurii) influenta probabil a Dornfelderului de mai sus.

Nasul arunca in mod surprinzator efluvii maturate, de pielarie, tutun si o tusa carnoasa, animalica. Fructul apare la aerare si ia o forma confiata, uscata, de stafide, visine si curmale. Complexitatea olfactiva este completata de aspecte condimentate, usor piperate si impresii de smoala si fum (mai stiti cand se turna smoala pe bloc?). Un nas excelent, intens, evolutiv care acopera o panoplie vasta de senzatii si amintiri.

Evolutia pe palatin este fina, eleganta cu o aciditate inca bine aspectata, chiar ridicata si cu fruct surprinzator de proaspat, mai ales in comparatie cu senzatiile olfactive. Tusele mature se fac resimtite si aici, insa echilibrul de ansamblu al vinului este fermecator si ludic. Finalul adauga un strop de structura, cu tanini prezenti, urmat fiind de un postgust lung, care evolueaza de la senzatii picant-condimentate in debut la fructe rosii care vireaza intr-un final catre dulceturi si note dulcege.

A fost fara doar si poate vinul serii, dar nici nu a avut concurenta, celelate fiind din alt film: proaspete, fructate, tinere.  E ca si cum am compara un BMW X5 cu un Mercedes 300 SL Gullwing. Mi-a imprimat o senzatie de Pinot Noir matur, cu personalitate si un usor iz condimentat si rustic. Vinul este Excelent, la bariera celor 90 de puncte si perfect de consumat acum, cu o aerare prealabila. Desi nu l-am vazut in tinerete, am fost surprins cat de matur este, mai ales in nas. De precizat ca a fost tinut in pivnita, in conditii foarte bune.

Apropo acesta a venit insotit si de un certificat de “autenticitate” tiparit frumos la imprimanta color “inkjet” pe o foaie A4, cu text pompos si cu o imitatie de stampiluta de ceara  in dreapta jos. L.E. Idee care nu provine de la “autorul” conceptului (dl. George Moisescu) ci probabil de la cineva cu idei multe de la crama. Cred ca ma puteam (si se puteau) lipsi fara emotii de fituica asta.

Vinul de fata (si vinul in general) nu are nevoie de asa ceva; el traieste prin ceea ce este si ceea ce descoperi cand desfaci sticla. Iar o “ghidusie” de genul asta il trage chiar inapoi, stirbindu-i  din farmec.

Tags: Balla Geza, Crama Isarescu, Davino, Iacob. Crama Oprisor, M1.Crama Atelier, Negru de Dragasani, Pinot Noir, Smerenie

Trackback URI | Comments RSS