Nov 29 2013

Romania si vinul romanesc. De atunci si de acum…

Published by at 8:00 AM under Opinii

 

Poimaine e Ziua Nationala. A tuturor romanilor. Ziua Unirii. 1 Decembrie. Nu ca as vrea sa va  stric sarbatoarea, dar m-am gandit sa fac o mica paralela de tip “atunci si acum” care sper sa va descreteasca putin fruntile. Sau sa va puna pe ganduri cu privire la ce s-a schimbat in domeniul vinului in tarisoara noastra draga in ultimii aproape treizeci de ani.

 

steag_romaniaProbabil ca nu ne putem da acum seama foarte bine cum arata piata vinului romanesc in anii ’80. Decat eventual din ce ne povestesc cei mai in varsta. Si adesea ei ne induc o imagine idilica, in antagonism cu capitalismul exploatator, incarcata de traditie si realizari pe linia intrecerilor socialiste, cu productii enorme la hectar si de o calitate recunoscuta international. E bine totusi ca memoria peliculei, probabil cu exagerarile si licentele artistice de rigoare, pastreaza totusi mult mai fidel atmosfera vremurilor.

 

Asadar, sa incepem:

 

Degustarile erau la fel de profesioniste, sunau la fel ca acum si erau organizate cam in aceleasi scopuri, de “scolarizare” a eventualilor critici fara cunostinte in domeniu. Pentru ca, nu e asa, cum putem “scri stiintific despre calitatile unor vinuri, daca nu le degustam stiintific”. Imi suna bizar de familiar…Cunoastem, cunoastem…mesteca, mesteca…

 

 

In plus, descoperim ca ocupatia de “blogger”, de scriitor despre vin, exista si pe atunci. Bine avea alte forme de manifestare efectiva, dar metehnele si practicile de gen “scris la comanda” erau cam aceleasi. Nici aici nu am evoluat foarte mult de atunci. Practic am (re)descoperit apa calda. “50 de kile e bine?…Aveti recipient?”.

 

 

Iar vinul domnilor, ca lui ii suntem toti servitori (eh, v-a placut?) si de el o sa va bucurati zilele acestea cu ocazia “evenimentului national”, ei bine vinul, se face cam la fel si acum. Doar s-au mai schimbat din “aditivi”. Nici aici nu am evoluat semnificativ, decat eventual la nivel de gargara si infierat muncitoreste, ca la scoala de partid,  elementele reactionare care mai “fluiera in biserica”.

 

 

Bine diferenta este ca acum baza, “piquette-ul” vine de prin Spania, Italia, Franta. Calitatea a “paispea”, cat mai ieftin. Cel putin la vinul de “mase”, de consum. Iar al nostru, cel demn de baut, e inca prohibitiv oamenilor muncii. De ce? Pentru ca “suntem umanisti, ce dracu’”…:D

 

In concluzie, celor pasionati de vin si nu numai lor le recomand sa se uite la tot filmul. Este de o dureroasa actualitate. O sa va destindeti sau o sa ramaneti cu impresia ca  in afara de o perdea de fum si de PR (da asta ne-a adus capitalismul, fardul PR-ului) noi, in esenta, ca oameni, mentalitati si practici, nu ne-am schimbat foarte mult. Aproape deloc as zice.

Ceea ce s-a schimbat sunt decorurile, masinile, viile, amantele, etichetele, dar noi suntem cam tot pe acolo ca mod de operare si in mare aceleasi “personaje” le puteti identifica cu usurinta si acum. Si vorbesc aici de societatea de ansamblu, nu doar de industria vinului.

 

 Asa ca de Ziua Nationala, eu zic ca pe langa sarbatoririle, defilarile, decorarile, mesele, chiolhanurile, petrecerile, bairamurile, urarile traditionale ar fi nimerit sa ne rezervam timp si pentru un mic si efemer moment introspectiv.

 

La Multi Ani, Romania! La Multi Ani Vinului Romanesc!

 

4 responses so far

Trackback URI | Comments RSS

Leave a Reply