Saptamana trecuta, sa tot fi fost pe vineri, in micutul targusor de provincie cunoscut pe mapamond dar mai ales in tara, ca si capitala romaneasca a industriei auto (da, vorbesc de Pitesti, ca la Craiova e un fel de filiala) am participat la o degustare a vinurilor de la Domeniile Ostrov. La restaurantul Casa Veche.

Crama nou lansata in peisajul authoton (bine functioneaza de ceva ani) cu ambitii mari, dar la inceput de drum. Pana si DOC-ul de Oltina cu care sunt etichetate vinurile cred ca este unul destul de “proaspat”. Oricum suprafata plantata cu vie este mare (1000 Ha ), ambitiile pe masura si de altfel nu ar strica un pic de concurenta vecinilor de la Murfatlar-ului pe “renumitul” terroir din zona.

Toate viile sunt tinere, cam de cinci ani, existand insa si niste parcele mai micute cu ceva vie mai batrana, dar si ele in curs de reconversie. De altfel, asa cum bine si fatidic mi-am adus aminte din geografia care m-a ajutat sa intru la facultate pe vremea cand erau 5 candidati pe loc, zona Ostrov era mai cunoscuta pentru strugurii de masa decat pentru cei de vin. Mai ales in perioada “raposatului”.

 Insa de cativa ani, oamenii s-au profilat si pe vin. Plantatia fiind foarte mare, potentialul cantitativ este pe masura si daca vor reusi sa faca vinuri corecte la un preturi decente piata este destula. Numai ce poti “fura” de la Babanu&co.

Dar sa va povestesc pe scurt despre vinurile (o parte dintre cele aflate in portofoliu) care au fost prezentate in cadrul degustari de catre dul Dan Zottu, somelierul cramei:

Riesling Italian Cetatea Durostorum 2009: nas evaziv cu ceva citrice si fructe coapte, rotunjor, chiar grasut tinand cont de soi si cu aciditate dura, usor iesita din corp mai ales pe final. Care final este si usor alcolizat. Baubil. Acceptabil spre Slab. Sau invers.

Muscat Ottonel Reserve 2011: nas tipic, corect, cu strugure si fructe coapte. Usor acetic in fundal, dar nimic deranjant. Evolutie prezenta, in tonuri dulcege (e sec dar zaharul e cam la limita de demi) evidente in debut si un usor deficit de aciditate. Clasica nota amaruie pe final, usor dura, atat de tipica sourilor aromate vinificate in sec pe la noi. Am zis-o si o sa o mai zic: soiurile aromate le prefer vinificate cu un minim rest de zahar. Dar noua ne place sa cadem in extreme si de la dulce am trecut direct la sec. Ar trebui sa se inteleaga o data  ca “premium” nu inseamna obligatoriu sec. Acceptabil spre Bun

Sauvignon Blanc Reserve 2010 Baricat 6 luni in stejar frantuzesc. Nas retinut, cu arome aluzive de fruct copt (piersici si caise), tuse verzi si nuante vagi de baric, din categoria vaniliei plus ceva condiment. Pe palatin are o evolutie corpolenta, prezenta, cu ceva fructe coapte, dar in rest destul de monoton si inexpresiv. Finalul are o totusi nota proaspata care il mai salveaza. Probabil este inchis la momentul actual sau este pe o panta descendenta. Baric plus Sauvignon Blanc de pe vii noi nu este o combinatie tocmai fericita.  Acceptabil.

Chardonnay 2012 Domeniile Ostrov. Eticheta de retail, vin corect, cu impresii de mar copt, pere si o usoara tenta citric-dulceaga in nas. In gura se prezinta cu aceleasi impresii de mere dulci, o aciditate proaspata, bine integrata si clasica nuanta tonica pe final. Se vede ca este recolta recenta. Un vin Acceptabil, cu un factor  ridicat de “duca-se pe gat” la un pret foarte bun: 10 lei pe site.

Chardonnay Cetatea Durostorum: un plus de concentrare a fructului, de expresivitate si integrare fata de cel de mai sus. Acceptabil spre Bun. Sincer greu de justificat diferenta de pret (acesta este 30 de lei).

La capitolul rosii am avut asa:

Cabernet Sauvignon Reserve 2010 tinut 7 luni in baric. Un vin scoala, tipic pentru zona, cu un nas de fructe negre coapte (mure, coacaze si ceva prune) plus note de baric (vanilie, scortisoara, piper). Usor artificial si unidimensional. Evolutie liniara pe palatin, corpolenta, glicerinoasa, cu fruct copt, usor gemos si tanini verzi si naravasi in final care usuca gingiile. Postgust scurt spre mediu, cu gemuri si fructe coapte. Un vin corect, simplu, de asociat la mancare. Acceptabil spre Bun. Nu il aerati prea mult in pahar ca o ia rapid la vale.

Merlot Cetatea Durostorum 2008 intrat pe o panta descendenta, cu un nas inexpresiv, nuante vagi de fruct copt si ceva impresii oxidate pe palatin. Liniar, amorf, descarnat si cu alcoolul iesit usor din corp pe final. Dar in rest baubil. Slab.

Feteasca Neagra Domeniile Ostrov 2012 Demidulce De nebaut pentru gusturile mele, apa cu zahar, fruct obosit si alcool. La 10 lei prefer Chardonnay-ul de pe gama, dar exista inca destui consumatori care prefera genul asta de vinuri rosii demidulci. Din pacate.

Cam astea au fost. Per ansamblu vinuri corecte, acceptabile, baubile. Cam ce se poate obtine de catre o crama tinara, de volum, pe un DOC destul de nou si cu vii plantate de cativa ani.

Pe gama de intrare (Domeniile Ostrov) preturile sunt chiar ok…10 lei un vin potabil cum este Chardonnay-ul de mai sus intalnesti destul de rar pe la noi. Pe gamele Cetatea Durostorum sau  Reserve preturile sunt mari (30, respectiv 45 de lei) si mai este de lucrat pentru a scoate vinuri competente si competitive in acest interval de pret. In plus si etichetele, ca design, sunt in mod evident perfectibile.

Oamenii mi s-au parut foarte ok, fara pretentii exagerate si declaratii pompoase de premium sau super premium. In plus mi-au spus ca au timp si rabdare sa astepte si sa construiasca.

Pe scurt, nu va ganditi ca am descoperit raiul vinului pe pamant. Insa potential de a face vinuri corecte pe masura ce via se va “acomoda” cu ahhh…“terroir-ul”,  exista.

Pana la urma nu de vinuri premium si “boutique wineries” ducem noi lipsa in Romania, ci de exemplare de volum, cat de cat corecte si accesibile publicului larg. Ca acolo situatia e depresiva!

Tags: Cabernet Sauvignon, Cetatea Durostorum, Chardonnay, Domeniile Ostrov, Feteasca Neagra, Merlot, Muscat Ottonel, Reserve, Sauvignon Blanc

Trackback URI | Comments RSS