Cu siguranta nu facea nici o revolutie. Probabil ca era o mica revolutie, dar la un alt nivel si in alti parametri. Inceput cu o iarna blanda, anul 1989 in Bordeaux s-a continuat cu o primavara destul de ploioasa in debut, lucrurile intrand pe un trend pozitiv prin luna mai cand dezvoltarea viilor era cu trei saptamani in avans fata de un an obisnuit. Dupa o inflorire rapida si uniforma, vara care a urmat a fost insorita, calduroasa si secetoasa fapt care a condus la cea mai precoce recolta de la legendarul an 1949 pana atunci. Perioada recoltei a fost de asemenea lunga, incepand pe 28 august (cel mai timpuriu start de recolta dupa 1893) si tinand la unele Chateau-uri pana pe 15 Octombrie.

Fiind un an calduros cu o coacere precoce, Merlot-ul a fost favorizat, acesta atingand niveluri de alcool impresionante pentru vremea respectiva (15 %), dar destul de comune din pacate in zilele noastre cand moda Parker, de tip „overripe” bantuie Bordeaux-ul, mai ales in Right Bank. Singura consecinta negativa a acestei coaceri timpurii ar fi fost aciditatea mai scazuta, dar se pare ca vinurile au trecut cu bine testul timpului.

Rezultatul conditiilor meteo din atipicul an 1989 a fost o recolta mare din punct de vedere cantitativ si buna din punct de vedere calitativ. Ceea ce se numeste in termeni de specialitate „a good vintage”. Si cand avem de a face cu un an bun chiar si proprietatile mai mici, care „se chinuie” in anii dificili sa faca vinuri potabile, reusesc sa scoata exemplare reusite care trec cu brio testul timpului.

Chateau Bel Air Lagrave apartine AOC Moulis si este clasificat Cru Bourgeois. Viile, conform lui Clive Coates MW, sunt cultivate dupa principii biologice, 60% cu Cabernet Sauvignon, 35%Merlot si 5% cu Petit Verdot, avand o varsta medie de 35 de ani. Proprietatea se afla pe platoul Grand Poujeaux, suprafata fiind relativ mica (aprox. 9 ha) si apartinand  aceleiasi familii de 150 de ani.

Vinul este un „assemblage” majoritar de Cabernet Sauvignon maturat in o treime stejar nou timp de 18 luni si apoi multi ani in sticla. Cert este ca vin de la ei mai nou de 2000 nu am gasit “pe piata” (la vanzare am vazut ca este doar 1989), ceea ce ma duce cu gandul la fanaticii „old school” din Rioja, gen Tondonia. Asta imi place mie sa cred. Pentru ca sapand si mai adanc pe internet am gasit o decizie de numire a unui administrator judiciar din 2012…si nu am vrut sa caut mai departe. Uneori e bine sa te limitezi la propriile versiuni ale realitatii.

L-am cumparat cu 29 € de la Vinatis, pana in 150 de lei cu tot cu transport in banii nostri. Asadar:

Aspect (Culoare): Rosu deschis in nuante caramizii spre portocaliu. Semitransparent, clar, cu mici depuneri fine;  este una dinte cele mai frumoase culori pe care am intalnit-o pana acum la un vin rosu. O puteti admira in poza de la final…

Nas: complex, evolueaza combinand in straturi succesive si ametitoare elementele mature cu cele specifice unui vin inca tanar. Debuteaza in tuse de menta si ierburi uscate, „forest floor”, trufe, cutie de trabuc si piele tabacita pentru ca apoi sa dezvaluie succesiv straturi de fructe negre usor stafidite, confiate asezate pe un fond de ciocolata, violete si aluzii de cedru.

Gust: Atac surprinzator de vioi si proaspat, cu o aciditate bine reprezentata si o evolutie complexa pe palatin. Se disting tonuri fructate, de cirese amare, visina coapta si ceva fructe negre de padure. Pare un vin de maxim 5-6 ani. Tanini fermi, integrati, exact cat sa ii confere structura, fara nici o urma de agresivitate insa. Postgust lung, evolutiv, cu dulceturi proaspete de fructe in debut care se dizolva in tuse de martipan, tutun si crema de zahar ars.

Un vin Excelent care acum incepe sa se deschida, aflat in punctul dintre maturitate si tinerete, cumva la intrarea pe “platou”, oferind un maxim de placere. Combina ireal de bine calitatile celor doua etape si cred ca mai tine lejer inca 10 ani, desi acum este probabil momentul lui de glorie. Pentru un producator cvasinecunoscut, eu unul am ramas impresionat de ce a reusit sa produca.

La cat am dat pe el, RPC-ul este unul Bun. Nu a fost ieftin, dar la banii respectivi a livrat mult mai mult decat ma asteptam. Un producator practic anonim, dintr-o apelatiune de rangul doi din Bordeaux. Un “simplu” Cru Bourgeois. Un fleac…

Si acum stau si ma gandesc retoric si fara nici o finalitate: Ce faceam noi in materie de vin in 1989? Ca acum vad  ca facem vinuri de 150 de lei pe banda rulanta.

Cum vor arata acestea peste 25 de ani? Aceasta intrebare este prea retorica pentru mine…si probabil irelevanta pentru cei care produc vinurile respective.

Tags: Bel Air Lagrave, Borddeaux, Chateau, Franta, Vin frantuzesc

Trackback URI | Comments RSS